Imigraţia: călcîiul lui Ahile al Europei?

Publicat în Dilema Veche nr. 814 din 26 septembrie – 2 octombrie 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

„În Franţa este interzis să reflectezi pe tema imigraţiei.“ Această frază îi aparţine unui filozof căruia îi urmăresc de multă vreme publicaţiile şi luările de atitudine, Michel Onfray, şi a fost pronunţată în septembrie 2015 cu ocazia unui interviu acordat revistei Le Point. Orice se poate spune despre Michel Onfray, dar nu şi faptul că ar fi un om de dreapta. El însuşi se declară libertar, altfel spus un gînditor refuzînd orice constrîngere socială şi politică, orice barieră pusă în faţa spiritului critic. Unii editorialişti constată însă că, în privinţa unor subiecte „sensibile“ (cum ar fi identitatea, islamul sau imigraţia), Michel Onfray formulează de o vreme concluzii apropiate de cele emise de pe poziţii de dreapta sau chiar de extremă dreapta…

Michel Onfray va avea, poate, din nou, ocazia de a interveni polemic în spaţiul mediatic întrucît, la iniţiativa preşedintelui Emmanuel Macron, în Parlament va fi dezbătută, la sfîrşitul lunii septembrie, chestiunea imigraţiei. Şeful statului francez consideră că în nici un caz subiectul nu trebuie să rămînă apanajul extremei drepte. Franţa va trece din nou, mai mult ca sigur, printr-un moment de intensă febrilitate reflexivă şi nu este exclus ca partidul prezidenţial să se fisureze în acest context.

Cînd vine vorba de imigraţie, peisajul politic francez se înnourează dintr-o dată, pasiuni viscerale se declanşează, cariere politice riscă să deraieze. În întreaga Europă subiectul este „fierbinte“ (chiar şi în ţări cu puţini străini, precum Ungaria). Dar în nici o altă ţară dezbaterile în jurul imigraţiei nu iau o turnură pasională atît de intensă precum în Franţa, ca şi cum francezii ar fi profund convinşi că întreaga soartă a omenirii depinde de concluziile trase de ei după ce reflectează pe marginea acestui subiect.

Dezbaterea parlamentară nu a început încă, dar plouă deja în presă cu strigăte de spaimă, critici virulente, comentarii insidioase şi avertismente. Unii editorialişti se tem că întreaga societate franceză s-ar putea „isteriza“ în focul discuţiilor, iar alţii cer ca nu cumva dezbaterea, necesară fără îndoială, să fie instrumentalizată politic. În tabăra macronistă diverse voci se întreabă dacă nu cumva preşedintele nu a făcut un viraj la dreapta (doar prin simplul fapt că a propus această discuţie!).

Argumentele lui Macron sînt însă pur şi simplu de bun-simţ. În primul rînd, spune el, într-o democraţie nu trebuie să ne fie frică de nici o dezbatere. În al doilea rînd, imigraţia este un fenomen care remodelează şi va continua să remodeleze Europa. Dacă mergem pe lanţul cauzal al Brexit-ului, ajungem în mod inevitabil la imigraţie. Prezenţa a o sută de deputaţi de extremă dreapta în Bundestag la Berlin, pentru prima dată atît de numeroşi de la al Doilea Război Mondial încoace, are ca explicaţie tot imigraţia. Iar turbulenţele politice din Italia, unde asistăm la coaliţii „împotriva naturii“, au ca fundal tot temerile legate de imigraţie, insecuritate culturală, pierderea identităţii.

