Cu ochii-n 3,14
MAI DEMULT UMBLA VORBA CĂ PĂMÎNTUL ESTE UN ORGANISM COMPLET EPUIZAT DUPĂ CE A GREȘIT DRUMUL, DAR TOT AȘA DE BINE S-AR PUTEA CA. DE FAPT, UN TURIST SPAȚIAL SĂ FI DETECTAT ÎNLOCUITORUL PERFECT (ÎN TIMP CE, LA NOI, NIMENI NU S-A GÎNDIT LA EXCEPȚII)
● Mai demult umbla vorba că hîrtia suportă orice, dar nu cred să mai fie un secret pentru nimeni că această însușire a hîrtiei a fost preluată în ultima vreme de Facebook, care poate suporta, senin, izbucnirile de înțelepciune și pricepere ale ministrului Agriculturii, efervescentul Petre Daea. Spre exemplificare, iată una (dintr-un întreg hambar): „Azi, duminică, în zi de relaxare, iscusitul fermier a considerat mai importantă verificarea manuală a operațiunii de castrare a plantelor-mamă, pentru a nu risca impurificarea și scăderea valorii genetice a materialului semincer aflat în cîmpul deschis, într-o căldură copleșitoare“. (D. S.)
● James Lovelock, om de știință preocupat de mediu, care a teoretizat primul faptul că Pămîntul este un organism viu afectat de activitatea umană (ipoteza Gaia a fost formulată de el în anii ’70), a murit luna trecută, la vîrsta de 103 ani. „Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere”, a comentat cineva. (M. C.)
● Îngrijorați de o posibilă criză energetică în această iarnă, germanii au început deja să cumpere calorifere electrice pentru casele lor. În primele șase luni ale anului 2022, în Germania au fost vîndute 600.000 de sisteme de încălzire electrice. Un magazin de electronice din Berlin a epuizat deja marfa, după cum explică un angajat: „Toată lumea vrea să cumpere radiatoare electrice, dar sînt complet epuizate”, spune el. „Poate va sosi marfă nouă în septembrie, octombrie sau noiembrie. Nici o companie nu poate spune dacă vor fi sau nu livrate. Pentru că totul este complet epuizat.” Adevărul e că, și în vremea comunismului, caloriferul electric era un mic Dumnezeu. (A. M. S.)
● Un porumbel de curse, pe nume Bob, a zburat din greșeală 4.000 de mile (circa 6.400 de kilometri) pînă în SUA, traversînd Oceanul Atlantic după ce a greșit drumul în cadrul unui concurs care avea loc în Marea Britanie. Bob a plecat din Guernsey, Regatul Unit, și a fost găsit în statul american Alabama. Personalul adăpostului de animale a identificat pasărea după inelul de la picior și l-a contactat pe proprietarul Alan Todd, care a plecat imediat în America pentru a-și aduce porumbelul înapoi. Deci chiar nu e cazul să ne mai plîngem că avioanele întîrzie. Se poate și mai rău. (A. M. S.)
● Cică rușii ard, la propriu, de mai bine de o lună, gazele care ar fi fost destinate țărilor din Uniunea Europeană. Fenomenul se petrece undeva în apropierea graniței cu Finlanda și a fost observat printr-un program al unui satelit NASA care detectează incendiile. Specialiștii zic că sînt gazele pe care, în speranța că vor determina ridicarea sancțiunilor ce le sînt impuse de cînd cu războiul din Ucraina, rușii au încetat să le mai livreze Uniunii Europene. Dar tot așa de bine s-ar putea ca, de fapt, satelitul să fi detectat cum și-au dat rușii foc la valiză. (A. M.)
● Un turist american în vîrstă de 23 de ani a căzut în vulcanul Vezuviu în timp ce-și făcea un selfie pe marginea craterului, după ce urcase pînă acolo pe o rută interzisă. A fost salvat. Din păcate. (M. C.)
