Versete problematice

Publicat în Dilema Veche nr. 960 din 1 septembrie – 7 septembrie 2022
Salman Rushdie © wikimedia commons
Salman Rushdie © wikimedia commons

Istoricul Peter Brown spunea undeva, în Cultul sfinţilor din Antichitatea tîrzie, că o societate are ereziile care i se potrivesc. Dacă luăm sensul iniţial, grec, al „ereziei” (alegere, tendinţă deosebită faţă de poziţia comună, eventual extremă), diagnosticul se confirmă şi azi în ce priveşte manifestările religiosului. Anii ’60-’70 ai secolului trecut au fost dominaţi de explozia libertăţilor, succesul societăţii de consum, atracţia Orientului, individualism accentuat. A apărut atunci fenomenul „religiei à la carte” (Françoise Champion), au fost la modă eclectismul în reţeta religioasă personală, improvizaţiile sincretice pe care individul sau grupul restrîns şi le pregăteau după gustul şi căutarea proprii. De la sfîrşitul secolului trecut încoace, izbitoare sînt extremismele religioase. Ele însoţesc, cu tivul lor de violenţă, globalizarea, întîlnirea nemijlocită între mentalităţi premoderne şi cea a modernităţii tîrzii, identităţile confuze, dezorientate care conduc, mai nou, la succesul teoriilor conspiraţioniste, la creşterea antiliberalismului.

De o parte, religiozitate difuză, moale, privată. De cealaltă parte, religiozitate crispată, contondentă, brutal normativă, urmărind să se impună ansamblului social. Mişcări extremiste de sorginte musulmană se întrec în acte barbare, înrobesc societăţi sub o lege islamică interpretată în stil penitenciar. Recentul atentat asupra scriitorului Salman Rushdie readuce în atenţia publică fundamentalismul iranian. Fenomen cu atît mai îngrijorător cu cît regimul din Iran – totalitarism impus pe bază religioasă – e foarte colegial faţă de regimul Putin – totalitarism naţionalist, care îşi anexează limbajul religios.

Ameninţarea sub care se află de mai bine de treizeci de ani Salman Rushdie, autorul anglo-indian al romanului Versetele satanice, e cunoscută. În 1989, ayatollah-ul Khomeini, aflat în uşoară scădere de autoritate, face, compensator, un gest extremist spectaculos: pronunţă o fatwa care incită la execuţia autorului cărţii, socotită blasfemiatoare pentru islam. Responsabilii politici din ţările arabe sunnite se semidistanţează de gest, pe care îl percep drept încercare a regimului iranian de a cîştiga hegemonia în lumea musulmană. Ei declară că autorul şi cartea sînt condamnabile, dar nu la moarte, ci la judecată şi nepublicare. În schimb, mase fanatizate demonstrează incendiar, din Pakistan pînă în Anglia, împotriva autorului şi a cărţii. Traducători ai volumului sînt atacaţi, asasinaţi. Atunci, ca şi acum, scriitori şi oameni de cultură din Occident, inclusiv de origine  musulmană, alături de cîţiva imami, îşi declară sprijinul faţă de autor, exponent – cu riscul vieţii – al libertăţii de expresie. 

De unde porneşte acuza de blasfemie, incitarea la execuţie, oribila fatwa? De la tratarea neconvenţională, parodică a Profetului şi de la titlul cărţii. „Versetele satanice” – aşa numite de orientalistul William Muir – sînt menţionate în tradiţia musulmană de persoane cu autoritate, printre care Tabarî (839-973), comentator foarte respectat ai Coranului. Cînd, la Mecca, i-a fost revelată sura Stelele, Profetul se afla în faţa unor adepţi ai politeismului pre-islamic. În cursul recitării revelaţiei, el a pomenit trei divinităţi feminine, cinstite în acel spaţiu religios. Înainte de versetul care le elimină calitatea în raport cu unicitatea lui Dumnezeu, Iblis (Diavolul) i-a strecurat versetele în care ele sînt totuşi declarate „zeităţi ilustre”. Mesagerul revelaţiei, arhanghelul Gabriel, îi cere Profetului să recite din nou sura, îi indică inserţia condamnabilă, iar Muhammad suprimă cu evlavie înfricoşată versetele în cauză. 

Episodul sugerează faptul că între receptorul uman al revelaţiei şi majestatea ei transcendentă se pot insinua fisuri, că pot exista lucruri de limpezit în formularea revelaţiei la nivel uman. Că înţelegerea umană a mesajului cere efort, cercetare orientată spre Sursa care l-a oferit. Ceea ce consemnează Tabarî, alături de alţi comentatori, sugerează posibilitatea de a greşi, dar şi de a te rectifica în raport cu mesajul divin. De aici decurge îndreptăţirea omului de a sonda Textul, chiar cu riscuri spirituale şi hermeneutice. În fond, versetele politeiste – recunoscute de Profet drept eronate – sînt un fundal de contrast pentru afirmarea şi mai apăsată a unicităţii divine. Sînt un element de „negativitate”, care incită la judecată, strădanie cognitivă.

Pentru conservatori şi extremişti, însă, orice abordare nonconformistă a mesajului, orice reflecţie abătută de la doctrina oficială înseamnă ofensă, atac, blasfemie la adresa credinţei. Ba, pentru combatanţii anti-Rushdie, cazul lui e parte dintr-un complot mondial împotriva islamului, condus bineînţeles de SUA, e o campanie menită să stîrnească islamofobie. Asta da inventivitate interpretativă! 

Pentru fundamentalişti, Profetul nu poate fi suspus greşelii. E recitator al unui Text perfect, iniţiator al unei Tradiţii sacralizate. Text şi Tradiţie de interpretat şi de impus la nivel literal. Fără întrebări, sub ameninţarea unor ucigaşe fatawa. Relatările din presă privind recentul atentat au menţionat faptul că autorităţile religioase, cu excepţia celor iraniene, nu s-au pronunţat asupra titlului cărţii. Au tăcut stingherite, aflate într-un impas. Un grup egiptean intitulat „Oamenii Coranului”, combătut de oficialii religioşi, explica dilema în care se află responsabilii musulmani: dacă recunosc existenţa versetelor în cauză, pot fi condamnaţi pentru apostazie; dacă o resping, sînt în primejdie de moarte fiindcă nu respectă tradiţia care le consemnează (cf. Dominique Avon, Le Monde, 20.08.2022).

Cît despre cartea în sine, ea recurge într-adevăr la tonuri care contrariază, care rănesc  sensibilitatea religioasă. De altfel, în 1989, Rushdie şi-a cerut iertare pentru „suferinţa pricinuită unui foarte mare număr de practicanţi sinceri”. Dar romanul dă roată condiţiei unui om în care identitatea adîncă s-a tulburat, pusă în criză între un mediu religios tradiţional devenit inexpresiv şi modurile mentale proprii modernităţii tîrzii. E o dibuire trudnică, în care credinţa nu e respinsă, ci aşteaptă/speră să fie revitalizată. „E povestea”, spune Rushdie, „unui eu în mod dureros divizat... eroul şi-a pierdut credinţa, fiind sfîşiat între o imensă nevoie de a crede şi noua lui incapacitate de a o face. Romanul vorbeşte despre căutarea completitudinii” („De bonne foi”, Libération, 8.02.1990). Altundeva, el îşi cere iertare pentru „ideea fantastă de a participa la lupta pentru modernizarea gîndirii musulmane”, dar refuză „să se lase pradă disperării”.

Aşa stînd lucrurile, cartea pune, într-un stil care poate stîrni reticenţe şi critici, o problemă efectivă, aspru existenţială. Şi trimite implicit la o problemă actuală a islamului: anume a nu se lăsa timorat de regula penitenciară a fundamentalismului extremist, a-şi dovedi creativitatea, puterea de a-şi înnoi reflecţia asupra mesajului divin care i s-a încredinţat, trecînd adevărul lui în noi forme de gîndire, într-un nou context socio-cultural.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

1669494557875057 1XMKigNP jpg
Argentina-Mexic. Foștii campioni mondiali au jucat prost, dar au avut un jucător Messianic
Selecţionata Argentinei rămâne în cursă pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Qatar, după ce a învins echipa Mexicului cu scorul de 2-0 (0-0), sâmbătă seara, pe Lusail Stadium din Al Daayen, în Grupa C.
Bataie intre suporteri jpg
Bătaie între fanii englezi și cei galezi. Pumni, picioare și scaune folosite în ciocnire VIDEO
Două grupuri de fani, unul din Anglia, celălalt din Țara Galilor, după cum arată tricourilor pe care le purtau, s-au luat la bătaie în stațiunea spaniolă Tenerife. Meciul dintre cele două naționale va avea loc marți.
smurd masina foto shutterstock
Un șofer de 82 de ani a omorât doi pietoni, după ce, în urmă cu puțin timp, accidentase un biciclist
Un grav accident rutier a avut loc sâmbătă seara în Argeș. Doi pietoni accidentați pe DN7 au murit. Tragedia a fost provocată de un șofer în vârstă de 82 de ani, la scurt timp după ce mai provocase un accident.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.