Emmanuel Macron nu se teme, de altfel, să pronunţe şi această sintagmă, „insecuritate culturală“. Există în Franţa o viziune dominantă de stînga în virtutea căreia cei care recurg la astfel de termeni sînt fie oameni de dreapta, ba chiar de extremă dreapta, fie reacţionari, fie islamofobi, fie de-a dreptul fascişti sau toate la un loc. Există însă, în peisajul politic francez, şi un curent critic care reproşează stîngii un grav eşec în materie de abordare a fenomenului migratoriu, ba chiar o complezenţă ideologică cu cele mai retrograde idei aduse uneori de imigranţi (pentru că printre ei se află şi islamişti radicali sau pur şi simplu oameni venind din ţări unde cuvîntul laicitate nu există în limbă). Într-un eseu publicat în această toamnă, intitulat Teoria dictaturii (Editura Robert Laffont), acelaşi Michel Ofray explică de ce stînga a dominat din punct de vedere mediatic după al Doilea Război Mondial, impunîndu-şi ideile ca pe nişte criterii de moralitate. El consideră că, după 1945, generalul De ­Gaulle, pentru a putea guverna Franţa, ar fi inventat „mitul“ unei Rezistenţe în care s-ar fi implicat majoritatea francezilor, colaboraţionismul rămînînd doar un fenomen marginal. Apoi, explică tot Michel Onfray, generalul ar fi împărţit puterea cu comuniştii: lor le-ar fi dat pe mînă cultura, iar el şi partidul său ar fi păstrat economia şi administraţia statului. Poate că în această explicaţie trebuie găsită şi sursa dificultăţii pe care o are Franţa de a reflecta cu seninătate la imigraţie, fără ca protagoniştii dezbaterii să se teamă de sabia lui Damocles a sancţiunilor mediatice şi morale. Ceea ce l-a determinat pe Emmanuel Macron să-şi asume acum riscul de a lansa acest subiect în arena politică nu este un secret. Unii o spun în culise, alţii în presă. În perspectiva alegerilor din 2022, este limpede că Emmanuel Macron va avea în faţă un singur adversar, pe Marine Le Pen, lidera extremei drepte. Or, s-ar părea că pentru prima dată în istoria postbelică a Franţei candidatul extremei drepte are şanse reale de a cîştiga, motivul principal fiind acela că le vorbeşe francezilor, fără complexe, despre necesitatea stopării imigraţiei…

Să ne imaginăm o secundă acest scenariu: un preşedinte profund antiimigraţionist într-o Franţă care de multă vreme se doreşte inspiratoarea Europei… Ar însemna un nou tsunami pentru Europa (poate nu chiar de talia Brexit-ului, acesta avînd mai mult o dimensiune economică), dar cu siguranţă un tsunami cultural, o veritabilă prăbuşire a unui edificiu umanist, a unui sistem de idei care reverberează de pe vremea iluminismului. Iată de ce Macron crede că este mai bine ca reflecţia asupra imigraţiei să nu fie lăsată exclusiv în monopolul extremei drepte, al formaţiunilor populiste şi naţionaliste. Este ca şi cum ar spune: dacă trebuie să ajungem la concluzii dureroase, de exemplu că se impune o pauză migratorie pentru ca democraţia şi identitatea europeană să poată fi „salvate“, mai bine să o facem „noi“ decît „ei“.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Caz șocant în Olt. Un bărbat a fost decapitat, iar capul i-a fost aruncat la WC
Un caz șocant de crimă s-a produs miercuri, 6 decembrie 2023, în jurul orei 14,30, în localitatea Slătioara din județul Olt. Un bărbat a fost decapitat de un altul.
image
Manele cu conotații sexuale, la balurile de boboci din Craiova. "Au ajuns să le arate pe scenă și cum se face" VIDEO
Un liceu renumit din Craiova este arătat cu degetul după ce în spațiul public au apărut imagini de la petrecerea elevilor de clasa a IX-a. Artistul Luis Gabriel, anunțat pe afișul evenimentului drept "special guest". este acuzat că a cântat în fața minorilor melodii obscene.
image
Scandal în Italia: Bijutier condamnat la 17 ani de închisoare pentru uciderea a doi hoți care i-au legat fiica și i-au jefuit magazinul VIDEO
Un bijutier din Italia a fost condamnat la 17 ani de închisoare pentru că a împușcat mortal doi hoți care i-au jefuit magazinul și i-au legat fiica. Sentința a declanșat o dezbatere aprinsă privind limitele autoapărării în Italia.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.