Ce ne-a lăsat în suflet anul care se încheie?

Publicat în Dilema Veche nr. 826 din 19 decembrie 2019 - 2 ianuarie 2020
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

În fiecare lună decembrie, mai ales de cînd meseria de jurnalist s-a grefat pe vocaţia mea de scriitor, încerc să captez sensul trecerii anului respectiv, să-i evaluez pe cît se poate profilul spiritual sau amprenta lăsată pentru umanitate. Sînt ani care ne lasă un gust amar, sînt ani pe care îi considerăm faşti… Unora li se lipesc tot felul de etichete. De cîte ori nu am auzit expresia a fost un an crucial, sau a fost un an negru, sau a fost un an de tranziţie… Există şi ani miraculoşi, oribili, nebuni, pierduţi…

Fiecare an care se încheie este, înainte de toate, o poveste intimă trăită cu fiecare om în parte. Anii sînt însă şi nişte enigme comune pe care nu le explorăm poate suficient, fără îndoială din lipsă de timp.

Secolul trecut a fost secţionat de nişte ani catastrofali care suscită încă reacţii de oroare doar la evocarea lor: 1914, 1939… Istoria Europei este marcată de numeroase astfel de date oribile, sinonime cu încercări de sinucidere colectivă sau cu începutul unor perioade de demenţă, de barbarie, de regres al umanităţii…

Cei mai dureroşi mi se par anii cu două feţe, ani de tip Ianus. De exemplu, 1945, an reper, doldora de contradicţii, un conglomerat de lumină şi întuneric. De cîte ori nu folosim expresia „din 1945 încoace“, şi aceasta pentru că în 1945 s-a încheiat al Doilea Război Mondial. Văzut dinspre Vest, anul 1945 este cel al victoriei asupra nazismului şi al libertăţii. Văzut dinspre Est, anul 1945 este cel marcînd o nouă formă de opresiune datorită ocupaţiei sovietice. 

Anul 1968 este şi el unul duplicitar, alunecos, chiar perfid. Pentru unii, el are un profil optimist, este anul multor revolte sociale în Europa, un an de ruptură culturală, cînd generaţia născută după război a simţit nevoia să-şi marcheze, cu zgomot, intrarea în vîrsta adultă şi în istorie. Dar este şi anul cînd sovieticii au înăbuşit sub şenilele tancurilor Primăvara de la Praga.

Anul 1989 este un exemplu de an limpede, an de cotitură istorică, an cu profil optimist care suscită unanimitatea. Pentru toată Europa şi pentru întreaga lume, 1989 este anul-surpriză, cînd a căzut Zidul de la Berlin şi s-au prăbuşit într-un timp record toate regimurile comuniste din Est. În memoria colectivă, anul 1989 are gustul unui dar al destinului, iar curba sa dramatică este una dintre cele mai spectaculoase…

Uneori, însă, pe nedrept, memoria colectivă nu reţine ani care au şi ei o enormă importanţă, care sînt sărbătoriţi cu şampanie şi focuri de artificii, dar apoi cad într-un fel de uitare. De exemplu, 2007. Dacă am face o anchetă, pe stradă, în toate capitalele europene şi i-am întreba pe trecători „Ce reprezintă anul 2007 în istoria Europei?“, sînt sigur că majoritatea ar ridica din umeri. Şi puţini ar răspunde: „Este anul celei mai mari extinderi a Uniunii Europene, cînd zece noi ţări, două din Mediterana şi opt din Europa de Est, au fost primite în Uniune“.

Cineva, undeva, acolo unde germinează destinele colective, se joacă însă cu noi. Pentru că anii euforici sînt uneori urmaţi de ani care vin ca nişte palme, ca nişte duşuri reci. 2008, de exemplu, pentru Uniunea Europeană este un an „negru“, întrucît atunci a început o perioadă de criză care era cît pe ce să-i fie fatală monedei unice. Întunecat, neaşteptat de negativ, chiar pervers, este şi anul 2016, întrucît atunci au votat britanicii pentru ieşirea din Uniune…

Rari sînt, aş spune, anii cu adevărat luminoşi, transparenţi, care să fie celebraţi ca nişte „veşti bune“. Toată lumea a ţinut să sărbătorească, de exemplu, anul 2000 ca pe unul marcînd intrarea într-un nou mileniu. Dar cele trei zerouri sînt o falsă aură. Anul 2000 a fost unul superficial şi artificial, un an fanfaron, dintre aceia care se fofilează în istorie doar bazîndu-se pe o anumită magie a cifrelor. Dacă am face o anchetă pe străzi cu întrebarea „Vă amintiţi ce s-a întîmplat în anul 2000?“, nimeni n-ar şti ce să răspundă sau ar spune doar: „Am avut un revelion de pomină“. Sau, şi mai plauzibil, ar spune: „Nu-mi amintesc nimic notabil în ce priveşte anul 2000, dar ştiu ce s-a întîmplat în 2001: a fost atentatul de la World Trade Center“.

Să revenim însă la anul care se încheie, 2019. El a fost, pentru Europa de Răsărit, un an momorial şi de bilanţ, dat fiind raportul său special cu 1989, anul căderii Zidului de la Berlin.

Per ansamblul planetei, anul 2019 rămîne unul al revoltelor multiple. Milioane de oameni au ieşit pe străzi, au manifestat, s-au indignat, au protestat, s-au ciocnit cu forţele de ordine în ţări precum Franţa, Spania, Algeria, Liban, Irak, Iran, Bolivia, Chile, Columbia… Motivaţiile acestor mişcări contestatare sînt diferite, dar există şi un numitor comun pentru unele dintre ele: exasperarea în faţa inegalităţilor aduse de un model economic globalizat.

Pentru ecologişti, anul 2019 este unul dezastruos, întrucît experţii l-au desemnat ca fiind cel mai fierbinte din toate timpurile sau, mai precis, de cînd omul a început să facă măsurători.

Pentru construcţia europeană, anul 2019 rămîne unul modest în realizări concrete, un an repetent, deşi el îşi poate aroga o aură simbolică: pentru prima dată conducerea Comisiei Europene a fost încredinţată unei femei. 2019 mai este anul cînd britanicii au spus un adio ireversibil Uniunii Europene, prin triumful lui Boris Johnson la legislativele anticipate din Marea Britanie.

Pentru catolici, în general, şi pentru francezi, în special, anul 2019 s-ar putea să rămînă unul încărcat de semne divine, un mare avertisment transmis de convulsiile misterioase ale destinului: nimeni nu va uita niciodată că în 2019 a ars catedrala Notre-Dame de la Paris.

Să intrăm cu încredere însă în 2020. Doar privind structura sa numerică şi simt că va fi un an solar, benefic pentru toţi!

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Ce a răspuns Inteligența Artificială despre Marea Unire de la Alba Iulia. Eroarea pe care o face ChatGPT
Softul de inteligență artificială ChatGPT are răspunsuri la întrebări ce au legătură cu Marea Unire de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Face, însă, o eroare, confundând Sala Unirii cu Catedrala Ortodoxă, care a fost construită abia în 1922.
image
Renumit medic pediatru, avertisment: „Tocmai am văzut un caz sever de rujeolă, boală care, cred unii, nu există”
Medicul pediatrul Mihai Craiu avertizează depre o boală care „există și produce complicații grave, unele mortale” . Este vorba despre rujeola, despre care unii părinți cred că „bolile acestea, ale copilăriei, existau numai în timpul comunismului sau apar în țări africane”
image
Cum i-a făcut România magică să plângă de emoție pe mai mulți americani. „Nu credeam să mi se întâmple așa repede” VIDEO
Frumusețiile României și simplitatea și sufletul curat al românilor sunt de multe ori apreciate de turiștii și de vloggerii care ajung aici din străinătate. În unele cazuri, aceștia sunt copleșiți și ajung chiar să verse lacrimi, emoționați. De 1 Decembrie, „Adevărul” relatează trei astfel de cazuri

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic