Poveștile amfiteatrelor

Publicat în Dilema Veche nr. 824 din 5–11 decembrie 2019
Poveștile amfiteatrelor jpeg

La începutul anului academic se declanșează, în interiorul Facultății de Litere, o agitație vecină cu isteria. Comisia de întocmire a orarului intră într-un soi de trepidație colectivă, întrucît doamna Tenerifa Rînză își înaintează, scris, dorințele pentru viitorul ei program de predare în primul semestru. În motivarea intervalelor orare, a zilelor și, mai ales, a amfiteatrelor solicitate, doamna Rînză – profesoară de literatură comparată – aduce argumente, să spunem, psiho-socio-culturalo-educaționale irefutabile. De aceea, memoriul său, adresat colegilor orariști, are, de regulă, cîteva pagini redactate mărunt și, tot de aceea, de ani de zile, nimeni nu o poate refuza pe Tenerifa, făcîndu-se luntre și punte pentru a îndeplini, punct cu punct, întreaga listă de doleanțe. Filozofia în jurul căreia gravitează respectivul proces este adaptarea contextului ambiental la temele diverselor prelegeri, în așa fel încît studentul să nu interacționeze doar cu niște informații abstracte, ci să pășească efectiv în universul spiritual al materiei prezentate de către vorbitoarea de la pupitru, să trăiască adică revoluția cognitivă a omului modern, vizitator telepatic (dar nu unul strict imaginativ, ci concret, material, consubstanțial) deopotrivă al trecutului și al viitorului, prin „locuirea“ prezentului „extensibil“, cum ar veni.

De notorietate sînt mai multe dintre argumentele expuse de profesoară în sprijinul acestei filozofii. De pildă, doamna Rînză nu poate preda cursul de Vampirologie decît seara și, musai, în sala situată cel mai aproape de podul instituției. Explicațiile nu trebuie detaliate. Pentru a simți vampirul (și nu numai pentru a-l învăța), tînărul studios are obligația de a pătrunde în atmosfera nocturn-tenebroasă și de a auzi foșnetul liliecilor de la mansardă, pregătiți pentru zborurile de noapte. În mod similar, Romanul Gotic nu ar putea fi analizat simbiotic decît într-un subsol igrasios (i.e. un amfiteatru dezafectat al Universității), unde umbrele fantomatice, sunetele lugubre și mirosurile pestilențiale te teleportează – nu strict intelectual, ci și fizic – în lumea sumbră a lui Frankenstein. Există totuși și teme mai prietenoase. Conferințele despre prerafaeliți se țin, obligatoriu, într-o aulă (închiriată, pe bani grei, de Litere, de la Arte) cu instrumente muzicale de epocă și picturi diafane. Cum altfel să înțelegi și să-ți asumi subtila estetică a lui Dante Gabriel Rossetti? De asemenea, problematica delicată a romantismului european se va discuta, inevitabil, într-o sală (și ea preluată, scump, de la Horticultură) cu expoziții florale singulare, exotice, tulburătoare, de jur-împrejurul său.

Orele de derulare a prelegerilor vor fi adaptate la rîndu-le, bineînțeles, ideologiilor dezbătute. Goticul e chestiune de amurg, prerafaelitismul de mediu solar, matinal, iar romantismul de miez al zilei, cînd depresia cauzată de akkedia – demonul amiezii – pune stăpînire pe individ. Mort-copt, eliberează deci incintele în cauză la intervale corespunzătoare! Pentru cursul de Retorică și pentru cel de Tragedie neoclasică, timpul devine flexibil. Convingerea doamnei Rînză este aceea că un orator bun își va demonstra elocința la orice oră din zi și din noapte, fie și trezit din somn. În paralel, tragedia se bazează, esențialmente, pe impredictibil, producîndu-se, practic, oricînd. Nu însă și oriunde și, mai ales, oricum! Întru obținerea sentimentului tragic (în regim de neoclasicism francez), Tenerifa  solicită mereu  un amfiteatru dual, contradictoriu, ireconciliabil disjunct, aidoma poeticii marilor Boileau, Racine și Corneille. Aici, Universitatea nu a avut încotro și a demolat jumătate dintr-o sală proaspăt renovată, pentru a satisface dorințele doamnei profesor. La Retorică ar fi ceva mai ușor: se cere o încăpere cu ecouri vaste, adecvată vocalizelor oratorice. Vechea, dar luminoasa magazie de materiale a instituției rămîne mai mult decît potrivită.

Treptat, s-au epuizat fondurile extrabugetare. Insolvența bate la ușă. Ce este de făcut? Cursurile de literatură comparată costă cam cît strategiile NATO de apărare a României. Cineva are datoria să intervină. Nimeni însă, de la rector la decan și la director de departament, nu îndrăznește să se confrunte cu Tenerifa, nu atît din cauza „sonorității“ vocii sale, formată în „exerciții“ retorice, cît a abilității profesoarei de a lovi cu geanta doldora de prelegeri direct în occipitalul eventualului interlocutor. Deunăzi, o comisie ARACIS a descins în facultate pentru evaluarea programului de studii comparatiste. Inspectorii au descoperit un amănunt ce scăpase sistemului administrativ local: absolventă de română pură cu multe decenii în urmă, Tenerifa Rînză nu deține expertiză în multitudinea de domenii în care predă. Variatele cursuri i-au fost, ca atare, anulate printr-o iute, seacă execuție de pix. Evenimentul a avut loc într-un birouaș de lîngă secretariat, la o oră normală a dimineții.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.