Cine sînt aromânii din Albania? – un interviu cu Entela BINJAKU –

Publicat în Dilema Veche nr. 960 din 1 septembrie – 7 septembrie 2022
image

Entela Binjaku s-a născut în Fier, un oraș din sud-vestul Albaniei, și este absolventă a Universității din București, unde a studiat sociologie și asistență socială. După terminarea studiilor, s-a întors în Albania, dar în prezent este doctorand la SNSPA, la Facultatea de Științele Comunicării. Entela provine dintr-o familie de aromâni albanezi și spune că „a crescut cu dragostea față de identitatea noastră”, iar în ultimii ani s-a simțit datoare să se implice mai mult în păstrarea acestei identități. Astfel, a înființat fundația Harriet Martineau și a inițiat mai multe proiecte dedicate comunității de aromâni. Pe Entela am cunoscut-o la Tirana și a fost o gazdă perfectă pe tot parcursul șederii mele, ea fost cea care mi-a făcut cunoștință cu alți membri ai comunității și tot datorită ei am reușit să-mi fac o imagine despre cine sînt aromânii din Albania. Dezinvoltă și activă, este printre puținii oameni tineri care, prin proiectele ei, contribuie la menținerea în viață a limbii și obiceiurilor aromânilor. (Adina Popescu

Ce înseamnă pentru tine, personal, identitatea aromână?

Eu am crescut într-o familie unde se vorbea tot timpul în aromână, deci prima legătură a fost limba, iar cu timpul am simțit obiceiurile noastre, tradițiile creștine, ortodoxismul nostru. Cu timpul, am devenit interesată să descopăr această identitate, dar nu pot să zic că am fost mereu așa. Așadar, pentru noi, identitatea înseamnă în primul rînd să vorbim în aromână, cine nu poate vorbi din comunitate măcar înțelege, sînt sigură de asta. Eu, personal, simt legăturile noastre, mă apropii foarte repede de ceilalți aromâni, chiar dacă nu-i cunosc. Cred că este o mîndrie aparte. E o legătură de apartenență foarte naturală, nu fac un efort foarte mare pentru a mă simți o parte din identitatea noastră. Cu timpul, am început să cunosc mai bine zonele în care trăiesc aromânii din Albania. Dacă, în urmă cu cîțiva ani, atunci cînd îmi vizitam țara, eram un cetățean albanez interesat de țara lui, în general, acum caut locurile în care sînt aromâni, în primul rînd satele de aromâni care se deosebesc de celelalte. 

image

Cîți aromâni sînt în Albania în momentul de față?

Din păcate, nu se știe exact. Noi am avut un recensămînt în anul 2011, mai avem unul anul acesta și așteptăm ca oamenii să se declare ceea ce sînt de fapt. În 2011, nu am fost mai mult de 8.000 declarați, o cifră care nu ne reprezintă. Oamenii nu se declară aromâni din mai multe motive – pentru că Albania a fost o țară comunistă, cu o populație foarte săracă, oamenii și-au găsit, cu timpul, mai multe moduri de a supraviețui și mulți s-au declarat greci sau de alte naționalități pentru a avea anumite avantaje. Și asta a făcut ca numărul aromânilor declarați să fie mai mic decît cel real. Mă tem să spun acum o cifră care să nu fie reală, așteptăm noul recensămînt. 

Am înțeles că ai avut o relație cu totul specială cu tatăl tău, Thoma Binjaku. Ne poți povesti despre el?

Tatăl meu, Thoma Binjaku, a lucrat toată viața în învățămînt, a făcut facultatea de Litere, Istorie și Geografie și a fost pasionat de educație. În orașul nostru, Fier, a fost directorul celor mai renumite școli, iar la începutul anilor ’90 a fost printre primii care s-a apropiat de Asociația culturală a aromânilor din Albania și a făcut multe pentru comunitate. Făcea programe la televiziunea locală, scria, era foarte legat de aromânii lui. A murit în 2018 și ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost că, înainte de a muri cu aproape cu cinci săptămîni, mi-a spus: „Entela, poți să mă duci la Moscopole?”. Nu mai fusese acolo de 40 de ani. Eu nu știam că mai avea puțin de trăit, iar această întîmplare m-a pus pe gînduri. Chiar înainte de a muri a vrut să ajungă în locul din care provenea. Așadar, tatăl meu a fost profesor de limba și literatura albaneză, dar în cea mai mare parte a vieții a fost director de școală. În ultima vreme, fiind pensionar, și-a dedicat mai mult timp aromânilor, a scris și un Abecedar aromân. La noi în țară sînt mai multe asociații de aromâni, iar eu am intrat în contact cu aceste asociații datorită lui.  

image

Ce reprezintă Moscopole pentru aromâni?

