Cu ochii-n 3,14
TREBUIE SĂ ÎNȚELEGEM CĂ UN SUNET INTERIOR CARE ESTE ÎN CREȘTERE LE OFERĂ OAMENILOR POSIBILITATEA DE A ÎMPĂRȚI NEMURIREA ÎN ACELAȘI JUDEȚ
● Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a spus recent: „Trebuie să înțelegem că nu are legătură toaleta în curte cu calitatea educației, din moment ce mulți dintre noi am făcut performanță învățînd în aceste școli, cred că este o dovadă, dar ea trebuie rezolvată”. Din păcate, toate se leagă și, cînd miroase urît, miroase peste tot. (A. M. S.)
● După o perindare prin cîteva orașe din Austria și Italia, am remarcat că locuitorii lor sînt mai sănătoși și mai cinstiți decît cei din București. Altfel cum s-ar putea explica faptul că în acele orașe am auzit extrem de rar sirene ale mașinilor de Salvare sau de Poliție, un sunet care în București a devenit dominant și obsedant, zi și noapte? (A. M.)
● Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție. (D. S.)
● O consecință neașteptată a pandemiei, în Marea Britanie, conform The Guardian: nudismul a devenit extrem de popular, iar numărul adepților declarați ai acestui stil de viață este în creștere, depășindu-l chiar pe cel al membrilor activi ai Bisericii Anglicane. S-au înființat grupuri virtuale de yoga nud, cluburi literare nud și activități precum „buff baking”(grup de persoane care gătesc dezbrăcate). Alte activități îndrăgite de nudiști sînt grădinăritul, olăritul și renovarea casei. A fi dezbrăcat în public, în Anglia și în Țara Galilor, nu constituie o infracțiune, ca în alte țări. Totuși, nimeni nu îndrăznește încă să meargă în fundul gol și la biserică, pentru ca situația să se mai echilibreze. (A. P.)
● Dacă anumite firme de la noi care le oferă oamenilor posibilitatea de a împărți o mașină (așa-numita „co-voiajare”) îi întreabă din start dacă vor să vorbească pe drum sau nu, în Taiwan găsim ceva mai mult: un întreg traseu de drumeție pe care, dacă vrei să-l parcurgi, trebuie să fii tăcut. Este vorba despre traseul circular al lacului Cueifong, cu o lungime de aproape patru kilometri, situat la o altitudine cuprinsă între 1.900 și 2.000 de metri, foarte căutat de turiști, dar care a pierdut mult la acest capitol din pricina pandemiei. Este primul „traseu liniștit” certificat din lume, care abundă doar în sunete ale naturii. Localnicii speră ca, în acest mod, vizitatorii reduși la tăcere să învețe și să asculte. Cel mai mic volum măsurat pe traseu este de nici 25 de decibeli. (A. A. D.)
● În dimineața în care s-a anunțat moartea lui Mihail Gorbaciov, i-am spus soției mele că iarăși vor exploda pe Internet poante tîmpite legate de nemurirea lui Ion Iliescu. Pînă seara, s-a dovedit clar că am avut dreptate. În general, îmi place că rezerva colectivă de umor românesc e nesecată, așa cum se vede atît de bine pe WhatsApp, dar de data asta a fost atît de previzibilă încît a frizat nesimțirea... (S. V.)
● Dacă, în 1884, Timișoara devenea primul oraș european iluminat electric, în același județ Timiș, în 2022, are loc o altă premieră europeană și un precedent important pentru cazurile de hărțuire sexuală din România: o femeie de serviciu dintr-o stație CFR, hărțuită sexual de șeful gării (și al ei totodată), a cîștigat la CEDO procesul împotriva statului român, care îi clasase definitiv cazul după trei ani de tergiversări. Conform deciziei CEDO, statul român trebuie să îi plătească femeii daune morale de 7.500 de euro. La celălalt capăt al lumii, în Japonia, șeful de gară al stației Kishigawa din prefectura Wakayama – de data aceasta, o pisică pe nume Tama, care patrula conștiincios peroanele cu un chipiu minuscul pe cap – a murit răpusă de o infecție a sinusurilor la venerabila vîrstă de 16 ani. Viața de ceferist nu e ușoară. (M. P.)
