Imaculata concepție

Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
Imaculata concepție jpeg

Alina a rămas însărcinată. Apoi a intrat în concediu de maternitate. Apoi a născut. A stat în concediu de maternitate doi ani. Apoi s-a întors din nou la serviciu, la școală. Pentru că Alina e profesoară titulară de limba și literatura română.

Povestea pare simplă și banală. Dar să derulăm puțin timpul înapoi, să-l și accelerăm puțin înainte, pentru a vedea ce se ascunde în spatele acestei povești. Tot un fel de banalitate.

Alina e profesoară de mulți ani, într-o școală nu foarte mare, în care există o normă și jumătate de limba și literatura română. Școală mică, dar de centrul orașului, în creștere. S-a titularizat cu mulți ani în urmă și a fost un om de bază al școlii: membru al consiliului de administrație, serioasă și muncitoare, a contribuit din plin la dezvoltarea imaginii instituției. Cînd a avut școala inspecție generală, în urmă cu cîțiva ani, a stat zile și nopți pentru a pune la punct acte și dosare, cînd școala a avut inspecție ARACIP, iar și-a pierdut nopți la rînd lucrînd la documente, ajutîndu-l pe director cu tot devotamentul. A fost și șefă de catedră, o catedră mică, în care intră norma ei și cealaltă jumătate de română, cea de limba latină, căci e școală cu profil umanist, și normele de limbi străine. Între timp a făcut și un doctorat, finalizat înainte de a rămîne însărcinată. Ba mai mult, în ultimii doi-trei ani înainte de sarcină, a pus pe picioare un proiect-concurs, devenit brand al școlii, pe care l-a conceput integral, a scris toată documentația, a umblat pe la Inspectoratul Școlar să-l înscrie în calendarul local, s-a ocupat an de an de organizarea lui, de toată tevatura pe care o presupune, cu invitați, participanți, jurizări etc. Apoi Alina a rămas, cum spuneam, însărcinată, și a intrat în maternitate. Dar acum s-a întors la școală. Unde, pentru început, a reprimit coordonarea catedrei.

Încet-încet însă, Alina a descoperit că lucrurile nu mai stau la fel cum stăteau cînd plecase. Colega pe care o avea pe jumătate de normă se titularizase și ea, cu jumătate de normă în altă școală. Nu-i e clar cum reușise, prin legea care dă posibilitatea consiliilor de administrație din școli să titularizeze un suplinitor. Nu știa însă că se poate și cu jumătăți de normă. O profesoară ștearsă părea, genul lingușitor cu șefii și în același timp invaziv cu colegii. O șoca, și înainte de a intra în maternitate, cum îi lua de pe masă sau chiar din mînă cîte o fișă de lucru sau cîte un material, „Ce fișă ai făcut, dă, tu, și mie să-mi xeroxez!“. Nu că ea nu ar fi vrut să împărtășească, dar parcă nu așa se fac lucrurile. În plus, dinspre ea nu venea niciodată nimic. Acum o descoperise făcîndu-și grupulețe de bîrfe cu alți colegi, la consiliul profesoral de alegere a membrilor consiliului de administrație fusese chiar un incident, se supărase că nu ieșise aleasă, în vreme ce Alina totuși fusese, iar discuțiile aprinse o determinaseră pe Alina chiar să renunțe la respectiva calitate. Mai mult, ce o uimise fusese faptul că niște elevi de clasa a XI‑a veniseră să o întrebe dacă e adevărat că într‑a XII-a nu vor mai face cu ea, cu Alina. De ce să nu facă? Păi, așa le spusese doamna cealaltă de română, că sigur într-a XII-a îi va prelua ea, pentru că e singura competentă, doar ea știe cum să îi pregătească pentru bacalaureat. Alina crezuse că nu aude bine. N-a dus vorba spre ceartă pe acest subiect. A stat însă mult să se frămînte, a plîns, s-a mai și enervat, în spațiul ei privat, șocată de cum pot fi unii atît de perfizi și de intriganți.

Printre altele, se trezise și că proiectul-concurs pe care îl lăsase pus la punct din anii de dinainte de maternitate îi fusese luat și dat spre coordonare colegei de catedră. La început s-a revoltat puțin. A discutat cu directorul, acesta i-a spus că cineva trebuia să îl deruleze cît timp a fost ea în maternitate. De acord, însă acum se întorsese. Și ea l-a conceput, ea l-a scris cap-coadă, ea l-a dezvoltat. Totuși, a cedat: să se spele cu coordonarea proiectului pe cap. Într-o zi, însă, i-au căzut ochii pe dosarul în care se afla proiectul, lăsat pe masă de colegă. Fusese la avizat cu el la inspectorat. A recunoscut din primele rînduri întreg argumentul scris de ea. A simțit că se sufocă. Numele ei nu apărea nicăieri în proiect, dar concepția integrală, argumentul, descrierile îi aparțineau cuvînt cu cuvînt. A plecat de la școală încărcată, tensionată și fără să știe ce să facă, în ce fel să procedeze. Era, în fond, munca ei, acum nerecunoscută deloc, nici măcar formal, prin menționarea numelui său în calitate de inițiatoare.

Toată ziua, seara și noaptea s-a frămîntat. A doua zi a mers hotărîtă la director. I-a spus că are pretenția ca numele ei să fie menționat. Cum? Păi, e avizat deja de inspectorat. Nu-i pasă. Să refacă, să-i treacă și ei măcar numele, să meargă din nou cu el la avizat. Altfel, va depune solicitare scrisă de cercetare la direcțiune și chiar la inspectorat, acuzînd un plagiat evident. Dar cum să facă așa ceva? Nu se gîndește că tîrăște școala într-un scandal? Ei ar trebui să-i pese de renumele școlii. Să se gîndească la binele școlii. Proiectul nu e al ei, e al școlii. Eh, nu-i pasă: acum îi pasă de renumele ei. Produsul o fi al școlii, dar concepția e a ei și zecile alea de pagini conțin cuvinte scrise de ea. Și să o mai slăbească cu discursul ăsta penibil și fals: renumele școlii, în detrimentul oamenilor care muncesc în ea. Unde sîntem aici, la CAP? Ea pretinde doar să-i fie recunoscută munca, în folosul școlii, desigur. E munca ei, nu a altcuiva care și-a pus numele abuziv pe un concept la care nu lucrase. Plagiatul e plagiat, iar instituția n-are decît să suporte consecințele unui scandal, dacă el, ca director, nu e în stare să gestioneze eficient resursele umane pe care le are în subordine.

Povestea poate mai are o continuare. Care credeți voi că e? Dar dincolo de continuare, povestea conține o realitate a unei formule de impostură organizațională: plagiatul instituțional, în primul rând. Pentru „binele instituției“, aceasta își asumă produsele intelectuale ale angajaților ei, uzînd de ele ca de un bun apărut din neant, printr-o imaculată concepție. Și Alina se gîndește să mai conceapă un copil. Ca să mai scape vreo doi ani de infecția care simte că o înconjoară. Dar dacă la revenire o găsește pe colega ei în poziție de directoare?

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Foto: Stanley Kubrick

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.