Trecutul care stă la pîndă

Publicat în Dilema Veche nr. 823 din 28 noiembrie – 4 decembrie 2019
Bătălia cu giganții jpeg

Berliner Zeitung a apărut în 1945, fiind primul ziar nou fondat după încheierea războiului. La început, pe frontispiciul ziarului berlinez era scris „organ al comandamentului Armatei Roșii“. Începînd cu 1953, zia­rul se subordonează Comitetului Central al SED (Partidul Unității Socialiste din Germania). Dacă, în primul deceniu de existență, publicația a putut circula cu ușurință în toate sectoarele Capitalei, odată cu ridicarea Zidului și cu adîncirea Războiului Rece ziarul a putut acoperi doar Berlinul de Est. Începînd cu 1990, odată cu recîștigarea libertății au crescut și ambițiile. Noul editor (privat) și-a propus să transforme cel mai de succes ziar redegist într-un „Washington Post german“. Chiar dacă această pretenție nu s-a concretizat niciodată, Berliner Zeitung a rămas un ziar respectat și influent, reușind uneori să aibă un impact mai mare decît o pubicație locală. Ziarul se vinde astăzi în circa 80.000 de exemplare – e un tiraj bunicel – și are, ca multe publicații tipărite, unele probleme financiare, dar situația e stabilă.

La fel ca toată presa din Germania, și Berliner Zeitung a publicat, în octombrie, nenumărate articole despre căderea Zidului Berlinului, de la a cărui prăbușire se împlinesc 30 de ani. Jurnaliștii și colaboratorii gazetei nu puteau bănui prin ce joc al hazardului acest trecut avea să se întoarcă împotriva lor. Pentru că trecutul pîndește și te prinde din urmă cînd te aștepți mai puțin.

Holger Friedrich și soția sa Sike sînt oameni de afaceri. Au strîns ceva bani din domeniul IT. În septembrie, cei doi au achiziționat publicația berlineză. Nu au experiență în publishing. Nu sînt amatori de presă tipărită. Nici măcar nu sînt cititori de Berliner Zeitung. În schimb, au opinii politice și țin să și le exprime. Evident, în propriul ziar. Într-un editorial întins pe două pagini, publicat la scurt timp după achiziționarea ziarului, cei doi au explicat „Ce vrem“. Articolul e de fapt o înșiruire de platitudini, de opinii bizare sau uneori radicale, de mirări naive cu privire la politică & societate, precum și de insinuări care îi lasă pe cititori să ghicească în ce direcție se va îndrepta noua politică editorială. De pildă, într-un pasaj cu greutate din editorial, cei doi își exprimă „gratitudinea“ față de fostul cancelar al RDG Egon Krenz. Anume, pentru faptul că nu a comandat o represiune sîngeroasă împotriva manifestanților din 1989 și, „poate riscîndu-și viața proprie“, a permis „ca milioane de oameni să dispună de propriul destin“. Nu au ținut să amintească aici că același Egon Krenz sugerase, cu cîteva luni înainte de căderea Zidului, că ar putea recurge la „soluția Tienanmen“… Cei doi nu doar că îl transformă pe ultimul cancelar al Germaniei comuniste într-un soi de erou al trasformărilor postcomuniste, ci sugerează că, după 30 de ani de la acele evenimente, ar fi cazul ca oamenii să revizuiască sentința de condamnare a lui Krenz la patru ani și jumătate de închisoare: în 1997, Krenz fost găsit responsabil pentru moartea a patru persoane, împușcate de grăniceri, la 30 octombrie 1989, în încercarea de a sări peste zidul care separa Berlinul. „Să fim recunoscători că putem scrie acest text fără riscul de a fi pedepsiți și că voi îl puteți citi fără riscul de a fi pedepsiți“ – notează cei doi proprietari ai Berliner Zeitung în editorial. Și tot așa.

La jumătatea lunii trecute, ziarul Die Welt a dezvăluit că Holger Friedrich a fost colaborator al STASI. Legătura cu serviciile est-germane a început în 1987, pe cînd avea doar 21 de ani. Subofițer în NVA (armata populară), Friedrich a fost unul dintre cei 170.000 de colaboratori ai STASI. El a furnizat rapoarte despre colegii militari sub numele conspirativ „Peter Bernstein“. Recrutarea lui ca informator, povestește Friedrich după deconspirare, s-ar fi petrecut prin șantaj: fusese prins încercînd să fugă în Vest și Securitatea i-a propus, în schimbul exonerării, să devină colaborator. Mobilul contează însă mai puțin. De bine, de rău, foștii colaboratori ai STASI au fost deconspirați (sau au recunoscut) mult mai devreme ca omologii lor din România. Cei mai mulți au fost evacuați din viața publică și, în orice caz, din viața politică. Un patron de ziar fost colaborator STASI face, evident, mare vîlvă prin presă, mai ales la 30 de ani după căderea Zidului. Banii pe care îi pune la dispoziția ziarului nu vor putea însă salva publicația dacă sînt însoțiți de capitalul negativ de imagine și de credibilitate pe care îl poartă noul co-patron. Jurnaliștii de la Berliner Zeitung au înțeles bine asta: promit că vor publica ei înșiși o anchetă despre trecutul dubios al patronului lor.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Alexandru Arsinel
Alexandru Arșinel a murit. Actorul a lăsat o moștenire impresionantă
Averea pe care regretatul actor Alexandru Arșinel a lăsat-o în urmă este compusă din nenumărate roluri pline de umor, dar și de o sumă de bani impresionantă.
Viktor Orban FOTO EPA-EFE
Ungaria nu va susține noile sancțiuni împotriva Rusiei. Condiția pusă de Viktor Orban
Ungaria se va opune noilor sancțiuni planificate de Uniunea Europeană împotriva Rusiei, dacă acestea conțin sancțiuni în domeniul energiei, a declarat joi șeful de cabinet al premierului Viktor Orban.
Rusii trec granita in Georgia FOTO Getty Images jpg
Moscova face liste cu cei care pleacă din țară: ce se va întâmpla cu ei
Rusia alcătuiește liste cu persoanele care pleacă din țară în contextul decretării mobilizării parțiale.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.