PE CE LUME TRĂIM

Cel puţin două lucruri extrem de grave s-au întîmplat în ultimele 12 luni în Franţa drepturilor omului, a idealurilor universaliste şi a democraţiei. În primul rînd, s-a produs o banalizare mediatică fără precedent a violenţei. În al doilea rînd, „vestele galbene“ l-au frînat pe Emmanuel Macron în elanul său reformator, ceea ce îi subminează credibilitatea şi în calitate de lider european.

Motivaţia transferului metaforic nu este transparentă; pot fi mai multe explicaţii, dar mi se pare foarte posibil să se fi pornit de la conotaţiile negative pe care le are chifla ca substitut – insuficient, nemulţumitor! – de pîine.

Tocmai au apărut programele noi pentru gimnaziu și ministerul anunță demararea procedurilor pentru licitațiile de manuale. Stai și te gîndești că fiul tău va avea de la anul manuale noi și ai vrea ca ele să fie cît mai bune, cît mai atractive, cît mai interconectate cu lumea lui sau, mai bine, cu lumea în care va crește și își va duce viața.

Gaullist sau doar inadecvat, președintele Emmanuel Macron are o competență pe care nu i-o poate nega nimeni – aceea de a-și provoca partenerii și de a crea noi linii de demarcație între ei.

În Hong Kong, autoritățile sînt pe cale să înăbușe cea mai puternică mișcare de protest din ultimele decenii. Ultima redută a protestatarilor, un campus studențesc, urmează să fie evacuat în forță. Sute de studenți au fost arestați deja zilele trecute. Pe străzile din metropolă oamenii încă protestează. Chiar dacă violențele s-au intensificat, energia mișcării pare să se fi disipat. Cel puțin pentru moment.

Am participat, la Londra, la Gala Premiilor pentru Drepturile Omului „Serghei Magnițki“, unde ne-am reunit susținători din toată lumea ai legislației de tip Magnițki. Serghei Magnițki a fost un avocat din Rusia care a descoperit că oficiali de la fisc furaseră 230 de milioane de dolari. A denunțat furtul, a fost arestat, bătut, lipsit de tratament medical și a murit în închisoare acum zece ani.

Asta scriam pe 21 iulie anul acesta. Am fost rugat de doi oameni apropiați pe care îi respect și cu care mă consult, unul din PLUS și altul din USR, să nu public acest text.

L-am găsit deunăzi, în incinta departamentului nostru anglistic, pe colegul Telelei Grimase cu privirea rătăcită și mîinile încleștate strîmb, de parcă ar fi fost la apogeul unei crize de tetanie. Repeta la intervale egale, cu un fel de mîrîit patologic, o singură vocabulă – „sult, sult, sult“.

S-a scris enorm în presa europeană, luna aceasta, despre căderea Zidului de la Berlin şi despre tot ce a însemnat acest eveniment în ultimii 30 de ani. Din masa enormă de analize şi mărturii mi-am propus să aleg cîteva fraze esenţiale sau care reuşesc să capteze „altfel“, departe de limbajul tehnic, semnificaţia acelor schimbări.

Prin anii ’90, mai mulţi lingvişti interesaţi şi de cultivarea limbii au criticat un exces des constatat în discursul public al vremii: folosirea mult prea frecventă a formulei vizavi de (locuţiune prepoziţională) în tot felul de construcţii, mai ales pentru a anunţa tema enunţului (unde vizavi de era echivalent cu despre, în legătură cu, pe tema etc.) sau a indica raportarea la ceva ori la cineva (înlocuind pe faţă de).

Chestia e că eu mă străduiesc. Dar înțeleg mai greu, am nevoie de mai mult timp, domnul diriginte are răbdare și tot explică, dar nu mi se fixează de tot în minte, apoi uit, iar acasă încerc din nou să înțeleg, mama mai încearcă să îmi explice, dar nu întotdeauna are timp sau nu știe și uneori înțeleg, iar alteori nu.

Școala din cartierul meu mă face din ce în ce mai curioasă, așa că uneori mă opresc lîngă gard ca să mă uit la copii. Îi observ cum se joacă în curte, în recreații, din niște difuzoare se aude un soi de muzică mobilizatoare, micii „deținuți“ au ieșit la aer. Curtea e betonată, totul în jurul lor e cenușiu, nu vezi nici un copac, nici un fir de iarbă.

Sîntem în 2019 și am în continuare o luptă. Cu vita.

Va fi simpatic cu Cataramă. Se va înţelege bine cu Becali. Totul e să nu se împrumute la el pentru salarii.

Sînt șase luni de cînd locuitorii din Hong Kong sînt pe stradă, iar știrile de acolo mai ajung în vîrful ierarhiei doar cînd protestul sau formele de reprimare capătă expresii noi.

Cu sau fără voia lui, Roman Polanski ajunge mereu în atenția publică. Marele cineast se află acum în miezul unei polemici noi, tocmai cînd se pregătește să lanseze în cinematografe noul său film, J’accuse, despre afacerea Dreyfus. De fapt, polemica nici măcar nu e nouă; numai cea aflată la originea ei e o figură (încă) necunoscută. Valentine Monnier, o artistă fotografă, în vîrstă de peste 60 de ani, îl acuză pe regizorul octogenar că a bătut-o și a violat-o în 1975, pe cînd ea avea doar 18 ani.

Trecerea a 30 de ani de la căderea Zidului de la Berlin este o bună ocazie pentru a evalua cît de mult s-au înşelat în aşteptările lor, în 1989, atît occidentalii, cît şi est-europenii doritori să trăiască în stil occidental.

Riscurile interacţiunii dintre utilizator şi funcţia de autocorectare sînt un fenomen general, manifestat în orice limbă; un tip special de efecte umoristice este produs de corectarea unui text într-o limbă anume, atunci cînd funcţia de autocorectare este setată pentru altă limbă.

Alina a rămas însărcinată. Apoi a intrat în concediu de maternitate. Apoi a născut. A stat în concediu de maternitate doi ani. Apoi s-a întors din nou la serviciu, la școală. Pentru că Alina e profesoară titulară de limba și literatura română. Povestea pare simplă și banală. Dar să derulăm puțin timpul înapoi, să-l și accelerăm puțin înainte, pentru a vedea ce se ascunde în spatele acestei povești.

M-am reîntors pentru cîteva zile într-un orășel din Ardeal care mi-a devenit drag, cu foarte mult chef de toate aceste „șuețele“, toate aceste trăncăneli ardelenești, cu „Dă-i pace!“ și „Îi vreme“, cu uimiri sincere și cu întrebări care de multe ori încep candid cu „oare“ – „Oare cu ce să vă servesc?“, „Oare mai aveți nevoie de o pătură în plus?“.

Erau două becuri chioare şi am cumpărat un kil de roşii, un kil de ardei kapia, un kil de castraveţi. Apoi, de la altă tarabă am luat un kil de mere şi un kil de pere. Şi omul cu legumele nu avea rest şi am făcut rost de rest de la cucoana cu mere.

Turneul Campioanelor vine cînd jucătoarele sînt rupte între chintalele de oboseală trupească şi mintea care zburdă spre plaje linse de un ocean verde translucid. Şi atunci, pac, trosneşte cîte ceva. Trăim o epocă interesantă.

Snowden este un „whistleblower“, o traducere aproximativă în română ar fi „avertizor de integritate“. Un om care a decis la un moment dat în cariera sa că statul își încalcă propriile legi, iar interesul public cere ca lucrurile astea să nu rămînă secrete.

