Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –

Publicat în Dilema Veche nr. 961 din 8 septembrie – 14 septembrie 2022
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Este inscripția pe care am văzut-o pe marginea șoselei în drumul nostru spre Moscopole, orașul pierdut al aromânilor. Mi-a amintit de cele de pe șoselele din România cu „Basarabia – pămînt românesc”. De cînd am sosit în Albania, mi-am dorit să ajung la Moscopole, un loc atît de puțin turistic și cu o semnificație atît de aparte. Nu m-aș mira ca strămoșii mei să fi venit de aici în România, la final de secol XVIII, cînd orașul a ars pentru a doua oară și aromânii lui s-au risipit care încotro prin Balcani. „Ierusalimul aromânilor”, cum i-au zis mulți. Întemeiat la sfîrșitul secolului al XIV-lea, din rațiuni comerciale – păstorii aveau nevoie de o așezare permanentă unde să se gospodărească și să negustorească –, se spune că existau niște jgheaburi uriașe prin care curgea laptele de la stînele din munți chiar în mijlocul orașului. În secolul al XVII-lea a devenit unul dintre cele mai importante centre comerciale și culturale din Balcani, al doilea după Constantinopole, s-ar zice. A avut o academie și o tipografie unde s-a publicat în 1770 primul dicționar pentru patru limbi moderne din Balcani – greaca, albaneza, aromâna și bulgara. În prezent, satul albanez Voskopojë are doar 1.000 de locuitori. 

Moscopole e doar la 18 kilometri de Corcea, însă ai senzația că mergi spre capătul lumii, de altfel dincolo de sat nu mai e nimic decît munți, e un capăt de drum. O șosea îngustă, serpentine și rîpe roșii care contrastează cu verdele coniferelor. Un peisaj dramatic, ca și istoria orașului. Ne-au dus cu mașina gazdele noastre din Corcea, Daniela Stoica, profesoară la departamentul de limbi străine de la Universitatea „Fan S. Noli“, și soțul ei, chirurg la spitalul din oraș. Ea româncă, el aromân din Albania, cu origini chiar în Moscopole. S-au cunoscut la București, în anii ’90, în căminele studențești din Regie. Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele. 

Mă așteptam să găsesc un sit arheologic bine delimitat, dar nu, ruinele orașului pierdut sînt peste tot, împînzite prin satul de acum cu case de piatră, niciodată nu vei ști dacă te sprijini de un zid vechi de 50 sau de 500 de ani. Nu vezi nici o construcție nouă, hidoasă, nici o vilă roz cu geamuri termopan, tot ce s-a construit recent aici respectă spiritul locului. Dar Moscopole e în primul rînd o stare, ajungi aici, la 1.100 de metri altitudine, și te simți ca în rai, un rai al păstorilor. Am fost la mînăstirea Sfîntul Ioan care datează din secolul al XIV-lea, bisericuța a fost construită între 1632 și 1634, iar picturile lui Andon din Shipska au fost gata în 1659. Cealaltă biserică ce mai stă în picioare, Sfîntul Nicolae, de la 1721, e pictată de Kostandin și Athanas Zografi, din neamul cărora face parte și scriitorul nostru Vlad Zografi. Mă fascinează toți acești pictori de biserici, poate pentru că mă duc cu gîndul la Andrei Rubliov și la filmul lui Tarkovski, îmi imaginez viața lor din urmă cu sute de ani, cum le mergea vestea pentru harul lor și cum călătoreau de la o biserică la alta ca să zugrăvească sfinți. Nu trebuie să fii neapărat credincios ca să te impresioneze toți acești sfinți blajini sau războinici de pe pereți, toată încărcătura istorică pe care o poartă. La Sfîntul Nicolae, unde am avut și un ghid excelent – o fată de la oficiul local de turism care terminase Istoria, însă se măritase cu un bărbat din Moscopole, administrau o pensiune și își creșteau copiii aici, ce paradis și pentru ei! –, figurile sfinților erau deja șterse, sfinți fără chipuri și năpădiți de inscripții, unele dintre ele atît de vechi încît căpătau în sine o valoare istorică. La mînăstire, unde arhitectura locului seamănă cu cea de la Muntele Athos, ne-am întîlnit printr-un noroc cu părintele care încă slujește în limba aromână, am auzit din nou limba și am simțit nevoia să aprind lumînări pentru toți strămoșii mei aromâni despre care încă nu știu nimic, pe unde le-or odihni oasele, dar și pentru noi, cei vii, ultimii din neamul lui Dedu. La Moscopole, am simțit că am ajuns la un final de călătorie, exact ca la un final de pelerinaj, și că scopul meu inițial de a-mi căuta rădăcinile a fost cumva atins. Din celebra Academie n-am mai găsit nimic, în locul ei e un complex hotelier, cu o curte mare și verde, la ora prînzului un cîntăreț albanez cînta la microfon un soi de muzică ușoară pentru cîțiva clienți. În rest, multă liniște la Moscopole, drumuri molcome de pădure și vegetație, aș fi stat aici nu doar cîteva ore, o lună, un an, e locul perfect pentru a scrie o carte, mai ales că e plin de pensiuni și taverne, la una dintre ele am poposit și noi în cele din urmă ca să mîncăm coaste de miel, carne de porc „la bidon”, brînză de la puținii păstori care au mai rămas și care nu mai merg în transhumanță pînă la Salonic, cum făceau în trecut, și mereu minunatele legume albaneze la grătar, hrănind pe sub masă și un întreg neam de pisici moscopolite. Dacă ajungeți în Albania, mergeți neapărat la Moscopole, indiferent de originile voastre, nu doar pentru că „Armînlu nu cheari!”, ci pentru că sentimentul de acasă de acolo, o casă tihnită, spirituală, e covîrșitor. 

Această călătorie a fost posibilă cu o rezidență Traduki.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

camasialtita
Greșelile intenționate de pe iile cusute de femeile de pe vremuri. „Știau să-și pună acest semn al bunului simț”
Ia cu altiță se află pe lista patrimoniului UNESCO. Demersul de includere a acestei cămăși în patrimoniul UNESCO a fost pornit în comun de specialiști din România și Republica Moldova.
nava de croaziera Viking Polaris Foto AFP jpg
O americancă a fost ucisă la bordul unui vas de croazieră, după ce vaporul a fost lovit de un val răzleț
O turistă a fost ucisă și alți patru pasageri au fost răniți după ce un un val răzleț (de tip rogue, n.r.) a lovit un vas de croazieră cu destinația Antarctica, a anunțat compania de turism Viking.
vin fiert shutterstock 1207175692 jpg
Rețeta unui delicios vin fiert, cea mai populară băutură iarna. Ingrediente care îl fac senzațional
Băut în cantități moderate, vinul roșu se transformă în leac natural. Iarna, consumat fiert, acționează eficient împotriva răcelilor datorită resveratrolului, o substanță care are proprietăţi inflamatorii.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.