Charismă, domnule! Are sau n-are?

Publicat în Dilema Veche nr. 817 din 17-23 octombrie 2019
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Mi-am imaginat că nu e nevoie, dar mi-am imaginat aiurea. Ba e nevoie. Așa că mă vor ierta cei pentru care nu e nevoie, dar cei pentru care e nevoie se manifestă nervos și aș vrea să încerc să-i domolesc. Dacă pot.

Așadar, aș vrea să clarific sensul articolelor pe care le scriu începînd de săptămîna trecută și le voi continua – acum, iertat să-mi fie, dar nu mă voi opri doar pentru că țipă unii – pînă în joia de dinaintea turului final al alegerilor prezidențiale. Ce vreau eu să fac aici este să atrag atenția cititorilor mei asupra unei capcane în care pot cădea. Este posibil ca propria lor opțiune electorală să fie deturnată de propria lor grijă de a nu fi prostiți de alții. Cu alte cuvinte, poți ajunge în situația de a prefera un candidat pe care, însă, te abții să-l votezi din motive conjuncturale, care nu țin de el, dar care țin de tine, care nu au direct de-a face cu competența lui, ci cu ceea ce spun alții că reprezintă anturajul lui. Acest gen de eroare mi se pare că este tot mai prezentă astăzi în corpul electoral român (căci procentul celor care, pînă mai ieri, votau pe ulei și făină a scăzut mult!) și duce la rezultate care sînt, încă din prima zi de după vot, frustrante. Am văzut prea mulți oameni care votează cu cineva și, dacă acesta cîștigă, sînt sceptici de a doua zi. Un vot curat, care împlinește libertatea de a vota, este acela care te face ca a doua zi să te bucuri dacă a cîștigat cel pe care l-ai votat sau să te resemnezi dacă cel pe care l-ai votat a pierdut. Încrederea pe care o investești în vot nu trebuie să fie dintre acelea care se pierd în două zile. Dacă se întîmplă așa ceva, ți-ai bătut joc de libertatea de a vota, pentru că ai votat atent să nu cumva să te prostească alții și te-ai prostit singur. Or, asta este ceea ce încerc să previn – inclusiv în cazul meu – cu aceste mici texte.

Știu bine, pe propria piele, că politica este o injecție de irațional în creierul celor mai mulți oameni – îi orbește, le întinde nervii, îi face violenți, le crește gradul de intoleranță. Într-un cuvînt, îi tîmpește. De asemenea, înțeleg bine că, în vremuri electorale încinse, efectele acestei injecții se intensifică. Devii posedat de duhul nebun al politicii și vezi în orice fie un sprijin, fie un atac pentru favorit. În fine, sînt tot mai convins că drăcovenia zisă Facebook este mediul cel mai prielnic pentru manifestarea și întreținerea delirurilor de orice tip. Așa că înțeleg reacțiile injurioase la adresa mea după textul de săptămîna trecută, dar tocmai pentru că le înțeleg, voi continua să discut despre modul în care singuri ne batem joc de libertatea noastră de a vota. Crezînd că sîntem inteligenți, denaturăm, de fapt, libertatea de a vota. Singuri ne-o anihilăm, spre neliniștea și frustrarea noastră. Cred că rezultatul alegerilor va exprima cu adevărat voința națiunii abia în momentul în care electorii vor vota eliberați de influențele la care îi supun fanaticii cîte unui partid sau cîte unui candidat. Manipularea nu se poate opri – esențială pentru o campanie electorală corectă este libertatea de a spune în public ce crezi că îți va crea un avantaj electoral. Nu putem opri mașinile de propagandă și nici pe propagandiștii „independenți“ să mintă, să înspăimînte, să incite la ură, să inducă în cei mai slabi de înger exaltări și exasperări. De aceea, încerc măcar să șoptesc ceva de bun-simț în urechea omului, aproape asurzită de zgomotul propagandei: ai încredere în mintea ta, nu în a altuia; crede în ce vezi cu ochii tăi și în judecata ta – atît!

Săptămîna trecută am încercat să subminez raționamentul „Îmi place un candidat, dar nu-l votez că n-are șanse“, luînd ca exemplu situația candidatului Theodor Paleologu, pentru că în cazul lui am auzit cel mai des invocat acest argument. Atît de des încît aș putea zice că, dacă rezerva cade și electorii merg după preferința lor, am putea avea surpriza de a-l vedea cu un scor foarte bun.

Astăzi, voi încerca să subminez logica „L-aș vota, dar n-are charismă“. De regulă, această sentință este însoțită de o grimasă care spune „Ce păcat!“. Acest raționament îmi pare a fi foarte întîlnit în cazul candidatului Dan Barna și, mai rar, în cazul candidatului Paleologu. Susținătorii candidatului Iohannis sînt atît de siguri de victorie, că zîmbesc tot timpul și se ocupă de altele. Iar în cercul meu de amici, nimeni nu votează cu vreun alt candidat în afara acestora.