A cunoaște societatea în care ești chemat să legiferezi înseamnă a-i cunoaște specificul. Adică a cunoaște mai toate diferențele care există între oamenii liberi care o compun. Căci doar cunoscîndu-le le poți respecta. A respecta un om înseamnă a respecta tot ceea ce îl individualizează, a respecta diferențele dintre el și ceilalți. Să-ți propui să masifici oamenii, să le amputezi specificul, să anulezi singularitățile este, deja, o crimă. Să încerci să faci acest lucru cu întregi categorii de o

Am urmărit cu interes audierile parlamentare ale ministrului propus la Fonduri Europene. Cînd vine vorba despre subiectul ăsta la TV sau în mediul politic, oamenii știu două chestii: absorbție și birocrație. La absorbție se pricepe cam toată lumea, pentru că e cu procente.

Mai e și problema urmașilor aderenților ISIS. Copiii a căror unică vină e că s-au născut în familiile unor radicali, unii deja morți, alții dispăruți. Numărul lor e încă neclar, dar potrivit unor estimăr

Răspunsul lui Dan Barna la întrebarea despre întîlnirea imaginată dintre Nicușor Dan și Florian Coldea: „Aflu acum de la dumneavoastră o informație interesantă. Putem să speculăm împreună ce înseamnă. Nicușor Dan nu este membru USR, nu am de ce s

De peste douăzeci de ani, romanele lui Jonathan Coe, scriitor pe cît de prolific, pe atît de fin şi de incisiv, au succes în întreaga Europă. Jonathan Coe, născut în 1961 la Birmi

Ancheta Rise Project despre dl Barna a fost întîmpinată cu reacții perfect predictibile. Ai lui spun că e un text care se chinuie să dovedească ceva și nu reușește să dovedească nimic, ceea ce înseamnă că este o diplomă de bună purtare, o probă

Ambiția cîtorva guverne europene de a-și manifesta ostentativ neplăcerea în legătură cu est-europenii riscă să arunce o întreagă regiune în haos. De altfel, la scurtă vreme după ce amîna

UE și guvernul de la Dublin vor să se asigure că frontiera rămîne deschisă în conformitate cu acordul din Vinerea Mare din 1998. Pe de altă parte, guvernul britanic dorește să asigure

Proiectele nu cresc în pom, trebuie muncă multă, timp și interes ca să fie făcute. În 2016 am înființat la Ministerul Fondurilor Europene un departament pentru scris proiecte mari. Era un fel de soluție la disperare: nu putem să stăm cu miliarde de euro necheltuite și să ne rugăm de Ministerul Transporturilor să roage frumos companiile din subordine s

Acum este un moment bun pentru ca oamenii foarte capabili care au plecat din USR să revină. Mai ales cei de la sectorul 1. Ar fi foarte bine și dacă Nicușor Dan ar reveni pentru a readuce echilibrul și a-l susține pe Dan Barna, care, chiar și după a

Spiritul timpului pare să fie contestat în ultimii ani de majoritatea electoratului din Marea Britanie, Italia, Austria, Ungaria, Slovacia, Polonia… Trebuie oare taxaţi aceşti contestatari în mod automat de retrograzi, reacţionari, populişti, antieuropeni,

După teribilul secol XX, s-a instalat un fel de consens cum că liderii charismatici nu sînt chiar de dorit. Motivul e evident: își pot folosi farmecul pentru îndeplinirea unor idei politice dăunătoare, iar poporul îi va urma, sub vraja charismei. Se

Retragerea a lăsat cale liberă Turciei care, sub pretextul combaterii terorismului, a invadat regiunea și, împreună cu miliții arabe care îi sînt loiale, a început un proces de eliminare a forțelor kurde din regiune. De la debutul conflictului din Siria, kurzii au încercat și, după o vreme, cu sprijin american, au reușit să își creeze în nordul țării un soi de administrație paralelă. Această structură a umplut golul lăsat de guver

La 1 octombrie 2017, peste două milioane de catalani au mers la urne pentru a participa la un referendum cu privire la independența regiunii. 90% din cei care au participat la scrutin au votat „da“. Însă referendumul nu a fost validat, pe fondul prezenței insuficiente. Oricum, inițiativa fusese declarată ilegală de Curtea Constituțională a Spaniei și, în virtutea acestui verdict, poliția națională a încercat să împiedice procesul electoral. Violențele au produs peste 800 de răniți – deop

