Prieteni intimi

Publicat în Dilema Veche nr. 959 din 25 august – 31 august 2022
E cool să postești jpeg

Ideea că ne sînt colectate datele personale și că sînt folosite, fie de către companii pentru a ne transforma în ținte comerciale, fie de partide politice pentru a ne capta voturile, ne irită. Ne irită și nu ne simțim în largul nostru nici cînd sîntem filmați, pe stradă, de camere de luat vederi care ne induc senzația unei societăți de tip Big Brother. Pe de o parte, faptul că sîntem supravegheați ne indignează, pe de alta, odată conectați la rețelele de socializare, nu ezităm să dăm din casă: ne confesăm public cele mai intime trăiri, dînd lumii de știre că ne-am îndrăgostit sau că ne-am despărțit, că sîntem bolnavi, sau triști, sau fericiți, îi spunem prin ce vacanțe ne mai petrecem timpul, ce mîncăm, ce bem, ce ne-am mai cumpărat – deschizînd astfel ușa larg tuturor, în mare parte necunoscuți, să intre de-a valma în mijlocul vieții noastre intime. Pentru că rețelele de socializare, departe de a fi un spațiu privat, sînt un enorm vad atît pentru exhibiționiști, cît și pentru voyeuri, iar jurnalele pe care odinioară le țineam ascunse sub pernă, eventual ferecate cu un mic lacăt, astăzi au devenit o carte deschisă tuturor. 

Bineînțeles, rețelele de socializare oferă un miraj de intimitate, prin acele setări care permit doar „prietenilor” să le vadă – însă cîtă intimitate îți mai păstrezi cînd te confesezi cîtorva mii de astfel de prieteni? Selfie-uri, tag-uri, poze și mărturisiri dintre cele mai personale m-au făcut așadar să mă gîndesc ce anume ne face să ne expunem intimitatea. Cumpărăm astfel „vizibilitate”, oferind marfă contra like-urilor sau, intrînd în hora socializării online, ajungem să o facem fără ca măcar să ne mai dăm seama, înclinînd în balanță talerul exhibiționismului, în defavoarea intimității noastre? 

„Efectul utilizării rețelelor de socializare asupra abilităților indivizilor de a manifesta autocontrol este îngrijorător” – este una dintre concluziile studiului Are Close Friends the Enemy? Online Social Networks, Self-Esteem, and Self-Control,publicat în 2013. În urma mai multor experimente, cercetătorii Keith Wilcox și Andrew T. Stephen au conchis că doar și o doză mică, de cinci minute, de utilizare a rețelelor de socializare a fost suficientă pentru a scădea semnificativ autocontrolul subiecților în alegerile ulterioare și în sarcinile pe care le aveau de îndeplinit în zilele respective.  „Avînd în vedere că autocontrolul este important pentru menținerea ordinii sociale și a bunăstării personale, acest efect, deși subtil, ar putea avea un impact la scară largă. Iar asta este valabil mai ales în cazul adolescenților și adulților tineri care sînt cei mai mari utilizatori ai rețelelor de socializare și care au crescut folosindu-le, ca pe o componentă normală a vieții lor de zi cu zi. Din cauza acestor factori, (...) ar fi util ca cercetătorii și factorii de decizie să exploreze mai îndeaproape utilizarea rețelelor de socializare pentru a înțelege mai bine ce categorii de consumatori pot deveni deosebit de vulnerabili în fața consecințelor psihologice sau sociale negative care derivă din pierderea autocontrolului.”

Revenind la pălăvrăgeala excesivă, denumită în termeni de Internet oversharing, cît de valorizată și cum e percepută noțiunea de intimitate în contextul rețelelor de socializare?

Sociologul francez Emmanuel Kessous scrie, în cartea sa L’attention au monde (apărută în 2012), că astăzi această noțiune de intimitate suferă de multă ambiguitate. Pe de o parte, vorbim despre intimitate ca despre un nucleu restrîns al eului, pe de alta – de confidențialitate și de viața privată. În ceea ce privește confidențialitatea și viața privată, acestea sînt noțiuni acoperite în mare parte de domeniul legislativ, prin denumirea generală de „date cu caracter personal”, acele informații care pot duce la identificarea fizică a unei persoane. Însă aceste date cu caracter personal nu au și un caracter intim, nu țin de lăuntricul sau de trăirile noastre, ci au doar o semnificație socială, aceea de recunoaștere și nu de cunoaștere a unui individ.

image

„Domeniul comunicării a cunoscut, începînd cu anii 2000, două transformări majore. Prima, de natură tehnologică, a permis apariția unui număr colosal de servicii, în ceea ce privește informația și, deseori, de conținut. A doua transformare a fost valorificarea atenției acestei audiențe, captate inițial de motoarele și site-urile de informații, într-un capital de afaceri.” 

Cu alte cuvinte, captarea atenției celor care folosesc Internetul este astăzi un capital manevrat cu dibăcie, nu doar de companii, dar și de diverși actori în domeniul Internetului – influencer-i, creatori de conținut, bloggeri, vloggeri etc., care își construiesc astfel afacerile investind în ele propria persoană. Și, cum știm prea bine, atenția publică este mai abitir captată de o tușă personală decît de analize profunde și studii universitare, majoritatea celor care au nevoie de ea pentru a-și construi o „marcă personală” folosesc drept momeală detalii ale vieții lor intime sau, mai degrabă, iluzii ale acesteia – postînd poze cu mîncare, ținute vestimentare, anunțînd pe unde merg, cu cine merg, cu cine se mai pupă, cu cine se mai ceartă etc., pentru ca mai apoi, atingînd un număr considerabil de „urmăritori”, avizi privitori pe gaura cheii, să-și atingă obiectivul real, priza la public aducîndu-le notorietatea de care au nevoie pentru a intra în vizorul companiilor comerciale. 

Acest model de succes într-ale vizibilității online este preluat, în mod voluntar, și de alți aspiranți la gloria virtuală, care însă nu știu să-și inventeze intimitatea, ci postează în mod ingenuu toate detaliile reale despre ei – adolescenții fiind cei mai în pericol de a cădea în capcanele unora care se vor folosi de aceste detalii. Există însă și cei care o fac în mod involuntar, dorind doar să socializeze. Devenind membri ai acestei societăți online, învață să urmeze regulile pentru a se integra, chiar dacă asta înseamnă să mai dea și din casă, trăind cu impresia că prietenii care se prind în „bula” lor echivalează cu prietenii intimi din viața reală. Și cum să n-ai senzația asta cînd însuși prietenul principal, în cazul de față Facebook, te întîmpină de fiecare dată cînd te conectezi tutuindu-te, cu acea întrebare personală: „La ce te gîndești tu astăzi?”. Cîți dintre noi putem rezista la un asemenea cec în alb de a ne vărsa ofurile?

„Există cu adevărat intimitatea sau este doar un mod de a presupune că ceea ce nu le spunem altora rămîne propriul nostru secret?” – este întrebarea de la care pornește Henri-Pierre Jeudy, profesor de sociologie în cadrul CNRS, în lucrarea sa, L’Absence de l’intimité,  apărută în 2007 (Editura Circé). Intervievat de revista Elle în legătură cu exhibiționismul detaliilor intime care predomină pe rețelele de socializare, sociologul a afirmat că „extinderea imaginii și isteria mediatizării societăților noastre încurajează această proiecție narcisistă în spațiul public. Există o complicitate reciprocă, din ce în ce mai puternică, între exhibiționiști și voyeuri (...) care se bazează pe o idee: împărtășirea lucrurilor intime demonstrează că trăim într-o comunitate. Așa s-a construit această cutumă, conform căreia comunitatea însăși se bazează pe împărtășirea intimităților noastre. (...) Dar ceea ce este foarte frapant este că nu există nici o singularitate în acest exhibiționism: chiar dacă motivația este diferită, atît textul, cît și fotografia, atît fondul, cît și forma – pînă la urmă, totul – arată la fel! Ideea de a ieși în evidență folosind aceste detalii nu este de fapt deloc pusă în valoare, dimpotrivă, uniformizează”.

Cu alte cuvinte, dorința de a ne integra în această societate ne face nu doar să ne expunem, ci să ne corelăm chiar și intimitățile? Să postăm ceva personal, dar numai dacă se aliniază cu intimitatea celorlalți?

Este adevărat, menționează sociologul, că expunerea eului a devenit o practică contemporană la modă, iar „expunerea unor lucruri intime” pare să dea dovada singularității noastre. Totuși, dacă distincția dintre viața privată și viața publică este identificabilă, intimitatea nu este însă vizibilă, rămîne încă „spațiul nostru interior”, un spațiu pe care „îl invocăm în opoziție cu ceea ce este public, ca un soi de protecție pe care o organizăm prin stabilirea unor limite fictive asupra celorlalți, pentru a ne etala libertatea de a exista în lipsa lor. Însă intimitatea noastră, așa cum ne-o imaginăm, ne scapă și ne intrigă pentru că este un spațiu înlăuntrul nostru, un alter ego. Și, chiar dacă expresiile corpului nostru o dezvăluie, adesea fără știrea noastră, aceasta rămîne încă un mister”.

Și probabil că asta ne și salvează. Chiar dacă împărtășim în neștire detalii ale vieților noastre, poate că, într-adevăr, nu spunem chiar totul, de vreme ce noi înșine nu știm chiar totul. Altfel, pesemne că ne-am sminti cu toții, căci, potrivit lui Cioran, la nebunie ajung taciturnii și vorbăreții – primii, pentru că adună în ei prea multe taine, ceilalți, pentru că se golesc de orice mister.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

11172012 jpg
Costa Rica - Germania. Fosta campioană mondială din 2014 părăsește pentru a doua oară consecutiv competiția încă din faza grupelor
Multipla campioană mondială, Germania, părăsește pentru a doua oară consecutiv această competiție după triumful obținut în 2014.
1 horoscop zodia taur jpg jpeg
Două zodii de care trebuie să fugi cât poți. Cine sunt vampirii energetici care își epuizează semenii
Există două zodii de care trebuie să te ferești neapărat pentru că sunt vampiri energetici. Ei sunt oameni care te „storc” de energie și alături de care chiar și cea mai mică discuție poate fi epuizantă.
Fane Croația la Campionatul Mondial de fotbal din Qatar 2022 FOTO Profimedia (2) jpg
Spectacol al frumuseții în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial. Croatele au furat toate privirile FOTO
Croatele au făcut un adevărat spectacol în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial, la fiecare meci pe care naționala lor l-a disputat în faza grupelor, la turneul din acest an.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.