Legiuitorul asumat

Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
Legiuitorul asumat jpeg

Nu demult, ne-am ales reprezentanții în Parlamentul European. Peste puține zile ne vom alege președintele. Apoi, vom alege primarii și consiliile locale. Apoi, vom alege reprezentanții în Parlamentul României. Anii trec repede și abia ne vom obișnui cu ceea ce noi înșine am ales, că vom fi iarăși chemați să ne alegem reprezentanții în Parlamentul European. Și, iarăși, președintele. Și primarii, și consiliile, și parlamentarii... Alegem tot timpul. Democrația și, în fond, libertatea însăși sînt o sumă nesfîrșită de alegeri. Îi alegem periodic pe cei care vor stabili regulile (legile) după care funcționează cetatea noastră. Știm deja: ca să alegem chiar ceea ce vrem trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine cel puțin la fel de bine pe cît îi cunoaștem pe cei care candidează. Dar ei, cei care legiferează, cei care stabilesc ce e „în regulă“ și ce „nu e în regulă“ în mediul nostru social, ar trebui să (ne) cunoască la rîndul lor foarte bine. În fond, ideea că legiuitorii e bine să fie dintre noi nu este neapărat populistă, cît realistă: cine ne‑ar putea cunoaște mai bine pe noi înșine decît unul dintre noi? Însă nu întotdeauna a fost așa. Undeva în „Contractul social“, Jean-Jacques Rousseau scrie așa: „Pentru a stabili cele mai bune reguli în societate (...), ar trebui o inteligență superioară care să cunoască toate pasiunile oamenilor și care să nu aibă nici una; care să nu aibă nici o legătură cu firea noastră umană, dar care s-o cunoască în mod profund; a cărei fericire să fie independentă de noi, dar care totuși să vrea să se ocupe de a noastră; în sfîrșit, care, asigurîndu-și o glorie îndepărtată, în decursul vremurilor, să poată acționa într-un anumit secol, iar de bucurat să se bucure în altul“. Avem aici, cum s-a spus adesea, trăsăturile de portret ale legiuitorului ideal. Rousseau însuși recunoaște asta cînd adaugă, imediat după aceste rînduri, exasperat și resemnat deopotrivă: „Ar trebui zei ca să dea legi oamenilor“. Așa ar trebui, poate, dar oamenii nu mai au de mult răbdare să înțeleagă ce le spun zeii și nici mare încredere în ei, așa că aleg alți oameni, dintre ei, ca să le dea legi. Totuși, utilitatea unui portret ideal al legiuitorului rămîne, pentru că indică unele calități pe care, măcar într-o anumită măsură, ar trebui să le căutăm în cei care candidează la demnități legiuitoare. În fond, oamenii sînt niște zei imperfecți. Citite atent, încercînd să evităm patetismul altfel cuceritor al autorului, rîndurile lui Rousseau ne spun că legiuitorul trebuie să aibă, în fond, o singură mare calitate: să cunoască. Să știe oamenii cărora li se adresează legile pe care le va da, să știe nevoile, urgențele, dorințele și pericolele societății pe care o conduce, să tatoneze înțelepciunea. Cunoașterea este un proces care nu încetează niciodată. Doar Dumnezeu știe totul și încă ceva în plus. Oamenii, inclusiv legiuitorii, află fără încetare. Cel mai periculos legiuitor este acela care nu știe că trebuie să afle mereu și mereu. Din păcate, cunoașterea, atît de necesară pentru a putea concepe și adopta legi drepte și folositoare comunității, are dușmani puternici: orgoliul omniscient care vine de fiecare dată cu bucuria victoriei în alegeri („M-au ales, înseamnă că știu totul“), dar și focul ideologic cumva inerent politicii partizane („Am eu un program despre cum trebuie să fie lumea și așa o fac!“). Vanitatea și ingineria socială sînt pericole mortale pentru democrație, pentru libertate.