NU CUMVA INTIMITATEA CU O VALOARE ESTE UNUL DINTRE MOTIVELE PENTRU CARE LUMEA ROMÂNEASCĂ A PREGĂTIT PIATRA?
● Părinții unui elev din Gorj, care a fost lăsat repetent, au contestat decizia în instanță și au obținut chiar anularea acesteia, motivînd că elevul n-a putut participa la cursurile online ținute în timpul pandemiei pentru că nu a știut cum să folosească tableta. Mă întreb dacă nu cumva puștiul purta un frumos costum de marinar și o pălărie de pai, cu o panglică pe care scria Le Formidable. (S. G.)
● De Ziua Limbii Române, Ambasada Franței la București a postat acest mesaj pe pagina sa de Facebook: „O zi frumoasă celor care vorbesc limba română, celor care înțeleg ce înseamnă «să ai pitici pe creier», care «plimbă ursul», care «freacă menta» și care, măcar o singură dată în viața lor, s-au simțit ca «cel mai tare din parcare»”. Totodată, misiunea diplomatică i-a întrebat pe internauți care este expresia lor favorită. Intimitatea cu o limbă înseamnă s-o vorbești corect, să-i cunoști subtilitățile, nu să fii pompos și festivist. (A. M. S.)
● Anul acesta, Premiul Abel pentru matematică (în valoare de 700.000 de dolari, inițiat în 2003 de regele Norvegiei) a fost acordat, pentru prima dată, unei femei: Karen Uhlenbeck, matematiciană specializată în geometrie analitică și profesoară la Universitatea din Texas. Una dintre faimoasele ei contribuții este o teorie despre matematicile previzibile inspirată de bulele de săpun. A aflat că este cîștigătoarea premiului prin SMS, cînd ieșea de la biserică. (M. C.)
● Eliminarea surprinzătoare a Simonei Halep din turneul de mare șlem US Open după primul meci, pe care l-a pierdut în fața unei jucătoare mult mai slab cotate, a născut nu doar comentarii în presa de specialitate, ci și un val de imbecilitate românească pe cîmpia mănoasă Facebook. Imediat, fel de fel de conspiraționiști au lansat în spațiul lor preferat ideea că Halep a pierdut intenționat acest meci pentru că tatăl ei pariase invers (deci pe o cotă la pariu generoasă, dat fiind că românca era net favorită). Asemenea mesaje mizerabile nu mai uimesc pe nimeni, dar uimitor rămîne numărul mare al celor care cred și răspîndesc așa ceva. Valul de imbecilitate la care mă refeream e format din acești din urmă deținători de conturi. Genul lor e deja majoritar printre feisbuciștii activi și, de altfel, acesta este unul dintre motivele pentru care revista noastră a decis să suprime comentariile de pe pagina de Facebook a Dilemei vechi. Socotim că, dacă cineva vrea să transmită unui autor părerea despre un text al său, o poate face scriindu-i direct, la redacție, iar dacă vrea să exprime public o părere despre un text din revistă, o poate face de pe contul său personal – nu e neapărat necesar să o facă pe contul revistei. (S. V.)
● Mai sînt și oameni mulțumiți de lumea românească, așa cum arată ea astăzi. Îl aud pe unul zicînd: „Avem asfalt, cînd intri în comună e rai!“. Pare că tot ce ți-ai putea dori e un paradis comunal asfaltat. (D. S.)
● Lîngă Theba, în Egipt, arheologii tocmai au găsit o bucată de lut datînd din anul 1250 î.e.n., de pe vremea faraonului Ramses al II-lea, care conține patruzeci de nume de muncitori, zilele în care nu s-au prezentat la muncă și motivul absențelor. Iată cîteva dintre acestea: „a fost bolnav”, „a băut”, „fiica lui a sîngerat”, „a oferit ofrande Zeului”, „a fermentat bere”, „a muncit la casa lui”, „a înfășat cadavrul mamei sale”, „a pregătit piatra pentru scrib”, „soția lui a sîngerat”, „mama lui a fost bolnavă”, „a preparat leacuri”, „l-a durut ochiul”, „l-a îmbălsămat pe fratele său”, „și-a reparat ușa”, „l-a mușcat scorpionul”, „a fost ziua lui”, „și-a jelit fiul”... Nimic nou sub soare de la 1250 î.e.n. încoace! (M. C.)