Moscopole este ca un Ierusalim al nostru, pentru că o mare parte din aromânii risipiți prin țară, cum ar fi cei din orașul Fier, provin din Moscopole. La fel în Corcea, multe dintre familiile de aromâni provin din Moscopole. Cînd a ars Moscopole, aromânii au plecat și nu s-au mai întors, s-au stabilit în alte orașe ale țării sau prin alte părți din Balcani. A urmat regimul comunist, a dispărut și transhumanța care îi definea, nu au mai avut voie să se miște dintr-o parte într-alta, așa că s-au stabilit pe unde au putut, însă pe fiecare aromân, dacă îl întrebi, sînt sigură că Moscopole are un loc aparte în inima lui. 

Ce s-a întîmplat cu aromânii din Albania în timpul regimul comunist? Au fost persecutați?

Nu, nu au fost persecutați, după părerea mea, unii poate au altă părere. Nu erai persecutat pentru că erai aromân și vorbeai dialectul, însă regimul comunist de la noi a fost foarte dur pentru toți, așadar și aromânii, la fel ca restul populației, au avut nenumărate restricții. Însă eu am observat că, mai ales în perioada comunistă, nu prea puteai vorbi de față cu alții o altă limbă, diferită față de cea a majorității. Așa că mulți s-au ferit să vorbească aromâna, dar poate și ca să nu pară că aparțin unei minorități. Au existat însă artiști cunoscuți aromâni, membri ai partidului, în cele mai înalte funcții din instituțiile statului comunist. După ce s-a sfîrșit cu regimul comunist, imigrația a fost un mare fenomen care a cuprins toată populația noastră, iar aromânii, mai ales după anul 1993, au început să-și trimită copiii la studii în România. În fiecare an, începînd cu 1993 și pînă în ziua de astăzi, aproape o sută de tineri din Albania, cei mai mulți provenind din familii de aromâni, pleacă pentru a studia în România. Cei mai mulți s-au întors acasă și lucrează în folosul societății albaneze, însă toată identitatea lor profesională s-a format în România. Așadar, ei au adus în Albania tot ceea ce au învățat în România. O parte dintre ei au rămas acolo, și-au întemeiat familii mixte. Această legătură permanentă a aromânilor din Albania cu România continuă. 

Așadar există un atașament al aromânilor albanezi față de România?

Eu cred că da. Poate că sînt mai subiectivă, dar cred că există, pentru că mulți au o afecțiune aparte pentru anii studenției, pentru limba și cultura română, pentru mîncarea românească. Eu, de pildă, nu am simțit lipsa României pentru că merg acolo uneori și de cîteva ori pe an, dar cînd stau de vorbă cu alții care au fost studenți și nu s-au mai întors după aceea, îmi spun că le este dor. 

Care sînt proiectele tale destinate comunității? 

Începînd cu anul 2020, am schimbat statutul organizației pe care o conduc și am mers mai mult pe promovarea minorității aromâne. Pentru că, așa cum am spus, mă simțeam într-un fel datoare față de comunitate și am vrut să fiu de folos. Primul proiect a fost editarea Abecedarului dialectului aromân, cartea scrisă de tatăl meu, iar principalul motiv a fost faptul că, pînă în ultimele sale zile, tatăl meu era cu Abecedarul în mînă și am colaborat îndeaproape cu el. Am simțit că a fost o mare dorință a lui ca Abecedarul să fie publicat. Așadar, motivul a fost unul mai mult spiritual, dar un abecedar lipea, noi nu am avut cărți în limba aromână. Tatăl meu a avut nouă versiuni ale acestui abecedar, eu am ales versiunea care mi-a plăcut mai mult și a fost tipărită în 500 de exemplare pe care le-am dăruit asociațiilor de aromâni din Albania. Se găsește și la Biblioteca Națională și aproape în toate bibliotecile din orașele unde trăiesc aromâni. Tot de la tatăl meu auzisem de satul Mekat, el se ducea des în toate satele de aromâni din regiunea Vlora, dar în acest sat se simțea cel mai bine. Am ajuns prima dată la Mekat ca să le dăruiesc Abecedarul, în semn de respect pentru toată dragostea pe care oamenii de acolo i-au oferit-o tatălui meu. Dar și eu am rămas impresionată de sinceritatea lor, de o comunitate atît de pură, nu credeam că mai există undeva oameni atît de primitori și de autentici. Am început cu Abecedarul, iar un aromân din satul Mekat – Sokrat Koreta – și-a deschis casa și toți sătenii au avut încredere să-și trimită copiii să învețe aromâna, pentru că voiau ca cei mici să o știe, să nu se piardă limba. Așadar, primul proiect a fost cel legat de Abecedar și a fost finanțat de către Guvernul României, prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Apoi am făcut un site, primul site în limba română din Albania – aruman.com. Un alt proiect este legat de învățarea online a dialectului aromân, dar și a limbii române de către copii, eu sînt cea care le predă. Iar un alt proiect este repararea și dotarea școlii din satul Mekat care nu este în condiții foarte bune, pentru prima dată au Internet la școală și vom continua cu învățarea dialectului, dar și a limbii române. Copiii din sat au fost foarte bucuroși, am făcut mai multe activități împreună cu ei, de exemplu de Crăciun au colindat din casă în casă, colinde vechi, în aromână. 

image

Cît de diferit este dialectul față de limba română? Un aromân se poate înțelege cu un român?

Eu zic că da și sînt foarte convinsă cînd spun asta. Înainte nu-mi dădeam seama de ce noi, care proveneam din familii de aromâni și mergeam la instituțiile și universitățile din România, învățam atît de repede limba română. Dar acum sînt convinsă că cel care provine dintr-o astfel de familie, chiar și după primele două săptămîni începe să vorbească, pentru că urechea e deja obișnuită, el cunoaște limba, a auzit-o în familie. Acum sînt adolescenți care poate n-o vorbesc, dar înțeleg tot, dacă tu le vorbești în aromână, iar asemănările cu limba română eu acum, sincer, nici nu le mai observ. Sînt sigură că dacă un român ascultă un aromân înțelege mult, dar și aromânii îi înțeleg pe români, poate mai puțin pentru că au intrat tîrziu în contact cu limba română. 

Dar care e viitorul acestui dialect? 

Actorii principali care se ocupă de aromâni se străduiesc ca limba și identitatea să rămînă vii, să convingă oamenii să nu le fie rușine să se declare aromâni, să fim conștienți de ceea ce avem, de particularitatea noastră. Dar riscul de a pierde limba e mare, e normal. Generațiile tinere n-o vorbesc. Noi avem o relație foarte bună cu statul român, am fost ajutați și foarte bine primiți, aproape toate ideile noastre de proiecte au fost aprobate, cred că și noi am fost foarte transparenți, am spus care sînt dorințele noastre. Pentru mine, cea mai impresionantă personalitate din România de origine aromână a fost Ion Caramitru, care a fost și un mare susținător al aromânilor, am avut ocazia să mă întîlnesc și să stau de vorbă cu el, a fost o personalitate reprezentativă pentru aromânii din România, dar și el avea rădăcini de aici, din Albania.

interviu realizat de Adina POPESCU

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Jose Maria Gimenez Fernando Muslera Sebastian Sofa Edinson Cavani Daniel Ghana Uruguay Foto EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Uruguay - Ghana. „Acești nenorociți sunt o adunătură de hoți”. Urmează reacția FIFA
Un scandal uriaș a izbucnit la finalul partidei dintre Uruguay și Ghana, scor 2-0, meci la capătul căruia naționala lui Suarez nu a reușit să se califice în optimile de finală ale CM din Qatar.
Xhaka Captură Youtube png
Gestul lui Xhaka cu caracter politic, care a inflamat spiritele în Qatar. Ce semnifică numele Jashari pentru sârbi VIDEO
Granit Xhaka, căpitanul Elveției, a fost autorul unui gest sfidător imediat după victoria cu Serbia, de la Campionatul Mondial din Qatar, atunci când și-a scos tricoul de joc, pentru a afișa un mesaj.
judecatori magistrati bani venituri pensii shutterstock
Cea mai mare pensie specială versus cea mai mare pensie stabilită pe principiul contributivității, în Suceava
Suceava se află printre primele județe din țară la numărul de pensionari, dar sumele pe care le încasează cei aflați în în plată nu sunt dintre cele mai mari, ci dimpotrivă. Peste 30% dintre pensionari încasează cel mult 1.000 de lei.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.