Politica și cimitirul
O ofertă foarte avantajoasă. Așa scria pe un afiș enorm pentru locuri de veci pe lîngă care tocmai am trecut. Cum sînt pe drumul Buzău-București, oferta e la fix, mai ales că a trecut reîncarnarea din Suceava a lui Schumacher pe lîngă mine la cîțiva milimetri, și asta după ce am tras tare de volan spre dreapta. Noroc că tocmai depășisem o căruță care circula regulamentar, deghizată ca mașină cu numere de Buzău.
Drumul de o bandă și jumătate pe sens este perfect pentru amatorii de senzații tari, așa că decid să o iau pe varianta mai liniștită prin Mizil. Trec de Mizil și am în față doi bicicliști. Unul dintre ei este o minune. Nenea ăla de la Maglavit era nimic pe lîngă el. Nici măcar tata nu cred că ar fi fost capabil să fie atît de beat, iar ăsta e beat pe o bicicletă. Omul șerpuiește pentru vreo două minute în fața mea și se oprește plin de entuziasm în fața cîrciumii din sat. Dacă mai era nevoie de o dovadă de dedicație pură pentru pasiunea vieții, asta a fost.
Apune soarele și e o priveliște minunată. Trec prin cîteva sate urîțele cu niște case construite parcă pentru a fi demne de visele domnului de pe bicicletă, dar peisajul este fabulos. Vin de la Focșani, am voluntariat pentru un grup de oameni care vor să facă politică altfel. Am fost cazat într-o casă veche, recondiționată cu pricepere, și m-am simțit cum nu se poate mai bine. Oamenii au fost foarte ospitalieri și mîncarea a fost pe măsură.
Am călatorit destul de mult prin țară în ultima vreme. Am fost luna trecută la Sibiu și cu o lună în urmă la Oradea. Nu mai fusesem de ceva vreme și ambele orașe arată mai bine decît cum mi le aminteam.
Spre deosebire de cele două, Bucureștiul arată rău. Nespălat si kitschos. Afișele cu Toto Cutugno îmi aduc aminte de perioada cu apă caldă din ani în paști și de liderii comuniști proști, șmecheri și foarte fuduli. Doamna Firea și primarii de sectoare din București par a fi moștenitorii legitimi ai acestora, așa cum PSD-ul a fost moștenitorul PCR-ului și al Securității.
Mai sînt niște afișe cu Smiley. „Smiley – omul“. Sună prost ca dracu’. Smiley cucul, Smiley ornitorincul, Smiley motocoasa – îmi trec toate prin minte.
A fost și convenția națională a partidului în care am încercat pentru o scurtă perioadă să fac politică. Cînd am intrat în PLUS am făcut-o și pentru că eram sătul să văd la televizor întîlniri regizate, cu discursuri sforăitoare și cu oameni încercînd să dea din coate pentru atenție. Din păcate, văd din ce în ce mai des oameni politici noi și relativ normali încercînd să joace roluri cretinoide de sfinți recitînd din Bibliile partidelor sau pupînd în cur la greu șefii lor politici.
A fost reales Dacian Cioloș. Din nou într-o competiție cu el însuși. A spus stîngaci rău că nu ar trebui să fie așa, dar l‑am mai auzit spunînd asta acum un an și sînt convins că nimeni nu îndrăznește să-i reamintească. Zdrobitoarea majoritate a funcțiilor importante din partid s-au dus spre oamenii de la Bruxelles. Habar n-am cum s-au gîndit că este acceptabil cumulul de funcții pentru ei, dar nu pentru alții. Nu de alta, dar îmi reamintesc discuții foarte pasionale că nu ar trebui să fie așa și că PLUS-ul va fi un partid diferit.
Sînt convins că au justificări beton, sînt toți oameni foarte inteligenți și convinși că ceea ce vor ei este un lucru bun și, pe termen lung, benefic României. Numai că deocamdată, continuînd așa, PLUS-ul va avea șanse minime să intre în Parlament, iar viitorul pe termen lung riscă să dispară. CDR-ul și M10 sînt exemple că se poate. Alegerile locale se anunță a fi un dezastru căci șefii de la Bruxelles nu au nici o motivație directă să-și rupă spinarea muncind pentru alții și nici nu au cum să „plătească“ în cazul unui eșec. În definitiv, nu există o posibilitate mai bună, nici financiar și nici politic, decît ce au acum, cu excepția Primăriei București. Singura scăpare pare alianța cu USR.
USR-ul nu este nici el deloc într-o situație mai bună. Eșecul predictibil al domnului Dan Barna a dus la o întărire, și ea foarte predictibilă, a poziției lui Nicușor Dan. Nicușor este și el un om inteligent și convins că poate salva Bucureștiul. Numai că, pînă la salvarea Bucureștiului, o parte din oamenii radicali din jurul lui au creat o falie foarte importantă în USR. Competiția internă din alianță nu va ajuta pe nimeni. Indiferent cine va cîștiga competiția, vom avea o demobilizare a unor facțiuni din alianță și o radicalizare a taberelor din USR, care se vor canibaliza grav mai ales în condițiile în care Vlad Voiculescu, candidatul PLUS, va cîștiga.
Brusc, reclama deosebit de avantajoasă pentru locul de veci a devenit cumva profetică. Partidele noastre noi, deși au pornit curajos mersul pe bicicletă, par a avea o tendință predictibilă și extrem de tristă de a se opri la aceași crîșmă a politicii dîmbovițene.
Ne rămâne speranța că tupeul doamnei Firea, mîrlănia arogantă a PSD-ului și incredibila ipocrizie a domnului Rareș Bogdan vor putea salva alianța pe termen scurt.
Pe termen lung, însă, lucrurile nu par a sta deloc bine.
