Politică și chelneri
Pe mine m-a speriat destul de tare perioada scurtă de zece luni în care am fost în guvernul tehnocrat. Și mai tare m-au speriat cele două luni de politică.
Cred că Sartre scria undeva cum chelnerii copiază modelul de chelner pe care îl văd. Oamenii noștri politici vechi se potrivesc aproape perfect chelnerilor din perioada comunistă. Marea lor majoritate erau nesimțiți, hoți, proști, agresivi, șmecheri. În fapt, știu personal un fost chelner comunist cu mare succes ca deputat. A avut trei mandate în Parlamentul României și este acum un om foarte bogat.
Am văzut cum oameni aparent normali la cap s-au smintit cînd au dat de putere. Cum oameni buni au adoptat modelul politicianului clasic și au început să vorbească și să se comporte la fel ca toți ceilalți.
Politicienii noi se chinuie să fie invitați de televiziunile de știri. Televiziuni care au promovat pentru mulți ani același model de politician chelner. Foști securiști sau pușcăriași, mafioți, mîrlani, corupți, lepre și, în general, oameni șantajabili care nu riscă să pună probleme patronilor acestor televiziuni au fost și sînt modele de politicieni cu care ne-au obișnuit.
Am sperat ca noua generație de politicieni să aibă curajul să facă politică altfel, așa cum au tot promis. Din păcate, o parte dintre ei par a fi mult mai preocupați de cum se vor face „populari“, contorsionîndu-și coloana vertebrală pentru a fi invitați în studiourile lui Dan Voiculescu și Sebastian Ghiță, fără să vină cu un alt model de politician care să corespundă discursului lor inițial.
Sînt destui politicieni tineri care gîndesc și vorbesc ca niște cizme și o fac cu siguranța și cu emfaza unui Eugen Nicolicea sau Codrin Ștefănescu. Da, decizia asta a USR de a declanșa alegerile interne pentru candidații la primărie înainte de alegerile pentru Cotroceni este una lipsită de logică și catastrofală. Obligă PLUS să facă același lucru și îl pune pe Dan Barna într-o poziție de gînsac rănit. Cei mai dibaci dușmani ai partidelor noi par să fie partidele noi.
Și totuși am probleme să înțeleg apetitul de a susține partidele vechi, oricare ar fi ele, de la partidul Vioricăi Dăncilă pînă la partidul turnătorului marinar.
Pricep cu ușurință partea cu dezamăgirea. Eu am dezamăgit de multe, mult prea multe ori. Nu știu pe nimeni care să fie perfect și am fost și la cîteva meciuri cu Michael Jordan. Băietul mergea pe aer. De cîteva ori m-am gîndit că a fost un fraier în timpul meciurilor. Jordan, să ne înțelegem, este zeul absolut al baschetului.
Pricep un pic mai greu standardele absurde pe care le așteptăm de la oamenii politici noi, mai ales în comparație cu cei vechi. Mi se pare adesea că e ca și cum ai avea de ales între două bilete care costă la fel, numai că unul e pentru Christina Aguilera (o tanti care are o megavoce) și altul pentru Fuego (unul care se crede pomul de Crăciun și are tot atîta talent la cîntat ca bradul). Tu (desigur, un om care apreciezi muzica de calitate și nu asculți, Doamne fere’, manele) alegi Fuego, un blestem pentru muzică și omenire, pentru că ești supărat că Aguilera s-a îngrășat sau nu cîntă despre mă-sa sau de supărare.
Nu pricep nevoia aproape la limita patologicului de a citi și interpreta totul dihotomic. Fie se cîntă cum vrem noi, fie sînt dușmani de clasă. Adevărul nu e chestia aia care îți confirmă matale cît de dăștept și minunat ești că ții cu FCSB. Toți sîntem din cînd în cînd niște boi sau vioricivasilici. Probabilitatea de a fi prostovani e direct proporțională cu încrîncenarea.
În concluzie, eu zic să ne calmăm un piculeț, nu a venit apocalipsa nici pentru că Barna a mîncat scoici și nici pentru că își ia șuturi, PLUS și USR nu sînt perfecte, s-au îngrășat un pic și nu mai ating nota aia de sus din zilele lor cele mai bune, dar nu sînt nici pe departe burtoșii ăia de rîgîie și pretind că sînt Domingo, Pavarotti și Nicolicea, cum sînt mai toți politicienii vechi.
Ipocriți sîntem toți, cu excepția ta, cititorul meu perfect, așa că nu ar strica, înainte de strigături cu arderea pe rug, să ne gîndim cît de rezistent ar fi propriul nostru cur la standardele pe care le cerem politicienilor noi.
Discuțiile despre Vlad Voiculescu și Nicușor Dan sînt de bine – le cresc profilul și ambii sînt oameni demni de atenția noastră. Vor deveni mai buni și sînt sigur că, indiferent cine va cîștiga, se vor ajuta unul pe celălalt. Ambii au făcut foarte multe pentru alții. Nu sînt nici unul, nici celălalt perfecți și eu sînt convins că nu de lăudaci au nevoie. Asta însă nu înseamnă că orice ghiolban care în viața lui nu a făcut nimic, în afară de campionate de vizionat TV, chefuri și bîrfă, este comparabil cu cei doi numai pentru că e pe la televizor, într-un partid politic sau vrea să candideze.
Gabriela Firea, comparativ cu cei doi, e un Fuego. Primarul de la sectorul 5 este un mîrlan, așa cum sînt mai toți PSD-iștii care ne chelneresc.