Nu a venit apocalipsa nici pentru că Barna a mîncat scoici și nici pentru că își ia șuturi, PLUS și USR nu sînt perfecte, s-au îngrășat un pic și nu mai ating nota aia de sus din zilele lor cele mai bune, dar nu sînt nici pe departe burtoșii ăia de

Cuvîntul „scelerat“ nu-mi iese din minte. O rezoluţie „scelerată“ nu poate fi decît fructul otrăvit al unor minţi… „scelerate“. Oare să fie „scelerate“ nişte adevăruri clare, precum acesta, amintit tot în respectiva rezoluţie: „Uniunea Sovietică comuni

Foarte curînd vom alege președintele României. Avem libertatea de a vota pe cine vrem noi. Desigur, pe cine vrem dintre cei care vor, adică dintre cei care candidează. Cum altfel? Dar chiar și așa, aceasta este o libertate de cel mai înalt rang. Una dintre acelea care te fac parte la ceva extrem de important pentru cetatea ta – decizi direct, de pe picior de egalitate cu toți compatrioții tăi, desemnarea „regelui“, a șefului cetății, a celui care va conduce și va păzi țara. Nu voi fi în

Mai e un detaliu de care, probabil, Boris Johnson e destul de conștient. Valul care a dus la alegerea lui Donald Trump, rezultatul referendumului pentru Brexit și avansul partidelor anti-establishment în UE și în restul lumii e, zilele astea, în sc

Pentru mine, Uniunea Europeană este un instrument. Scuze că o spun așa direct. Și scuze dacă par cinic. Sînt un cetățean european, ba chiar un europarlamentar. E important pentru mine ce se întîmplă la nivel continental. Activez (și) în comisia de afaceri constituționale, unde sp

Propaganda antioccidentală de azi se desparte fundamental de cea de dinainte de Revoluție. Dacă în anii ’80 vedeam, de pildă, la știri, cum în SUA oamenii dorm pe străzi, scopul ideologic era clar: aveam de-a face cu o cortină de fier care separa lu

Acum tocmai m-am întors din Ferentari. Am făcut teme cu peste 50 de copii. Nu toți au avut loc în sala de clasă și pe hol, așa că am făcut teme și afară, că doar școala este pentru sfinți, nu pentru copii. Avem cîteva bănci și mese unde servim masa c

În ce-l priveşte pe Jacques Chirac, el s-a mai comportat ca un veritabil european în 2003, cînd s-a opus intervenţiei militare americane în Irak. Tot atunci el s-a „răstit“ puţin şi la unele dintre ţările Europei răsăritene, care, deşi făceau parte

Va demisiona Trump? Judecînd strict după comportamentul maniacal de pe Twitter din ultimele zile, președintele nu-și pune deocamdată această problemă. E clar însă că la Casa Albă se instalează o oarecare panică. Și nimic nu subliniază mai bine ace

La temele noastre de la sfîrșitul săptămînii vin acum vreo 80 de copii între 8 și 16 ani și încă vreo 20-25 de preșcolari. Îi îmbrăcăm, îi încălțăm, le dăm să mănînce și, în plus, mai asigurăm și rechizite școlare, servicii medicale, reparații, urgen

„În Franţa este interzis să reflectezi pe tema imigraţiei.“ Această frază îi aparţine unui filozof căruia îi urmăresc de multă vreme publicaţiile şi luările de atitudine, Michel Onfray, şi a fost pronunţată în septembrie 2015 cu ocazia unui interviu acordat revistei Le Point. Orice se poate spune despre Michel Onfray, dar nu şi faptul că ar fi un om de dreapta. El însuşi se declară libertar, altfel spus un gînditor refuzînd orice constrîngere socială şi politică, orice barieră pusă în faţa spiri