Căderea Zidului de la Berlin: ce orizont de aşteptări astăzi?

Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Din cînd în cînd, în spaţiul mediatic francez se aud voci lucide care se întreabă: şi dacă europenii din Est ar trebui totuşi ascultaţi cu ceva mai multă atenţie şi chiar înţeleşi? Trecerea a 30 de ani de la căderea Zidului de la Berlin este o bună ocazie pentru a evalua cît de mult s-au înşelat în aşteptările lor, în 1989, atît occidentalii, cît şi est-europenii doritori să trăiască în stil occidental…

Occidentalii au crezut atunci sincer că valorile lor, precum şi modelul lor economic urmau să fie adoptate pretutindeni pe planetă, cu succes, în mod ireversibil şi în ritm alert. Cu o aroganţă pe care Estul nu a digerat-o niciodată, Vestul şi-a sărbătorit victoria ideologică şi şi-a arogat un fel de rol de „ghid moral“ pentru construirea viitorului.

În ceea ce-i priveşte pe europenii din Est, ei au crezut sincer că un „salt“ istoric era posibil, că democraţia liberală va aduce repede bunăstarea şi mai ales că democraţia, deja rodată în Occident, putea fi adoptată ca o maşinărie perfectă. Integrarea în Uniunea Europeană şi în Alianţa Atlantică au înlocuit utopia comunistă şi au devenit proiect de societate. Iar unificarea continentului a fost percepută ca un proces just de ştergere a diferenţelor dintre europenii „favorizaţi de istorie“ (născuţi la Vest) şi cei „defavorizaţi“ (născuţi la Est, în „lagărul comunist“).

Într-un remarcabil eseu apărut recent în Franţa despre „mişcarea iliberală“, doi cercetători, bulgarul Ivan Krastev şi americanul Stephen Holmes, constată însă că unele ţări din Europa Centrală şi de Răsărit au abandonat, între timp, „visul de integrare mimetică“ în sfera occidentală. Ei vorbesc despre „era imitaţiei“ care s-a deschis odată cu euforia prăbuşirii regimurilor comuniste şi despre revenirea la matricea unor valori mai vechi: naţiune, suveranitate, familie, identitate. „Replierea iliberală“ vizibilă în China, în Rusia şi în Europa de Răsărit ar fi deci răspunsul la prea marea precipitare a Occidentului, la rapiditatea cu care a încercat să-şi globalizeze modelul. „Replierea iliberală“ ar fi însă un răspuns şi la excesele capitalismului, la faptul că, după 1989, modelul ultraliberal nu a mai ţinut cont de nimic, nici de om şi nici de istorie, luînd forme groteşti şi chiar antidemocratice (de exemplu, prin financiarizarea opacă şi transnaţională a economiei). Estul Europei a mai descoperit cu stupefacţie că, de fapt, elitele occidentale nu prea ştiau ce fac, nici în ceea ce priveşte economia (ceea ce s-a văzut odată cu criza din 2008) şi nici în ceea ce priveşte imigraţia (ceea ce s-a văzut în 2015, cînd în jur de 1.200.000 de migranţi au venit în Europa), mai arată cei doi cercetători.

Eseul celor doi, intitulat Momentul iliberal, apărut la Editura Fayard, are şi un subtitlu care sună în felul următor: „Trump, Putin, Xi Jinping – de ce Occidentul şi-a pierdut liniştea“. La întrebarea retorică a lui Ivan Krastev şi Stephen Holmes îmi vine în minte imediat un răspuns: Europa Occidentală şi-a pierdut liniştea întrucît i s-a dereglat busola. Dar dacă Vestul i-ar asocia pe est-europeni, ca pe nişte parteneri egali de reflecţie, la proiectarea viitorului comun, poate că ar putea fi reparat instrumentul de orientare.

Într-un interviu acordat cotidianului Le Figaro, fostul ministru de Externe francez Hubert Védrine (socialist) se referă şi el la frustrările est-europenilor şi declară următoarele: „Europenii din Vest ar trebui să facă un efort pentru a înţelege supărarea ţărilor din Est. Ele nu erau pregătite pentru această formă de globalizare care se termină. Vestul a crezut (în orice caz, elitele sale) într-o lume post-istorică, post-naţională, post-identitară, dar Estul a fost mai puţin pregătit să înţeleagă această lume. Pro-europenii greşesc cînd le reproşează ţărilor din Est dorinţa, uneori exprimată stîngaci, de a-şi conserva identitatea şi o parte din suveranitate. Toate ţările doresc acest lucru“.

În acest an marcînd 30 de ani de la căderea comunismului, o altă „voce“ atentă la ceea ce au trăit est-europenii este cea a istoricului Thierry Wolton. El a publicat la Editura Grasset o carte curajoasă, intitulată Negaţionismul de stînga. Thierry Wolton denunţă complezenţa multor intelectuali de stînga din Occident faţă de crimele comunismului, precum şi o anumită tendinţă de reabilitare a doctrinei. Citez dintr-un interviu acordat de istoricul francez, consultabil pe site-ul Valeurs actuelles: „Negaţionismul este un refuz de acceptare a realităţii istorice şi a faptelor veridice. Acest termen îi desemnează în general pe cei care neagă amploarea exterminării evreilor de către nazişti şi contestă metodele utilizate în epocă, în special camerele de gazare. Pentru a face diferenţa faţă de acest negaţionism folosesc termenul de negaţionism de stînga, pentru a-i desemna pe cei care minimalizează amploarea crimelor comuniste în secolul al XX-lea, ba chiar le justifică în numele unei necesităţi revoluţionare“.

Cele două cărţi semnalate, cea legată de „iliberalism“ şi cea legată de negaţionismul de stînga, mi se par două şantiere complementare pentru ca să poată fi reconstituite podurile încrederii între Est şi Vest.

Primul şantier înseamnă înţelegerea angoaselor resimţite de est-europeni în faţa unui proiect de societate deschisă, globală şi non-identitară care a venit prea repede peste ei. Al doilea şantier înseamnă prezervarea memoriei şi recunoaşterea unei „specificităţi“ pentru o parte a lumii unde comunismul a lăsat urme mai adînci şi mai dureroase decît au crezut occidentalii. Se pare că liderul chinez Ciu Enlai, întrebat în anii ’50 ce crede despre Revoluţia franceză din 1789, ar fi răspuns, cu înţelepciune: „E prea devreme ca să avem o părere“. Cum de la căderea Zidului de la Berlin nu au trecut decît 30 de ani, este cu atît mai riscant să propunem analize cu aer definitiv.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Regele Charles FOTO Getty Images
Regele Charles și regina consoartă, primul eveniment de la sfârșitul doliului regal VIDEO
Noul suveran britanic, Charles al III-lea și regina consoartă Camilla au luat parte, luni, la primul eveniment public de la sfârșitul doliului regal după moartea reginei Elisabeta a II-a.
facturi
Facturi mai mici la curent și gaze: 15 sfaturi practice de la specialiști
Românii își pot reduce facturile la energie electrică și gaze naturale dacă aplică 15 recomandări de economisire a energiei, ce pot fi puse în practică la nivel individual și instituțional.
eon
Escrocherie în numele E.ON. „Nu dați curs invitațiilor!”, avertizează compania
Compania E.ON Energie România atrage atenția că mai mulți clienți au primit un mesaj prin care sunt invitați la punctele de lucru ale E.ON pentru depunerea unei cererei pentru a beneficia de schema de sprijin.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia