PE CE LUME TRĂIM

Registrul colocvial-argotic actual foloseşte imaginea „plutei” în două construcţii cu sensuri destul de diferite, în funcţie de selecţia verbului: insul „venit cu pluta” e needucat, neinformat, naiv şi chiar prost; cel „dus cu pluta” are manifestări de inadecvare, derută, nebunie.

Mi-e mai bine la catedră acum. Cînd am demisionat, nu știa decît un om, care m‑a susținut. Știu că toți ceilalți ar fi încercat să mă convingă să nu fac „o asemenea prostie“.

Două țări diferite, două Românii miniaturale coexistă în același spațiu, separate iluzoriu doar de o stradă și o linie de tramvai. Nici una dintre ele nu-mi dă vreo speranță că ne va fi mai bine.

2019 era anul în care sportul ar fi trebuit să-şi ia avînt. Să plouă cu titluri mondiale şi europene. Şi n-a fost aşa.

„Cînd o să dispară Olanda?“, se întreabă pe un ton panicat un articol din Politico. Sigur, Olanda nu dispare, nu în viitorul previzibil, cel puțin, dar subiectul rămîne totuși serios.

Președintele american Donald Trump a anunțat aplicarea unor sancțiuni economice menite să descurajeze companiile europene implicate în construirea gazoductului Nord Stream 2.

Indiferent de criză, oportuniștii se vor poziționa în așa fel încît să cîștige. Se vor folosi fără scrupule de drama oricui pentru a demonstra cît de necesari sînt ei pentru a salva situația.

Mă salută deunăzi, pe coridoarele Universității, cu un entuziasm debordant, un profesor de la Fizică, pe care-l știam din vedere și din auzite, Neicușor Nefriceanu. Îi răspund cu aceeași bucurie, deși, în realitate, eram puțin descumpănit. Nu vorbisem niciodată cu domnul respectiv.

Pentru construcţia europeană, anul 2019 rămîne unul modest în realizări concrete, un an repetent, deşi el îşi poate aroga o aură simbolică: pentru prima dată conducerea Comisiei Europene a fost încredinţată unei femei.

Titlurile ştirilor din presa tabloidă (preluate şi de diferite platforme din Internet) şi anunţurile din „burtierele“ de pe ecranele multor posturi de televiziune uzează de mecanisme rudimentare şi repetitive de captare a atenţiei.

Sînt o mulțime de situații în care solicitările superiorilor, de la inspectori pînă la diverși responsabili, se constituie în forme de abuz, mai mult sau mai puțin conștientizat.

Pentru că tot se apropie sărbătorile cu sarmalele și piftiile lor, m-am amuzat întocmind un top personal (și sentimental), amintindu-mi de mîncarea mai bună sau mai proastă de prin orașele și țările europene pe unde am fost.

Anul trecut, pînă să revină „Bursucul“, făceam bancuri după ce luxemburghezii dădeau bătăiţă la popou campioanei României. Ei, altă viaţă acum!

Răsfoind în continuare scrisorile adresate postului Radio Europa Liberă, mi-a atras atenția și una dintre ultimele redactate, semnată „Solidaritatea, un grup de studenți din București”, citită la radio în data de 19 decembrie 1989.

„Let’s get Brexit done!” Sloganul de campanie repetat ad nauseam de Boris Johnson înainte de alegerile parlamentare din Marea Britanie a funcționat. Conservatorii au obținut cea mai clară victorie din istoria recentă a țării.

În Ungaria, lumea teatrală e în alertă. Teatrele riscă să-și piardă autonomia după adoptarea unei legi controversate care întărește autoritatea guvernului.

Este o propunere pentru a evita, după alegerile europarlamentare viitoare, harababura care ni s-a întîmplat astă-vară la desemnarea șefului Comisiei.

Continuînd așa, PLUS-ul va avea șanse minime să intre în Parlament, iar viitorul pe termen lung riscă să dispară.

În acest „decembrie negru”, Europa pare să fie ultima grijă a europenilor.

Liberalismul poate fi considerat „copilul“ Luminilor; ca atare, el împărtășește atît asumpțiile, cît și erorile acestora.

