„Vestele galbene“ franceze şi Europa

Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Sîmbătă, 16 noiembrie, mediile de informare au difuzat de la Paris, din nou, imagini de o mare tristeţe: vitrine sparte, panouri publicitare făcute ţăndări, maşini răsturnate, pubele şi mobilier urban incendiate, înfruntări violente între grupuri de indivizi mascaţi şi poliţie, un monument din Piaţa Italiei profanat cu bare de fier, pompieri împiedicaţi să intervină împotriva flăcărilor… La ora prînzului, din Piaţa Italiei situată în sudul capitalei franceze se auzeau bubuituri şi sirene ale maşinilor poliţiei. La numai cinci minute de mers cu pasul, însă, pe Rue Mouffetard, oamenii îşi făceau liniştiţi piaţa, iar terasele cafenelelor erau pline. Locuitorii din cartier, mai ales cei din blocurile-turn, au urmărit de la ferestre şi de la balcoane toată agitaţia, au văzut cum zburau prin aer pietrele cubice extrase din caldarîm şi cum de mai multe ori grenadele lacrimogene trase de poliţie au provocat perdele de fum. Cîteva posturi de televiziune au transmis în direct ceea ce se întîmpla mai ales între Place de la Bastille şi Place d’Italie. Altfel spus, modul în care indivizi ultraviolenţi au ţinut să marcheze trecerea unui an de la izbucnirea mişcării „vestelor galbene“ în Franţa.

Cel puţin două lucruri extrem de grave s-au întîmplat în ultimele 12 luni în Franţa drepturilor omului, a idealurilor universaliste şi a democraţiei.

În primul rînd, s-a produs o banalizare mediatică fără precedent a violenţei. În al doilea rînd, „vestele galbene“ l-au frînat pe Emmanuel Macron în elanul său reformator, ceea ce îi subminează credibilitatea şi în calitate de lider european. 

Revin la fenomenul violenţei. O idee foarte periculoasă şi-a făcut drum în spiritele multor contestatari, şi anume că, fără violenţă, cetăţeanul aflat în stare de precaritate nu poate atrage atenţia asupra revendicărilor sale. Mulţi oameni pe care i-aş numi normali cred acum, în Franţa, că Puterea nu va ţine seama de ei şi nu le va acorda nici o consideraţie dacă nu vor ataca simbolurile, de preferinţă capitaliste, din marile oraşe şi dacă nu vor demonstra că ei înşişi reprezintă o forţă. Această idee larg vehiculată mai ales în primele trei sau patru luni ale mişcării a atras la manifestaţiile săptămînale ale „vestelor galbene“ numeroase grupuri de inşi numiţi în Franţa casseurs. Ei şi-au oferit oarecum „serviciile“, ca şi cum ar fi propus un pact: voi manifestaţi paşnic, iar de partea cu violenţa ne ocupăm noi. Printre aceşti „voluntari“ dispuşi să-şi rişte uneori chiar şi viaţa numai de dragul înfruntărilor cu poliţia se numără, aşa cum spunea chiar ministrul de Interne Christophe Castaner, mulţi „barbari, brute şi imbecili“. Mai dramatic este însă faptul că unii dintre ei fac parte din diverse facţiuni ale extremei stîngi sau ale radicalilor de stînga. Iar atacurile lansate de ei împotriva simbolurilor Republicii franceze şi ale democraţiei nu vin din pulsiuni huliganice, ci în urma unei îndoctrinări metodice prea puţin denunţată în Franţa. În mod tradiţional, sperietoarea ideologică în spaţiul politic francez este extrema dreaptă. Extrema stîngă beneficiază de un fel de clemenţă, ca şi cum idealurile ei ar fi, în esenţă, nobile…

„Vestele galbene“ au reuşit în ultimele 12 luni să blocheze reforme importante în Franţa, o spun cei mai mulţi comentatori politici avizaţi. Iar în perspectiva prezidenţialelor din 2022 s-ar putea ca preşedintele Emmanuel Macron să evite anumite şantiere esenţiale în materie de reforme pentru a nu amplifica nemulţumirile populare. Or, o Franţă blocată nu va putea să cîntărească mult într-o Europă care şi ea este paralizată în multe privinţe.

În perioada cînd Barack Obama se afla la Casa Albă, el o considera pe cancelara Angela Merkel drept adevăratul lider al Europei şi nu făcea eforturi să ascundă această convingere a sa. În ultimul timp, în contextul în care Angela Merkel se află într-o fază de sfîrşit de carieră, Emmanuel Macron s-a arătat foarte activ în materie de propuneri europene, considerînd că este momentul să preia el rolul avut pînă acum de doamna Merkel. Recent, şeful statului francez a respins categoric ideea integrării europene a Albaniei şi a Macedoniei de Nord, considerînd că, înainte de toate, Uniunea Europeană trebuie să treacă printr-o fază de aprofundare. A cerut insistent ca divorţul de Marea Britanie să se pronunţe cît mai repede pentru ca Europa să iasă din acest lung litigiu şi să se poată concentra pe reconstrucţia ei. I-a mobilizat pe europeni, cu unele rezultate palpabile, ca să apară uniţi în faţa Chinei… Emmanuel Macron mai cere „europenizarea“ Alianţei Atlantice şi semnarea unui nou acord securitar cu Rusia (ceea ce provoacă îngrijorare în Europa de Răsărit). Pentru a rezuma, putem spune că şeful statului francez este în prezent cel mai activ lider european în materie de idei şi iniţiative.

Sigur că Franţa, după ce Marea Britanie va ieşi din Uniunea Europeană, va avea cîteva atuuri pentru a pretinde la leadership-ul Europei: ea va fi singura ţară a Uniunii Europene care să dispună de arma atomică şi de un loc permanent în Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Mai rămîne însă ca Franţa să poată transmite lumii o imagine mai bună pe plan intern…

Sîmbătă, 16 noiembrie, „vestele galbene“ urmau să-şi dea rendez-vous în Piaţa Italiei pentru o manifestaţie iniţial autorizată de prefectura pariziană. S-a întîmplat însă, în acea zi, un lucru fără precedent (cel puţin în ultimii 30 de ani de cînd trăiesc eu în Franţa): autorităţile au remarcat că numărul de „barbari“ era mult prea mare şi atunci au interzis manifestaţia.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.