Cînd drepturile omului se referă la oameni din fața ta… e altfel

Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
Cînd drepturile omului se referă la oameni din fața ta… e altfel jpeg

Am participat, la Londra, la Gala Premiilor pentru Drepturile Omului „Serghei Magnițki“, unde ne-am reunit susținători din toată lumea ai legislației de tip Magnițki. Serghei Magnițki a fost un avocat din Rusia care a descoperit că oficiali de la fisc furaseră 230 de milioane de dolari. A denunțat furtul, a fost arestat, bătut, lipsit de tratament medical și a murit în închisoare acum zece ani.

Angajatorul său, omul de afaceri Bill Browder, nu a suportat ideea că așa ceva trece fără urmări. Așa că a demarat o campanie la nivel mondial pentru adoptarea unor legi prin care statele să îi pedepsească la nivel personal pe demnitarii din alte țări implicați în abuzuri contra drepturilor omului. Demnitarii implicați în uciderea lui Serghei au interdicții de a intra, de a face afaceri și li se confiscă bunurile deținute pe teritoriul țării care adoptă o asemenea lege. Apoi legislația a fost extinsă la alte cazuri și a devenit o tehnică de intimidare la nivel personal a ticăloșilor planetei.

În viața mea anterioară politicii, în 2012, am scris aici un articol cu titlul „Cine înaintează o lege Magnițki în Parlamentul României?“. Pe principiul că, dacă nu mișcă nimeni, pui mîna și o faci singur, anul trecut am depus în Parlamentul României o asemenea lege. A trecut de Senat și acum este la Camera Deputaților. Co-inițiatori sînt deputații USR Iulian Bulai și Adrian Prisnel (Ștefan Voinea trebuie și el amintit, voluntar-inițiator). Ulterior, am inclus în manifestul electoral al Alianței USR-PLUS pentru europarlamentare susținerea unei legi Magnițki la nivelul Uniunii Europene. Parlamentul European a votat o rezoluție în acest sens, inițiată de Ramona Strugariu și asumată de grupul Renew Europe. Aceasta este narațiunea politică. Acum despre oameni.

Bill Browder putea să rămînă un om de afaceri care a ratat niște afaceri în Rusia și a rămas cu niște amintiri urîte. Bill însă a transformat o dramă personală într-o cruciadă globală. Cîteva momente de pus bine în memorie. Fiica răposatului senator McCain a zis că legea americană Magnițki – inițiată de tatăl său și adoptată bi-partizan – l-a enervat atît de tare pe Putin încît e musai de folosit și împotriva altor dictatori. Oleg Sențov a ridicat cu întîrziere premiul pentru anul trecut, dat fiind că atunci era în pușcărie în Rusia. Oleg a organizat echipe de voluntari să ducă mîncare soldaților ucraineni asediați în Crimea. A fost arestat, acuzat de terorism, a fost bătut în pușcărie, a făcut 145 de zile greva foamei. A fost eliberat recent într-un schimb de prizonieri (în care Rusia a primit înapoi, printre alții, pe cel care a organizat doborîrea unui avion plin de civili: relevant pentru cine e terorist și cine nu este după părerea regimului Putin). Oleg a spus pe scenă ceva important: mă gîndesc des la Serghei și cred că, după ce el a murit și după ce voi ați organizat această campanie mondială de rușinare a lui Putin, regimul a devenit mai atent la cum omoară oameni în pușcării. S-ar putea ca de asta să fiu eu astăzi în viață.

Gulchehra Hoja este o jurnalistă de origine uigură fugită din China, care a scris despre lagărele de concentrare organizate de China pentru internarea uigurilor. Parlamentul European a acordat în acest an premiul anual „Saharov“ lui Ilham Tohti, disident uigur condamnat pe viață în China pentru că a vorbit despre aceste lagăre. Am mai spus atunci: pare a fi de neimaginat că se pot întîmpla astăzi încarcerări în masă la o asemenea scală, dar atracția și puterea Chinei fac să se vorbească puțin despre asta. Cînd vom conștientiza, vom scrie sau vom citi eseuri despre cum a fost posibilă această tăcere? 40 de membri ai familiei extinse a Gulchehrei Hoja au fost trimiși în aceste lagăre și nu se mai știe nimic despre ei. Se vede că o apasă, a vorbit chiar despre depresie. Dar lupta e cel mai bun antidepresiv, zice ea. Am citit recent un articol despre o supraviețuitoare care a reușit să fugă („A million people are jailed at China’s gulags. I managed to escape. Here’s what really goes on inside“, Haaretz, 17 octombrie): torturi, reeducare, nimic din ce înseamnă un sistem concentraționar nu lipsește.

Am citit cîndva un roman polițist a cărui acțiune se întîmpla într-un univers paralel: Hitler nu pierduse războiul, făcuse pace rece cu occidentalii, iar războiul cu URSS continua undeva, ca un conflict semi-înghețat, prin Caucaz. Un Hitler bătrîn domnește liniștit, dar vrea să îmbunătățească relația cu SUA, ca să meargă afacerile bine. Holocaustul e doar un zvon enervant, deși lumea se cam întreabă unde au dispărut milioane de evrei. Ca să se asigure că rămîne doar un zvon care denigrează imaginea țării în exterior, oficialii naziști care au organizat Holocaustul încep să fie asasinați (mi-am adus aminte: este romanul Fatherland de Robert Harris, am o vagă impresie că a fost tradus și în românește exact cu acest titlu, dar nu bag mîna în foc și Google nu știe). De cîte ori mă gîndesc la lagărele de concentrare pentru uiguri, organizate de un sistem totalitar modern, înfloritor economic, puternic, bazat pe comerț și pe uitarea trecutului, mă bîntuie acest roman.

La gala Magnițki a mai fost premiată fosta europarlamentară portugheză Ana Gomez – o doamnă implicată în ajutorarea disidenților prin toată lumea, noi o știm în România ca fiind o critică curajoasă a lui Liviu Dragnea din interiorul familiei socialiste din care face parte și PSD. Spunea lucrurilor pe nume în Parlamentul European pe vremea cînd Dragnea încerca să desființeze Justiția din România, cînd PSD încerca să rujeze porcul la Bruxelles, ajutat și de ideoloaga anti-anticorupției Alina Mungiu-Pippidi. Cam asta e Ana Gomez, nu știu ce mai face în plan politic, mi-ar fi plăcut să fiu coleg cu ea în Parlamentul European, dar nu a fost să fie.

Un moment emoționant a fost ridicarea premiului post-mortem decernat lui Jamal Khashoggi, ziarist saudit, de către logodnica acestuia, Hatice Cengiz. Și-a făcut curaj să termine discursul în aplauzele sălii.

822 23 cu familia lui serghei magnitki jpg jpeg

Pentru mine a fost emoționantă întîlnirea cu familia Magnițki. Mama, Natalia Magnițkaia, soția, Natalia Jarikova, și fiul Nikita, care tocmai începe facultatea în SUA. Avea cîțiva ani cînd tatăl său a fost ucis. Mi-am dat seama de asta exact cînd ne-a făcut Bill Browder cunoștință, m-am gîndit la băiatul meu de cinci ani de care îmi era dor după doar o săptămînă și m-am blocat. Am schimbat cîteva cuvinte amabile, prin traducător, cu mama lui Serghei, soția lui mi-a mulțumit cînd a aflat că există și în România un proiect de lege cu numele lui Serghei. Dar nu am putut să îmi stăpînesc o stînjeneală. Ce să-i spui unei mame care și-a pierdut așa unicul copil? Sau unui băiat care abia și-a cunoscut tatăl? Că a meritat? Că poate lumea e mai bună pentru că Bill nu a putut lăsa tragedia să treacă? Că totuși acum numele Magnițki e celebru? Că cele 40 de rude ale Gulchehrei Hoja nu vor fi niciodată cunoscute pe nume, și nici milionul de uiguri care trăiesc acum în lagăre, cînd citiți asta? Ticăloșii planetei fac cam aceleași lucruri, dar tragedia fiecărui om e diferită. Pentru cei în cauză nu cred că merită niciodată. Și nici nu prea ai ce să le zici, de fapt. Am stat odată la un metru de Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu, cel omorît în bătaie în pușcărie în anii ’80. Andrei s‑a luptat admirabil pentru memoria tatălui său. Am vrut să îi spun asta, dar m-am fîstîcit. Nu știu ce să le spun celor pentru care crimele împotriva drepturilor omului înseamnă ceva foarte personal.

Aș fi vrut să închei spunîndu-vă că România – care a trăit pînă recent povești din astea – e o țară ca afară în ceea ce privește atitudinea față de totalitarisme și de drepturile omului. Am propus odată Ministerului de Externe ca, din banii pe care România e obligată ca membru UE să îi doneze statelor mai puțin dezvoltate, să fie deschisă o linie de ajutorare a disidenților. Ca o formă de recunoștință față de cei care au ajutat disidenții noștri în anii ’70‑’80. Ar fi fost superb: granturile române pentru disidenți. Eventual să le numim după unul dintre ambasadorii occidentali care au făcut asta pentru noi și să propunem țării respective să fie un proiect comun – cum ar fi „Premiul româno-olandez Coen Stork pentru ajutorarea disidenților din Rusia“? Aș fi vrut să vă spun că măcar am găsit ascultare față de idee, dar nu e cazul. Am avut și eu un rol, în 2016, în apariția agenției RoAid. În 2017 a fost numit șef acolo o figură sinistră din sistem (filiera Tăriceanu-servicii secrete), care a îngropat și ce exista înainte de el. Sîntem o țară în care disidenții sînt puțin cunoscuți, iar securiștii au făcut noul sistem. Cei care l-au omorît în bătaie pe Gheorghe Ursu tocmai au fost achitați de Justiție.

Cristian Ghinea este europarlamentar din partea Alianței USR-PLUS. Opiniile sale sînt exprimate în nume personal.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Alexandru Arşinel (79 de ani) joacă în mai multe spectacole, la Teatrul de Revistă ”Constantin Tănase” jpeg
Scandalul demiterii lui Alexandru Arșinel. Nicușor Dan l-a înlocuit din funcția de director al Teatrului „Constantin Tănase“
Alexandru Arșinel a condus Teatrul „Constantin Tănase“ din 1998, dar, la începutul acestui an, primarul Nicușor Dan nu i-a prelungit actorului mandatul de director.
Simona Halep Sursă: Profimedia
Surpriză: Simona Halep revine pe teren în decembrie deși anunțase că nu va mai juca în acest an
Tenismena română va participa la un eveniment caritabil, pe 3 și 4 decembrie, la Johannesburg, în Africa de Sud.
Telescoapele Hubble şi James Webb au dezvăluit joi imagini detaliate ale impactului produs de DART Foto NASA
Momentul impactului dintre un vehicul NASA și asteroidul căruia i-a schimbat traiectoria FOTO VIDEO
Telescoapele Hubble şi James Webb au dezvăluit joi imagini detaliate ale impactului produs luni de DART, o sondă NASA, asupra unui asteroid, iar aceste imagini îi vor ajuta pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă procesul aflat în spatele modificării orbitei unui obiect cosmic.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.