21 wc frankfurt justice fountain in romerberg 1030 jpg jpeg

A cunoaște societatea în care ești chemat să legiferezi înseamnă a-i cunoaște specificul. Adică a cunoaște mai toate diferențele care există între oamenii liberi care o compun. Căci doar cunoscîndu-le le poți respecta. A respecta un om înseamnă a respecta tot ceea ce îl individualizează, a respecta diferențele dintre el și ceilalți. Să-ți propui să masifici oamenii, să le amputezi specificul, să anulezi singularitățile este, deja, o crimă. Să încerci să faci acest lucru cu întregi categorii de oameni (că sînt ele sociale, rasiale sau pur și simplu categorii de oameni care au aceleași obiceiuri de consum) este deja totalitarism. Din păcate, istoria recentă ne-a dat lecții dureroase în acest sens. Or, pentru a evita aceste forme ale răului social e nevoie de un singur lucru, e nevoie de ceva ce nu este doar la îndemîna zeilor, ci este la îndemîna fiecăruia dintre noi: e nevoie să cunoști. După cum se știe, Parlamentele și Consiliile Locale din lumea democrațiilor, inclusiv din România, lucrează în comisii specializate pe diferite domenii. Legiuitorii care sînt membri ai acestor comisii se presupune că au deja o anume cunoaștere ori măcar o anume disponibilitate de a cunoaște și aprofunda domeniul respectiv. Obligatoriu, ei trebuie flancați de experți – oameni care au ori nu opțiuni politice manifeste, dar care chiar se pricep la acel domeniu. Pe măsură ce democrația devine tot mai complexă, tot mai sofisticată și tot mai nuanțată, așteptările electorilor de la legiuitor sînt tot mai mari. Prin urmare, inevitabil, legiuitoriul ajunge să legifereze tot mai amănunțit. Comentatorii politici sînt împărțiți: unii zic că-i bine (spunînd că e nevoie de tot mai multe reguli ca să asigurăm o societate tot mai corectă), alții zic că-i rău (denunțînd o veritabilă inflație legislativă), dar toți recunosc că acesta este trend-ul pe care democrațiile cele mai avansate s-au înscris de cîteva decenii. Legiferînd tot mai mult și tot mai amănunțit, responsabilitatea legiuitorului crește exponențial. Asta presupune, firesc, tot mai multă cunoaștere. Înainte de a legifera, devine obligatoriu să asculți cît mai multe părți interesate (stakeholder-i) și să evaluezi tot mai detaliat impactul regulii pe care intenționezi să o impui. În lumea interdependențelor, se întîmplă adesea ca o lege care vizează un domeniu și mizează pe un anumit efect să producă consecințe nefaste în alt domeniu. Adesea, cînd legiutorul este de bună credință și nu e orbit de orgoliul omniscienței și nici nu are creierul ars de ideologie, asemenea erori se produc pentru că nici nu i-a dat prin cap ce efecte colaterale ar putea avea legea pe care o votează. De aceea, efortul legislativ în lumea de azi este tot mai mult un efort transdisciplinar, care necesită lucru în echipă și expertize variate. Așa se explică de ce, în democrațiile actuale, principalul furnizor de propuneri legislative este „executivul“ (Guvernul, aparatul Primăriei etc.). Se presupune că, lucrînd ceas de ceas în realitatea cea mai factuală, „executivii“ au nu doar expertiza și experiența complexității vieții reale, ci și cunoașterea ei cea mai bună. Această evoluție transformă legiuitorul într-un decident ceva mai detașat, care își permite o perspectivă mai largă și o judecată pe termen ceva mai lung, o abordare mai apăsat axiologică. Măcar teoretic. Iată de ce idealul antic al unui legiuitor filozof are și acum actualitate. Precizez imediat că filozof în sens antic („iubitor de înțelepciune“) nu însemna deloc „absolvent de filozofie“ sau „autor de cărți filozofice“, ci pur și simplu un om care căuta înțelepciunea. Căuta, adică nu se oprea din cunoaștere și nu considera niciodată că știe suficient.

În România, observațiile asupra func-ționării sistemului instituțional de legiferare indică un anumit deficit de expertiză și o anumită rigiditate a procedurilor legislative dacă ne raportăm la aceste așteptări ale lumii actuale. De asemenea, în procedura de legiferare există reguli peste care, în virtutea suveranității sale, legiuitorul însuși trece cam rapid, cam superficial. De pildă, este foarte adevărat că există obligația legală a consultării publice în privința proiectelor de acte normative, după cum există obligația realizării unei evaluări de impact a legii propuse, dar aceste obligații mai degrabă se bifează fără interes decît se îndeplinesc cu conștiinciozitate. De asemenea, există obligația prezentării unui preambul, a unei expuneri de motive cu privire la orice nouă regulă. Încă Platon sublinia că rostul acestei introduceri legislative este extrem de important pentru că asigură corecta înțelegere a sensului și rolului pe care legiuitorul a mizat cînd a făcut legea. Și acest util instrument de clarificare și corectă asumare a legii este prea ușor tratat de legiuitorii noștri. Sînt, desigur, multe de îndreptat. Vestea bună este că chiar o putem face. Depinde de noi să remediem ce e de remediat. Iar primul pas ar fi, desigur, să alegem atent. Pentru ca să putem pretinde legiuitorului să legifereze el însuși asumat și în cunoștință de cauză, trebuie ca mai întîi noi să-l alegem asumat, în cunoștință de cauză.

Articol susținut de British American Tobacco în cadrul campaniei Alege Asumat

Foto: wikimedia commons

logo20alege20asumat 1 jpg jpeg
image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.