„Tembel” este unul dintre termenii depreciativi care şi-au schimbat în timp sensul de bază: de la semnificaţia etimologică „leneş“, cu care cuvîntul turcesc tembel a fost împrumutat, prin secolul al XVIII-lea, s-a ajuns la un înţeles diferit, mai greu de prins într-o definiţie exactă, oscilînd între „prost“, „nebun“, „inconştient“.

Evaluările naționale, dar și cele de la clasă, funcționează pe alte principii decît cele ale testărilor internaționale, ba chiar și în contradicție cu dezideratul asumat declarativ al programelor școlare.

M-am amuzat întocmind un top personal (și sentimental), amintindu-mi de mîncarea mai bună sau mai proastă de prin orașele și țările europene pe unde am fost.

Avem o Capitală fardată pînă către kitsch şi ar fi şi păcat să nu fie aşa în ţara rimelurilor groase.

Dacă e o țară din estul european care trăiește vremuri mai interesante decît ar avea nevoie, atunci aceea trebuie să fie Ucraina. Pe partea asta a graniței, Ucraina e arareori un subiect de discuție, deși pe teritoriul ei au loc de ani de zile tot felul de conflicte care mișcă permanent granița dintre Est și Vest.

Statul s-a angajat să construiască un muzeu al (anti)comunismului. Unde e muzeul? Nu există nici măcar un consens societal cu privire la necesitatea unui asemenea muzeu.

Termin anul plin de speranță. Am cunoscut foarte mulți oameni excepționali și Casa Bună este plină ochi în fiecare săptămînă.

Treptat, s-au epuizat fondurile extrabugetare. Insolvența bate la ușă. Ce este de făcut? Cursurile de literatură comparată costă cam cît strategiile NATO de apărare a României.

Germana Ursula von der Leyen, unul dintre cei mai fideli colaboratori ai cancelarei Angela Merkel, a ţinut să sugereze că se va distanţa de stilul Juncker şi că va da Comisiei Europene o culoare „geopolitică“.

Traducătorii documentelor Uniunii Europene au avut de rezolvat o problemă destul de spinoasă în cazul formulei animal welfare, pentru care nu exista în română un echivalent şi nici nu se întrevedeau prea multe soluţii de umplere a golului.

Senzația de bine, de confort și de siguranță o oferă în mare măsură generozitatea interioarelor. Față de școlile noastre, înghesuite, cu săli mici și pe la subsoluri, adesea, cu coridoare asemenea capilarelor, lipsite majoritatea de cabinete pentru catedre sau de laboratoare, ce am văzut în această școală te lasă cu sentimentul grandorii, deși pînă la urmă e normalitate.

În timpul regimului comunist, România a ratat mai multe „mode“ care ţin de diferite muzici şi stiluri de viaţă (decadent-occidentale, desigur), iar generaţiile din 1990 încoace încearcă să recupereze ceea ce n-au experimentat părinţii lor, trăind intens şi anapoda, fără să priceapă mare lucru din ce li se întîmplă. Totuși, poate că muzica le dă tuturor un sens, pentru că ea însăși are un sens.

„Loboda este o plantă cu port înalt, prezintă tulpină simplă sau ramificată, frunzele pot fi de culoare verde, roşu-violacee sau uşor gălbui, sînt mari, de formă triunghiulară şi uşor catifelate la atingere.”

Cristina Neagu primeşte titlul de cea mai bună jucătoare a lumii, pentru a treia oară. Urale! Presa înfloreşte de „Messi a handbalului“, „Ronaldo a mingii mici“… Degeaba jucătoarea spune că nu-i plac comparaţiile astea, ce ştie ea? Trebuie să pavoazăm şi noi cumva.

Rusia s-a hotărît să își facă propria variantă de Wikipedia. Bineînțeles, o variantă în limba rusă a enciclopediei online există de foarte multă vreme, însă guvernul rus e nemulțumit de ea și ar vrea-o înlocuită cu ceva care să corespundă propriei sale viziuni asupra lumii.

S-a stins din viață Monika Schoeller, figură legendară a lumii editoriale din Germania. Editoare reputată și mecena generoasă, a marcat lumea literară de limbă germană și a contribuit în mod esențial la „globalizarea“ unor literaturi marginale, puțin cunoscute în Occident.

