Teroriști la ușa Europei

Publicat în Dilema Veche nr. 819 din 31 octombrie – 6 noiembrie 2019
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Pe numele său real Ibrahim Awad Ibrahim Ali al-Badri al-Samarrai, dar cunoscut îndeobște după numele de război, Abu Bakr al-Baghdadi a fost un personaj a cărui biografie e încă puțin cunoscută.

Ceea ce se știe pînă acum este că înainte de a fonda Statul Islamic a trecut printr-un proces de radicalizare a cărui origine nu a fost încă stabilită. Unele articole vorbesc despre el ca despre un militant împotriva regimului lui Saddam Hussein, altele citează oameni care l-au cunoscut și vorbesc despre un tînăr mai degrabă retras, non-violent și, în general, ignorat de cei din jurul lui.

Detenția într-o închisoare americană după invazia Irakului l-ar fi transformat pe tînărul cleric în criminalul cinic care și-a găsit sfîrșitul săptămîna trecută într-un tunel, fugărit de cîini, supravegheat de drone și cu mîna pe detonatorul vestei cu explozibil.

Sfîrșitul umilitor al „califului“ are pe undeva aceeași calitate respingătoare pe care a avut-o și cel al lui Muamar Gaddafi al Libiei. Căderea de pe culmile unei puteri lipsite de orice constrîngeri și exercitate cu cruzime a fost implacabilă, umilitoare și întrucîtva previzibilă.

Sînt lideri politici din regiune care au răsuflat ușurați și multe familii care au simțit că există, chiar și în doze mici, un soi de dreptate în lume. Al-Baghadi a fost fondatorul și liderul uneia dintre cele mai sinistre construcții politico-militare din timpurile moderne. Autodeclarat „calif“, spre oroarea teologilor islamici, el a pus bazele unei structuri care, în momentul de apogeu, controla un teritoriu de dimensiunile unei țări europene medii. Numărul și amploarea crimelor săvîrșite sub coordonarea sa nu vor fi, probabil, niciodată cunoscute în întregime. Nu am să le descriu aici, însă fostul deja Stat Islamic va rămîne în amintire ca o altă expresie a lipsei de umanitate descătușată sub fascinația extremismului politic și religios.

La fel cum, în 2006, dispariția sub bombe americane a lui Abu Musab al-Zarqawi nu a rezolvat problema insurgenței irakiene, nici moartea lui Baghdadi nu va pune capăt radicalismului miilor de luptători ISIS care sînt încă în viață. Acești luptători, mulți dintre ei născuți în state europene, își caută zilele astea, după dispariția „califului“ și aneantizarea organizației fondate de el, un rost pe cîmpurile de luptă. Au nevoie de un stăpîn care să îi organizeze. Hotărîrea nu le lipsește, iar incapacitatea statelor din care provin de a lua o decizie în privința lor e o bombă cu ceas.

De altfel, președintele american a spus în mai multe rînduri că administrarea acestui pericol cade mai mult în sarcina Europei decît a Americii. Europă care, spune Donald Trump nu chiar lipsit de rațiune, s-a mulțumit să își lase cetățenii radicalizați în lagăre administrate de kurzi pe teritoriul Siriei, pornind de la prezumția că ei vor rămîne pentru totdeauna acolo. Altfel spus, o problemă la care nu te gîndești e o problemă care nu există. Ei bine, există.

Ceea ce spune mai puțin președintele e că miile de persoane aflate în această situație sînt libere acum și pentru că administrația pe care o conduce a dat mînă liberă Turciei pentru o intervenție împotriva milițiilor kurde.

Problema deradicalizării celor ple-cați să lupte împotriva Occidentului care i-a format și le-a asigurat o viață relativ prosperă, dar nesatisfăcătoare, uneori la marginea societății, nu e tocmai ușor de rezolvat. Ezitările europenilor sînt, din acest punct de vedere, de înțeles. Procesul e lung, greoi și predispus la eșecuri. Iar orice eșec se poate măsura în numărul de victime.

Au fost cazuri în care celor cu cetățenie dublă li s-a retras pașaportul statului european din care proveneau – Belgia și Marea Britanie, spre exemplu, au acționat în acest fel. Însă acestea sînt situații speciale care nu pot fi aplicate tuturor celor care au picat în mirajul extremei.

Mai e și problema urmașilor aderenților ISIS. Copiii a căror unică vină e că s-au născut în familiile unor radicali, unii deja morți, alții dispăruți. Numărul lor e încă neclar, dar potrivit unor estimări citate de New York Times ar fi vorba despre mii de astfel de situații. Rezistența față de ideea repatrierii lor e mare. Belgia și Franța acceptă doar orfani, și aceia după foarte multe verificări. Cazul Shamimei Begum, plecată din Marea Britanie la 15 ani și mamă a trei copiii decedați din cauza lipsei de asistență medicală, e absolut sfîșietor. Begum, ea însăși departe de a putea fi declarată adult, se află în Siria, de unde probabil nu se va mai întoarce niciodată pentru că guvernul de la Londra a decis să îi retragă pașaportul. Înainte însă de această decizie, ea, familia ei și opoziția laburistă au insistat să i se permită reîntoarcerea fie și numai pentru a-și putea îngriji ultimul copil rămas în viață. Guvernul a rămas inflexibil.

Baghdadi a murit, spunea pre-ședintele Trump, „scîncind, plîngînd ca un laș“. Foarte probabil descrierea asta e un exces stilistic ce nu va putea fi confirmat niciodată. Însă indiferent cum a dispărut fizic unul dintre marii criminali ai istoriei moderne, consecințele ideologiei sale și ale urii sădite în sufletele atîtor oameni rămîn în urma lui.

Undeva în taberele acelea de refugiați, în lagărele părăsite de kurzi sub presiunea turcă, următorul Bin Laden, Zarqawi sau Baghdadi se uită în jur și vede un loc liber. 

twitter.com/jaunetom.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.