Vîrsta de mijloc, fără prospect

Publicat în Dilema Veche nr. 960 din 1 septembrie – 7 septembrie 2022
Cea mai bună parte din noi jpeg

În cel mai recent film al lui Joachim Trier, The Worst Person in the World / Cea mai rea fată din lume, există o secvență memorabilă în care protagonista oprește lumea întreagă la o apăsare de buton. Oamenii aflați în pauza de cafea la birouri, cei din mașini sau de pe biciclete, cuplurile de îndrăgostiți, cei care-și plimbă cîinii în parc, curierii, bunicii, turiștii, toți rămîn nemișcați. Doar Julie aleargă printre ei pentru a se întîlni cu un băiat pe care tocmai îl cunoscuse, la o aniversare unde intrase neinvitată.

Numai că filmul nu este unul romantic, iar scena de mai sus se petrece taman înainte de o despărțire. „Pînă cînd moartea ne va despărți” devine „trebuie să vorbim”, iar „tu mă completezi” se transformă în „nu ești tu de vină, eu sînt”, așa cum se întîmplă de multe ori în viața reală, cînd am vrea să „înghețăm” totul în jur, să ne extragem din relațiile convenționale în care am intrat nesiliți de nimeni, dar care nu mai funcționează, și să vedem cum ar fi un început de poveste cu altcineva. 

La conferința de presă de la Cannes, regizorul, care este și co-scenarist, a declarat că ideea de la care a pornit filmul este una simplă: aceea că nu știe pe nimeni ajuns la vîrsta sa, de 40+, care, chiar aflat într-o relație satisfăcătoare, să nu fi întîlnit pe cineva pe care să-l placă foarte mult și să nu-și fi dorit să oprească timpul, să evadeze din propria realitate și să încerce să vadă „cum ar fi”. A vrut să contrazică teoria intens vehiculată în cinema conform căreia te vei intersecta, în viață, cu o singură persoană specială și să arate cît de important este rolul jucat de timp. A vrea lucruri diferite în momente diferite este, de fapt, tema filmului. A cunoaște pe cineva într-un punct nepotrivit al vieții. Nesincronizarea.

Undeva după vîrsta de 40 de ani cam știi care ți-a fost mare iubire, dacă a existat una, și realizezi și cît de puține șanse ți-au mai rămas. Lucrurile despre care credeai că sînt temporare, locurile de muncă extenuante, prieteniile în care lăsai de la tine doar pentru a avea companie în anumite momente sociale, iubirile în care treceai cu vederea nepotrivirile în ideea că oricum nu vrei mai mult, concediile anulate ca să-ți termini casa și pasiunile amînate pentru altă dată, toate aceste mici fragmente de renunțare, puse cap la cap, formează traiectoria ta pînă la vîrsta de mijloc la care ai ajuns. Nu a fost nimic temporar, ce se întîmpla era viața însăși. Acelea au fost, de fapt, relațiile, acțiunile, alegerile tale și consecințele lor, făcute în vreme ce credeai că ai tot timpul din lume.

La 40+, dobîndim conștiința timpului trecut. Ne imaginam că, pînă la această vîrstă, vom ajunge în destinații de care nici măcar nu ne-am apropiat. E ca și cînd nu ne-am ridicat la înălțimea propriilor așteptări, trasate de noi înșine, nu de alții. Avem înțelepciunea, resursele financiare, maturitatea dată de experiență. Cu douăzeci de ani în urmă, nici nu le bănuiam. Am pierdut exuberanța, o parte din energie și, poate, ceva curaj. Legat de multe aspecte ale vieții, simțim acel lucru care ne apasă, greu ca o pecete: resemnarea. Dublată, de multe ori, de un sentiment al inadecvării, al nepotrivirii cu ce este acceptat în societate. Pe scurt, vîrsta de mijloc ne suspendă între două lumi, iar noi jonglăm înainte și înapoi pe un pod de sfoară.

Filmul lui Trier ilustrează, prin cele 12 capitole din viața lui Julie, cum se schimbă, pînă la vîrsta de mijloc, perceperea iubirii, dar, dincolo de asta, și abordarea sinelui. Jumătatea vieții, în loc să aducă o clarificare, o așezare, îți rotește prin fața ochilor multitudinea alegerilor care există: ai sau nu copii, îți permiți sau nu anumite lucruri într-o relație, rămîi într-o căsnicie în care nu te mai regăsești sau renunți să mai lupți pentru ea, o iei de la capăt cu un cu totul alt serviciu sau îți spui că ai ales deja pentru totdeauna.

Cu cît te cunoști mai bine, cu atît îți dai seama cît de absurde ți-au fost unele decizii din trecut, cît timp ai pierdut alergînd după acceptare din partea unor oameni pe care nici măcar nu-i plăceai. Calea cea nouă pe care începi să mergi te duce mai aproape de tine, dar te și înstrăinează de restul. E ca și cînd ai vrea să îngheți lumea la o apăsare de buton pentru că nu mai e croită după tine. Dar, cum acest lucru nu este posibil decît în filme, nu-ți rămîne decît să te extragi singur din ea.

La 40+, atîrnă cel mai greu nesincronizările, trenurile pierdute sau cele luate, dar care nu au dus nicăieri. E devreme și tîrziu în același timp. Rubrica Vîrsta medie, care începe în acest număr al Dilemei vechi, este despre a jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă. Despre singurătate, dar și despre a rezona cu alții. Despre inadecvare și, mai ales, despre găsirea unui loc printre cei asemeni ție – cei mai răi și cei mai buni oameni din lume.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Cât câștigă pe zi o manichiuristă din București: „Cât faci tu într-o zi, eu fac în aproape o lună"
Sunt tot mai multe fete care încearcă să-și îmbunătățească situația financiară și încep să facă cursuri pentru a deveni manichiuriste profesioniste. Unele dintre ele au parte de noroc, ajungând să câștige mii de lei pe zi. Este și cazul Izabelei.
image
Un șef din Poliție face legea pe șosele: șoferii băuți sau drogați merg direct în arest
Şeful Poliţiei Bihor, chestorul Alin Haniş, a declarat că agenţii rutieri vor dispune reţinerea tuturor şoferilor găsiţi la volanul maşinilor, în trafic, cu alcoolemii mari sau sub influenţa substanţelor interzise.
image
Povestea legendarului apaș Geronimo, ultimul indian care s-a predat americanilor: pe urmele sale au fost trimiși 5.000 de soldați
În martie 1886, celebrul luptător apaș Geronimo s-a predat armatei americane după ce ani de zile a dus un război de gherilă cu ocupanții, care i-au ucis familia și i-au alungat de pe pământului lor străvechi.

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.