Într-unul dintre cele mai bune interviuri acordate de Gheorghe Hagi presei, cel realizat de PRO TV și difuzat pe 1 Decembrie, sportivul e întrebat care este, în opinia lui, calitatea cea mai de preț a unui lider. Fără să stea prea mult pe gînduri, Hagi răspunde: „generozitatea“.

Am primit cadou pentru casa nouă un pui de cîine. L-am botezat, elegant, Mișu. Primele două nopți au fost o minune. Mișu se trezea la 2 noaptea din cauza nevoilor fiziologice. Odată scos afară, o zbughea la fugă. După cîteva ture bune prin jurul casei – căci ce poate fi mai minunat decît o înviorare la 2 noaptea? –, decidea că ar putea să se gîndească la făcut ceea ce speram eu că va face în primul minut şi nu în prima jumătate de oră.

Înaintea examenului de licență din vară, l-am întîlnit, pe coridoarele Universității, pe colegul Hesiod Hăț de la Studii Euro-Atlantice. Alerga abulic, ținînd niște cataloage în mînă și strigînd: „Eu examinez! Eu tai și spînzur! Sînt președinte, pentru numele lui Dumnezeu! Președintele comisiei numărul 1!“.

Thierry Wolton continuă să spună adevărul despre imensele crime ale comunismului şi nu ezită să compare cele două ideologii genocidare ale secolului XX: nazismul şi comunismul.

Astăzi, pe minunatele plaje din Astypalea nu se fumează. Astfel, aceste plaje devin locuri în care energia naturală a soarelui, a vîntului, a mării, a nisipului se poate simți din plin, ca o experiență vibrantă în care comuniunea cu natura, dar și comuniunea cu ceilalți se realizează la nivel esențial.

Folosirea actuală a termenului industrie riscă să le producă anumite nedumeriri celor cărora li s-au fixat în memorie schematizările şi formulele clişeizate ale limbii de lemn din deceniile regimului comunist.

Am fost invitat, alături de colega mea din Bistrița, Monica Halaszi, la École Européenne Luxembourg II, în calitate de autori de manuale, iar eu și ca autor al romanului pentru copii Istoria lui Răzvan, pentru a ține niște ateliere de lectură și scriere creativă cu elevii români care învață în această instituție.

La un moment dat, făceam alte incursiuni prin cartier ca să ochesc pubele din acelea mari, le găseam în spatele blocurilor în curs de anvelopare. Îmi notam locul în minte, apoi noaptea, ca hoții, ne duceam cu sacii în spate pînă la pubela respectivă și misiunea era îndeplinită.

Cred că cea mai tare chestie a postului este să gătești ca să nu mori de foame. În timpul postului, totul ar trebui să fie simbolic. Pîine cu apă, un fir de orez cu apă.

Dacă avem pretenţia să ajungem la Euro după două meciuri eliminatorii, în deplasare, cred că selecţionerul cel mai potrivit se numeşte David Copperfield.

E, probabil, una dintre cele mai tragice și, în același timp, ignorate știri de anul acesta. Recentele dezvăluiri privind lagărele în care guvernul chinez a internat în jur de un milion de oameni aparținînd unor minorități etnice și religioase din vestul țării au trecut aproape neobservate.

La fel ca toată presa din Germania, și Berliner Zeitung a publicat, în octombrie, nenumărate articole despre căderea Zidului Berlinului, de la a cărui prăbușire se împlinesc 30 de ani. Jurnaliștii și colaboratorii gazetei nu puteau bănui prin ce joc al hazardului acest trecut avea să se întoarcă împotriva lor. Pentru că trecutul pîndește și te prinde din urmă cînd te aștepți mai puțin.

Din cînd în cînd mai visez cu ochii deschiși la o clasă politică unde m-aș potrivi. Experiența de mai mult de zece ani de voluntariat în sectorul 5 și comunitatea senzațională de voluntari care s‑a construit de-a lungul acestor ani sînt inspirația pentru cele de mai jos.

Întîlnirea, deunăzi, cu Noem Plafon, fost profesor la Filozofie și coleg de generație cu mine, m-a tulburat peste măsură. Știam că trecuse printr-o criză majoră, dar nu-mi închipuisem că lucrurile ar fi putut degenera într-un asemenea hal. Locul întrevederii este, el însuși, suprarealist: lîngă tomberoanele de gunoi, unde eu reciclam, conștiincios, sticlele de plastic.