Două modele ale diversităţii religioase

Publicat în Dilema Veche nr. 962 din 15 septembrie – 21 septembrie 2022
© wikimedia commons
© wikimedia commons

Cum se privesc una pe cealaltă cele trei religii monoteiste? Cum îşi privesc înrudirea? Cum deosebirile? Înrudire strînsă căci toate trei se referă la acelaşi Dumnezeu Unul, îşi primesc fiecare revelaţia de la El. Pentru toate, Avraam e un model al credinţei, un erou al dialogului cu divinul dinainte de apariţia lor. Textele lor sacre sînt învecinate ca tematică, au acceaşi inspiraţie. Tocmai conştiinţa acestui trunchi comun le face să-şi exalte deosebirile, specificul, excelenţa, foarte adesea superioritatea faţă de celelalte.

Există, în mare, două feluri în care poate fi privită coexistenţa lor. Cel dominant în gîndirea religioasă face apel la modelul succesiunii. Iudaismul e religia primă. Aici, pentru întîia oară, Dumnezeu Unul a vorbit unei comunităţi umane, a făcut din ea un interlocutor. În ce îl priveşte, creştinismul priveşte iudaismul drept soclu, prefigurare şi pregătire pentru venirea lui Christos. Lectura tipologică, practicată de numeroşi Părinţi ai Bisericii, interpretează o mulţime de locuri biblice drept anunţ, figură cifrată (typos) pentru apariţia în lume a Logosului întrupat. 

Dar lectura tipologică face mai mult decît atît. Primul Testament nu e, pentru ea, doar prefigurare a venirii lui Christos. E prefigurare a creştinsimului însuşi, a Bisericii şi a instituţiilor ei. Mai toate interpretările tradiţionale creştine socotesc cumva „perimată” Legea dată în Primul Testament. Ea e doar „umbra” Noii Legi, depăşită atunci cînd cea din urmă prinde chip spiritual şi istoric. Deşi preia Textul vechi testamentar, poetica lui liturgică, depozitul de experienţă religioasă ebraică, creştinismul se consideră adevărata credinţă. 

La rîndul lui, islamul se socoteşte pe sine mesajul religios care corectează „devierile” celor două monoteisme „anterioare”. Deşi le recunoaşte drept revelaţii ale adevărului divin, deşi acceptă că amîndouă au primit Cartea lor religioasă, islamul – sau interpretarea dominantă a islamului – consideră că adepţii primelor două monotesime au falsificat textele primite, nu le-au înţeles cum se cuvine, s-au abătut de la devotamentul pentru unicitatea lui Dumnezeu. Doar el, islamul – ca revelaţie şi ca tradiţie care modelează o societate – e perfect. 

Iată o interpretare a religiilor care e dominată de ideea succesiunii, a istoriei, a temporalităţii. Din punctul de vedere al tradiţiei ebraice, excelenţa ei specială stă în faptul că e prima în istorie. Celelalte două tradiţii socotesc, de partea lor, că de-a lungul timpului şi al istoriei umanitatea se perfecţionează religios, înregistrează progrese de înţelegere spirituală (din care adepţii fiecăreia deduc şi progresul socio-cultural al lumii modelate de religia respectivă). Nu te-ai fi aşteptat ca – încă din timpurile vechi – ideea de progres să fie atît de atrăgătoare, de solicitată, de pusă la lucru în gîndirea religioasă. 

Modelul succesiunii „concurenţiale” poate stîrni totuşi întrebări, nedumeriri, obiecţii. Oare Dumnezeu vorbeşte într-un fel care se poate „perima”? Pe urmă: vorbeşte El deplin doar unei comunităţi, pe celelalte lăsîndu-le să subziste într-un raport slab, imperfect, cu Sine? Şi încă: sînt unele comunităţi umane mai apte să primească un mesaj deplin decît sînt altele? Simone Weil, filozof de o luciditate spirituală ascuţită, observa în notaţiile ei: „Tarele altor civilizaţii sînt aduse drept dovadă pentru insuficienţa religiilor de care depind... în Europa, se spune, tarele acestea au apărut în ciuda perfecţiunii creştinismului. Exemplu privilegiat în ce priveşte mecanismul erorii”. În aprecierea altor civilizaţii, „răul e pus în relaţie cu binele. În aprecierea creştinismului, răul e pus deoparte”. 

Dar mai ales apare întrebarea: se poate evalua calitatea unui mesaj divin în funcţie de apariţia lui în istorie? Criteriul temporalităţii se aplică el şi în ce priveşte cuvîntul divin? Sursa transcendentă poate fi subsumată – în mesajele ei – curgerii timpului, istoriei?

Există şi un alt mod de a privi coexistenţa religiilor. El pune accentul tocmai pe Polul divin, pe acel Unu transcendent care îşi adresează mesajele diferitelor comunităţi umane. Deplinătatea Lui metafizică se reflectă în deplinătatea fiecărui mesaj, în verticala completă a fiecărei căi de credinţă care conduce la El. Fiecare dintre mesaje modulează altfel această deplinătate, fiecare face să se audă alt ton al Vocii divine. Dar e aceeaşi Voce. A merge pe propria cale de credinţă, a-i fi devotat fără rest nu înseamnă să negi alte revelaţii, alte rostiri ale aceleiaşi Voci. 

Michel Dousse, catolic, specialist francez în studiul comparat al monoteismelor, spunea într-un dialog din 2006: „Am dobîndit convingerea profundă a complementarităţii celor trei Scripturi pe care le citesc în limba lor de origine. Coranul insistă pe simultaneitatea revelaţiilor reunite în modelul ceresc al Cărţii aflate la Dumnezeu. E o idee importantă care ne îndeamnă să privim Scripturile împreună, să le citim la prezent [s. m.] pe toate trei. Iar atunci descoperim cum ele îşi răspund şi semnifică una către cealaltă”.

Modernitatea, cu atenţia ei faţă de diversitatea umanului, cu interesele ei de cunoaştere a civilizaţiilor lumii, a dat teren bun pentru dezvoltarea studiilor religioase, inclusiv comparative.  De cîteva decenii, gîndirea creştină însăşi a început să-şi pună problema dialogului, a raportului fratern între religii. Se impune din ce în ce mai mult concepţia potrivit căreia fiecare dintre cele trei tradiţii continuă să-şi facă drumul prin istorie, îşi trăieşte la prezent mesajul religios primit. Există teologi creştini care au înnoit reflecţia asupra diveristăţii religioase. Iezuitul Jacques Dupuis a publicat, în 1997, lucrareaVers une théologie chrétienne du pluralisme religieux. Dominicanul Claude Geffré, încă mai îndrăzneţ, a propus o teologie interreligioasă (De Babel à Pentecôte: essais de théologie interreligieuse, 2006). 

Părintele André Scrima privea întîlnirea religiilor drept o nouă situaţie de cunoaştere a lui Dumnezeu şi a propriei tradiţii. Posibilitatea, ba chiar exigenţa întîlnirii colegiale cu celelalte tradiţii aveau drept reper însuşi Logosul întrupat. Înălţimea de înţelegere pe care Christos o dăruieşte are calitatea universalului, nu lasă nimic în afara ei. De la această înălţime poţi sesiza comunicarea de Sine a divinului şi în alte spaţii decît cel propriu, devii conştient că nu poţi impune limite Vocii divine. Întîlnirea în cunoaştere presupunea de aceea un examen al felului în care ne gîndim propria credinţă. André Scrima vorbea despre „absoluta necesitate de a ne repune în chestiune pe noi înşine pentru a deschide spaţiul epistemologic al întîlnirii, eliberîndu-l de orice pre-judecată (vorverstehen) în care s-ar înscrie, fără să ne dăm seama, tendinţa noastră de a ne înstăpîni asupra celuilalt”.

Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere. Devotaţi fiecare propriei căi spre Polul divin, participanţii pot sesiza alte „tonuri”, alte limbaje prin care Dumnezeu vorbeşte. Pot sesiza complementaritatea fertilă a tradiţiilor, fiecare deplină în specificul ei.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.
Procesul comunist din Gara Teiuş: cum au fost judecaţi ceferiştii vinovaţi de catastrofa feroviară din 1968 jpeg
Cum erau urmăriți ceferiștii de către Securitate. Zeci de informatori erau folosiți de către „organe”
Securitatea comunistă avea în obiectiv și angajații de la CFR, domeniu de activitate care s-a dezvoltat mult după anul 1970. În Alba, dosarul de obiectiv „transporturi feroviare” a fost deschis în luna august 1972.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.