Apocalipsa la îndemînă

Publicat în Dilema Veche nr. 956 din 4 – 10 august 2022
image

Propaganda rusă de război are eschaton-ul la degetul cel mic. Împroaşcă cu teme „metafizice”, flutură familiar apropiate sfîrşituri ale lumii. Medvedev şi Putin ameninţă cu incendiare „judecăţi de apoi”, cu apocalipse nucleare în care, desigur, ruşii vor fi „cei mîntuiţi”, iar Occidentul „nu va avea timp să se căiască” pentru „păcatele” lui. Înalţi ierarhi vîntură tema conjuncţiei providenţiale între arma nucleară şi ortodoxia rusă: doar astfel apărat, poporul se poate pregăti – bastion neafectat de concepţiile libertare occidentale – pentru a doua venire a lui Christos. O societate încolonată sub demagogia imperial invadatoare: iată imaginea umanităţii perfecte în varianta lui Putin şi a Bisericii oficiale.

Totuşi, propaganda nu ar detona pe piaţă asemenea elucubraţii dacă nu s-ar aştepta la ceva receptivitate în rîndul publicului intern. Să fie oare ruşii sau mare parte dintre ei „milenarişti”? Sensibili la scenariul potrivit căruia apocalipsa bate la uşă, iar istoria deschisă, în mers, nu prea are importanţă? Să se perceapă ei în postura „aleşilor”, combatanţi împotriva deja „osînditelor” societăţi democratice şi liberale, care, de partea lor, asumă un traseu accidentat, dar mereu amendabil de-a lungul timpului? Să aibă ortodoxia un rol, fie el şi deviat în delir propagandistic, într-o astfel de convingere?

S-a spus adesea că, în Răsăritul creştin, religia nu s-a raportat activ, creator la dimensiunea istoriei. Că ortodoxia s-a concentrat pe orizontul deschis spre realitatea tare a Împărăţiei divine, că mesajul ei strict spiritual – amorţit totuşi adesea în tradiţionalism şi repetitivitate – a modelat o societate reticentă faţă de provocările mentalităţii şi culturii laice. Că, spre deosebire de creştinismul occidental, ea nu are încredere în istorie şi nu a participat la construirea istoriei, a modernităţii.

Într-o mai fină discernere, Părintele André Scrima formula acum o jumătate de veac nu opoziţia, ci complementaritatea între creştinismul răsăritean şi cel apusean: „Orientul are, de partea lui, privilegiul dificil de a deţine rădăcinile, sursele spiritualităţii creştine. Prodigioasa înflorire a geniului occidental modern nu poate să nege aceste surse atunci cînd creaţiile sale aspiră să atingă semnificaţia eternă a Adevărului, a Frumosului: fără dificultate simţim în transparenţă originile orientale. De aceea e obligatoriu pentru Orientul creştin să încerce să înţeleagă sensul itinerariului occidental în raport cu începuturile orientale, valoarea aventurii occidentale”. E o aventură care a pus în operă intelectuală şi civilizaţională statutul persoanei, libertatea, căutările, responsabilitatea ei. Această dimensiune e încă palidă în creştinismul răsăritean: „Toată trecerea de la natură la persoană e împlinită de Orient pe plan mistic, nu istoric, social, moral etc.” (André Scrima, Duhul Sfînt şi unitatea Bisericii. Jurnal de Conciliu, ed. Bogdan Tătaru-Cazaban, 2004). Potrivit acestei caracterizări, dialogul celor două ramuri creştine, dialogul lor de profunzime ar pune mai proaspăt în conştiinţa occidentală dimensiunea transfigurării care străbate creaţia, ar scoate Orientul creştin din închiderea sa pentru „a-l restitui prezenţei istorice fără să se renege”. Iată aşadar o judecată de tip spiritual, teologal, privind „economia” diversităţii creştine.