● Étienne Klein, fizician francez, a provocat un val de confuzie pe Twitter, publicînd o fotografie a „celei mai apropiate stele de Soare”, Proxima Centauri. În mesaj, acesta a scris că instantaneul a fost realizat de telescopul spațial James Webb, afirmînd totodată că „o lume nouă este descoperită în fiecare zi”. La cîteva zile după acest tweet, cercetătorul s-a autodenunțat, spunînd că totul a fost o farsă – „steaua” fiind o bucată de chorizo, pozată pe fundal negru – menită să atragă atenția asupra fake-news-urilor. În virtutea mefienței față de orice, nu pot să nu mă întreb, așadar, dacă totuși bucata de cîrnat nu este, de fapt, o stea. (S. G.)
● Un site islandez de turism încearcă să atragă vizitatorii oferindu-le înlocuitorul perfect pentru a răspunde la e-mail-uri cît timp ei sînt în concediu: un cal. Pentru ca acțiunea să aibă cu adevărat loc, a fost construită o tastatură uriașă, din lemn, potrivită cabalinelor. Acestea scriu în galop, iar tastele apăsate formulează un e-mail de răspuns pentru cei care solicită acest lucru. Turiștii pot alege calul potrivit, islandez și el, direct de pe site. Sînt trei cai disponibili, bine antrenați, fiecare cu personalitatea lui: unul se recomandă a fi asertiv și eficient, altul bate rapid, dar trage cîte un pui de somn din cînd în cînd, iar al treilea este un specialist al limbajului din corporații. (A. A. D.)
● În timp ce, la noi, ÎPS Teodosie se pregătea să decoleze de pe autostrada București-Constanța într-o mașină care rula cu 235 km/oră, arhiepiscopul grec Elpidophoros oficia primul botez al copiilor unui cuplu gay în biserica unei suburbii ateniene. (M. C.)
● „Fiesta bărbaților”, o petrecere organizată în fiecare an în Monteprato di Nimis, un sat din nordul Italiei, a provocat indignarea opiniei publice, care i-a acuzat pe organizatori de sexism – în toiul petrecerii există un concurs, jurizat de bărbați, la care participă doar femeile, denumit „Mîncătoarele de banane”. În urma numeroaselor petiții de a opri acest concurs considerat a fi denigrator, organizatorii au propus un compromis: la concurs pot participa și bărbații. Totuși, în toată această tevatură, nu pot să nu remarc faptul că nimeni nu s-a gîndit la denigrarea bietelor banane. Lor cine le reperează onoarea? (S. G.)
● Într-o vitrină, la poalele Alpilor, se află expuși, pedagogic, principalii poluanți antropici ai pădurilor și, pentru comparație, o serie de materii naturale – fiecare cu durata sa „de viață”, respectiv, de descompunere. Cum era de așteptat, oamenii produc, cu puține excepții, obiecte care le supraviețuiesc enervant de mult. Iată cîteva exemple. La rubrica „naturale”: mușchiul de pădure se descompune în 6 luni, frunza de arțar în 7 luni, cetina de molid în 4 ani, iar lemnul de larice în 20 de ani. Obiecte produse de om: șervețelul de hîrtie se dezintegrează în 3 luni, o țigară în 1 pînă la 5 ani, un ziar în 3-12 ani (de aflat unde s-ar situa Dilema veche), guma de mestecat în 5 ani, pungile de plastic în 30-40 de ani, doza de Cola în 10-100 de ani, capacele de bere și brichetele „bic” în 100 de ani, scutecul tip „pampers” în 100-500 de ani, ambalajul PET în 500 de ani, polistirenul în 1.000 de ani, sticla în 4.000 de ani, o cartelă telefonică în 5.000 de ani, iar campionul, ambalajul de plastic pentru iaurt, se dezintegrează în 10.000 de ani. Prin urmare, dacă aveți de gînd să vă reîncarnați, recomandăm avatarul „păhărel de iaurt Danone”. (M. P.)
Foto: M. Pleșu