Indiferent ce-o fi aia charismă – conturul cuvîntului e destul de vag pentru cei mai mulți utilizatori –, fie vorba între noi, nici un candidat dintre cei aliniați la startul acestor prezidențiale nu stă natural în categoria „lideri charismatici“. Categorie care, cel puțin de la Max Weber încoace, este pe cît de clar definită și de lesne identificabilă, pe atît de imprecisă pentru publicul larg. Nu voi face aici tot exercițiul etimologic, care duce de la greaca veche și religiile precreștine la teologia neoprotestantă (ei au o întreagă teologie a charismei) și, mai ales după Weber, la teoria politică și sociologie. Este mult mai util scopului meu să iau sensul popular, cel în care tot românul vorbește: charisma este une quelque chose, o chestie, așa, care te seduce, te convinge, te face să-ți placă omul și care nu are mult de-a face cu ideile lui, cu biografia lui, cu ceea ce știe să facă, cu viața pe care și-a construit-o el însuși, ci cu modul lui de a fi, de a vorbi, de a gesticula, de a zîmbi, de a privi, de a se mișca – un fel de farmec personal. Charisma nu se referă direct la realizări, ci la înzestrări (chiar asta evocă vechiul cuvînt). Prin urmare, să spui despre cineva că este sau nu charismatic rămîne, în fond, doar o părere. Puternică, desigur, dar o părere. Nu de puține ori se întîmplă să nu cădem de acord asupra charismei cuiva – unii zic că are, alții că n-are. Dacă, însă, părerea este împărtășită de foarte mulți oameni, atunci e ceva acolo, dar dacă părerile sînt clar împărțite, atunci sigur nu operează nici o charismă. Așadar, primul lucru important de spus despre charismă este că, dacă există, are efect de masă – masifică oamenii, ne transformă din indivizi în galerie. Or, asta trebuie deja să ne alarmeze.

Cuvîntul acesta, charismă, bîntuie discuțiile românești despre politicieni din 1990 încoace. Are sau n-are? Cînd se cade de acord că n-are, susținătorii politicianului argumentează că nici nu-i trebuie, dar că, totuși, nu i-ar prinde rău. Așadar, al doilea lucru de spus despre charismă este că, în momente electorale cel puțin, lumea o percepe ca pe o calitate. E bine s-o ai. Poporul cere să fie vrăjit…

După teribilul secol XX, s-a instalat un fel de consens cum că liderii charismatici nu sînt chiar de dorit. Motivul e evident: își pot folosi farmecul pentru îndeplinirea unor idei politice dăunătoare, iar poporul îi va urma, sub vraja charismei. Se poate întîmpla să ai parte de un lider charismatic de partea bună a lucrurilor (adică un lider care apără democrația, statul de drept, economia liberă), dar la fel de bine se poate întîmpla să ai parte de un nebun fermecător. În plus, charisma aduce liderului politic un gen de succes care-i poate lua mințile lui însuși. Adorația maselor, se știe, smintește. Poți avea un lider charismatic care „se strică“ pe parcurs.

Din aceste observații se poate desprinde o concluzie importantă: charisma unui lider politic funcționează ca o orbire a electoratului. Adică poporul, în superficialitatea și nestatornicia lui bine cunoscute, poate fi foarte ușor captat de farmec charismatic, nu vede nici dincolo de acest „înveliș“ și nici în viitor, și poate fi păcălit să-și voteze nenorocirea.

Cînd spui despre candidatul Dan Barna că nu are charismă (și e corect, n-are!), ar trebui să te bucuri. Astfel, îl poți vedea dincolo de „farmece“, îl poți evalua exact așa cum este, poți avea mai ușor acces la acele trăsături de portret care îl pot face sau nu un bun președinte. Cum ar spune americanii, „what you see is what you get“. Dacă ceea ce vezi, nefardat de charismă, concordă cu ideea ta de președinte, votează-l, dacă nu, nu. La fel și în cazul lui Theodor Paleologu, la fel și în cazul altor candidați la președinție. Faptul că nu există nici un lider charismatic printre candidați este, după părerea mea, foarte bine. Un tablou cu chipurile tuturor arată mult mai realist și mai de folos unei decizii de vot fără panașul și ocheadele unui charismatic printre ei. Sînt, e drept, cam posaci (unii), cam aferați (alții), poate sînt chiar inadecvați unul sau doi – dar fotografia de grup este măcar onestă. Ei sînt și așa sînt! Votați-l pe cel care vă place!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Gheorghe Hagi, „fiert“ din cauza lui Ianis: întrebarea care l-a iritat după România – Ucraina
Fostul căpitan al tricolorilor a asistat din tribune la marea victorie a naționalei.
image
Cântărețul Florin Decuseară a căzut de la înălțime la Centrala de la Cernavodă. Șanse minime de supraviețuire
Un bărbat de 46 de ani este în stare gravă, la spital, după ce a căzut de la 10 metri înălțime la Unitatea 3 a Centralei Nucleare de la Cernavoda, în timpul serviciului. Victima este Florin Decuseară, un cunoscut cântăreț local.
image
Scăldătoarea ursului din Parcul Național Retezat. Imagini rare surprinse în sălbăticia munților VIDEO
Temperaturile ridicate de la începutul verii au fost resimțite și în Munții Retezat, unde animalele sălbatice au căutat locuri de scăldat pentru a se răcori. Camerele de monitorizare a faunei au surprins în imagini un urs, bucurându-se de o baie într-un ochi de apă.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.