Într-un erudit studiu, bizantinologul Petre Guran se referă indirect la temă, aplicîndu-i de astă dată tratamentul cercetării istorice. De curînd, el şi-a publicat teza de doctorat la École des Hautes Études en Sciences Sociales: Rendre la couronne au Christ. Étude sur la fin de l’idée impériale byzantine (Supplementa Études byzantines et post-byzantines, vol. 1, ed. Andrei Timotin). Studiul urmăreşte modul în care, după căderea Constantinopolei, s-a construit, în spaţiul răsăritean, memoria Bizanţului. „Din toată varietatea deţinătorilor cunoaşterii în Bizanţ – aristocraţi cultivaţi, membri ai administraţiilor imperială şi patriarhală, intelectuali feluriţi –, singurul supravieţuitor e călugărul. Chemat să arate unei lumi care se socoteşte urmaşă a Bizanţului ce a fost acesta, el fabrică o imagine mai aproape de utopie decît de realitate... pentru el, viitorul care îl interesează nu are şi nu poate avea densitate istorică. E un moment, suprem pentru civitas terrena, sfîrşitul ei... Între utopia eschatologică şi modurile naraţiunii fantastice se construieşte această memorie a Bizanţului, care slujeşte pînă astăzi fie de panoplie unor identităţi precare, fie de ţap ispăşitor pentru ceea ce e trăit drept sentiment de inferioritate” faţă de Occident.

Istoricul demontează astfel ceea ce a ajuns o vulgată a Ortodoxiei, clişeu care riscă să îngheţe – în faţa publicului larg – portretul creştinismului răsăritean: fală tradiţionalistă, pentru unii, vechitură non-europeană pentru alţii. Credinţa e prima contrariată astfel: sub cuvînt de perpetuare a unui regim spiritual desăvîrşit – pretins a se situa pe graniţa între istorie şi trans-istorie –, clişeul uită vitalitatea inepuizabilă a actului christic. Act care irigă – din perspectivă creştină – întreaga istorie, fiece moment al ei, irepetabilul fiecărei persoane. Bizanţul – reconstruit ca „idol” imuabil – riscă să ia locul adevăratei Surse care, din zenitul ei, dă sens şi verticală existenţelor, le cere atît creativitate spirituală, cît şi o prezenţă în istorie adecvată vitalităţii Duhului.

Cît priveşte Rusia lui Putin şi recursul ei la apocalipsă, nu e nevoie să invocăm, pentru ele, specificul creştinismului răsăritean. În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii. În oricare, el urmăreşte un proiect politic de stăpînire imperială. Barbarul ISIS se afla şi el într-un „război sfînt” cu „satanicul” Occident. De cum mişcarea a cîştigat ceva teritoriu în zone din Siria şi Irak, şeful ei s-a declarat în 2014 Calif, conducător spiritual al întregii comunităţi islamice (umma). „Duşman religios” era socotit oricine nu i se supunea. Prin exclusivismul agresiv (orice „diferit” e un duşman), prin obiectivul propus (a crea o societate uniformă), extremismele religioase sînt mişcări de tip totalitar. Cu sprijinul Bisericii oficiale ruse, regimul Putin recurge la acest tip de limbaj religios, care se potriveşte mănuşă propriei politici.    

Revenind la creştinismul răsăritean, a-l înţelege în adevărul lui intern înseamnă şi a depăşi clişeele care îi confecţionează un portret static, admirabil pentru unii, stingheritor pentru alţii. Înseamnă a-l percepe drept credinţă vie, raportată – în fiece clipă a istoriei şi a existenţei personale – la zenitul divin. O credinţă vie menţine deschise, orientate vertical formele vieţii religioase, dar şi istoria, civilizaţia, prezentul în care ea se exersează. A parcurge fiecare moment al istoriei cu conştiinţa verticalei, dar şi a distanţei faţă de Polul divin, a extrage de acolo seva de transcendenţă: iată înţelesul în care Părintele Scrima vorbea despre un „profetism al sensului”, pe care creştinii ar avea îndatorirea să-l asume.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Razboi in Ucraina FOTO Ministerul ucrainean al Apărării jpg
Ritmul infernal al contraofensivei Kievului, un coșmar pentru ruși VIDEO
Modul excepțional în care a funcționat ofensiva ucraineană a permis trupelor Kievului să recucerească Lîman, un nod strategic de transport din nord-estul provinciei Donețk.
elon musk
Elon Musk, criticat după ce a susținut că Rusiei i se cuvine Crimeea
Elon Musk a fost aspru criticat după ce a propus ca Rusia să păstreze Crimeea. De asemenea, cel mai bogat om din lume a făcut mai multe propuneri pentru pacea dintre Ucraina și Rusia.
un convoi care transportă echipament pentru forțele nucleare ale Rusiei. Foto: Captură video Twitter/ rybar_en
Convoi care transportă echipament pentru forțele nucleare, filmat în Rusia VIDEO
Într-un videoclip publicat pe Twitter, duminică, 2 octombrie, se poate observa un convoi care transportă echipamente pentru forțele nucleare ale Rusiei.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia