Căderea Zidului de la Berlin: ce orizont de aşteptări astăzi?

Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Din cînd în cînd, în spaţiul mediatic francez se aud voci lucide care se întreabă: şi dacă europenii din Est ar trebui totuşi ascultaţi cu ceva mai multă atenţie şi chiar înţeleşi? Trecerea a 30 de ani de la căderea Zidului de la Berlin este o bună ocazie pentru a evalua cît de mult s-au înşelat în aşteptările lor, în 1989, atît occidentalii, cît şi est-europenii doritori să trăiască în stil occidental…

Occidentalii au crezut atunci sincer că valorile lor, precum şi modelul lor economic urmau să fie adoptate pretutindeni pe planetă, cu succes, în mod ireversibil şi în ritm alert. Cu o aroganţă pe care Estul nu a digerat-o niciodată, Vestul şi-a sărbătorit victoria ideologică şi şi-a arogat un fel de rol de „ghid moral“ pentru construirea viitorului.

În ceea ce-i priveşte pe europenii din Est, ei au crezut sincer că un „salt“ istoric era posibil, că democraţia liberală va aduce repede bunăstarea şi mai ales că democraţia, deja rodată în Occident, putea fi adoptată ca o maşinărie perfectă. Integrarea în Uniunea Europeană şi în Alianţa Atlantică au înlocuit utopia comunistă şi au devenit proiect de societate. Iar unificarea continentului a fost percepută ca un proces just de ştergere a diferenţelor dintre europenii „favorizaţi de istorie“ (născuţi la Vest) şi cei „defavorizaţi“ (născuţi la Est, în „lagărul comunist“).

Într-un remarcabil eseu apărut recent în Franţa despre „mişcarea iliberală“, doi cercetători, bulgarul Ivan Krastev şi americanul Stephen Holmes, constată însă că unele ţări din Europa Centrală şi de Răsărit au abandonat, între timp, „visul de integrare mimetică“ în sfera occidentală. Ei vorbesc despre „era imitaţiei“ care s-a deschis odată cu euforia prăbuşirii regimurilor comuniste şi despre revenirea la matricea unor valori mai vechi: naţiune, suveranitate, familie, identitate. „Replierea iliberală“ vizibilă în China, în Rusia şi în Europa de Răsărit ar fi deci răspunsul la prea marea precipitare a Occidentului, la rapiditatea cu care a încercat să-şi globalizeze modelul. „Replierea iliberală“ ar fi însă un răspuns şi la excesele capitalismului, la faptul că, după 1989, modelul ultraliberal nu a mai ţinut cont de nimic, nici de om şi nici de istorie, luînd forme groteşti şi chiar antidemocratice (de exemplu, prin financiarizarea opacă şi transnaţională a economiei). Estul Europei a mai descoperit cu stupefacţie că, de fapt, elitele occidentale nu prea ştiau ce fac, nici în ceea ce priveşte economia (ceea ce s-a văzut odată cu criza din 2008) şi nici în ceea ce priveşte imigraţia (ceea ce s-a văzut în 2015, cînd în jur de 1.200.000 de migranţi au venit în Europa), mai arată cei doi cercetători.

Eseul celor doi, intitulat Momentul iliberal, apărut la Editura Fayard, are şi un subtitlu care sună în felul următor: „Trump, Putin, Xi Jinping – de ce Occidentul şi-a pierdut liniştea“. La întrebarea retorică a lui Ivan Krastev şi Stephen Holmes îmi vine în minte imediat un răspuns: Europa Occidentală şi-a pierdut liniştea întrucît i s-a dereglat busola. Dar dacă Vestul i-ar asocia pe est-europeni, ca pe nişte parteneri egali de reflecţie, la proiectarea viitorului comun, poate că ar putea fi reparat instrumentul de orientare.

Într-un interviu acordat cotidianului Le Figaro, fostul ministru de Externe francez Hubert Védrine (socialist) se referă şi el la frustrările est-europenilor şi declară următoarele: „Europenii din Vest ar trebui să facă un efort pentru a înţelege supărarea ţărilor din Est. Ele nu erau pregătite pentru această formă de globalizare care se termină. Vestul a crezut (în orice caz, elitele sale) într-o lume post-istorică, post-naţională, post-identitară, dar Estul a fost mai puţin pregătit să înţeleagă această lume. Pro-europenii greşesc cînd le reproşează ţărilor din Est dorinţa, uneori exprimată stîngaci, de a-şi conserva identitatea şi o parte din suveranitate. Toate ţările doresc acest lucru“.

În acest an marcînd 30 de ani de la căderea comunismului, o altă „voce“ atentă la ceea ce au trăit est-europenii este cea a istoricului Thierry Wolton. El a publicat la Editura Grasset o carte curajoasă, intitulată Negaţionismul de stînga. Thierry Wolton denunţă complezenţa multor intelectuali de stînga din Occident faţă de crimele comunismului, precum şi o anumită tendinţă de reabilitare a doctrinei. Citez dintr-un interviu acordat de istoricul francez, consultabil pe site-ul Valeurs actuelles: „Negaţionismul este un refuz de acceptare a realităţii istorice şi a faptelor veridice. Acest termen îi desemnează în general pe cei care neagă amploarea exterminării evreilor de către nazişti şi contestă metodele utilizate în epocă, în special camerele de gazare. Pentru a face diferenţa faţă de acest negaţionism folosesc termenul de negaţionism de stînga, pentru a-i desemna pe cei care minimalizează amploarea crimelor comuniste în secolul al XX-lea, ba chiar le justifică în numele unei necesităţi revoluţionare“.

Cele două cărţi semnalate, cea legată de „iliberalism“ şi cea legată de negaţionismul de stînga, mi se par două şantiere complementare pentru ca să poată fi reconstituite podurile încrederii între Est şi Vest.

Primul şantier înseamnă înţelegerea angoaselor resimţite de est-europeni în faţa unui proiect de societate deschisă, globală şi non-identitară care a venit prea repede peste ei. Al doilea şantier înseamnă prezervarea memoriei şi recunoaşterea unei „specificităţi“ pentru o parte a lumii unde comunismul a lăsat urme mai adînci şi mai dureroase decît au crezut occidentalii. Se pare că liderul chinez Ciu Enlai, întrebat în anii ’50 ce crede despre Revoluţia franceză din 1789, ar fi răspuns, cu înţelepciune: „E prea devreme ca să avem o părere“. Cum de la căderea Zidului de la Berlin nu au trecut decît 30 de ani, este cu atît mai riscant să propunem analize cu aer definitiv.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.