Un început: pactul ecologic european

Publicat în Dilema Veche nr. 828 din 3 - 8 ianuarie 2020
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

„Cînd o să dispară Olanda?“, se întreabă pe un ton panicat un articol din Politico. Sigur, Olanda nu dispare, nu în viitorul previzibil, cel puțin, dar subiectul rămîne totuși serios. E vorba despre efectele schimbărilor climatice într-o țară care și-a făcut un titlu de mîndrie din secole de luptă pentru amenajarea teritoriului astfel încît nu numai să fie ferită de inundații, dar și să cîștige pămînt în dauna mării. Ca efect al revoluției industriale, a venit acum rîndul naturii să își ceară dreptul, iar olandezii par să accepte.

De aceea, autoritățile au decis, în anumite cazuri, să permită inundarea unor terenuri pe care anterior reușiseră să le scoată de sub ape și să le folosească pentru agricultură. E un compromis rațional, dar insuficient.

Dacă previziunile oamenilor de știință se adeveresc, Olanda, și nu numai ea, va avea mult mai mult de făcut pentru a se proteja de efectele catastrofice ale schimbărilor climatice. Și nu va putea lupta singură. Oricît de bogată e Olanda și oricît de pricepuți sînt specialiștii ei în amenajarea teritoriului, eforturile pentru oprirea încălzirii globale nu pot fi făcute doar în spații mici, populate de oameni care înțeleg riscurile și sînt dispuși să facă ceva.

Lupta trebuie să fie globală. Însă, așa cum s-a dovedit recent la Madrid, în cadrul Conferinței ONU dedicată combaterii efectelor schimbărilor climatice, consensul nu există. Nu încă. După Madrid, 44 de țări, majoritatea insulare sau situate pe coaste de mări și oceane, au semnat o declarație prin care își comunicau consternarea și dezamăgirea față de refuzul marilor poluatori ai lumii de a-și asuma răspunderea pentru efectele schimbărilor climatice. 

Soluția intermediară e un soi de coaliție a binevoitorilor care să forțeze cumva și restul statelor să acționeze. Aici intervine Uniunea Europeană care, și sub presiunea opiniei publice, a anunțat un așa-numit Pact Ecologic European (Green Deal) care urmărește reducerea la zero a emisiilor de carbon pînă în 2050 și transformarea radicală a economiilor statelor membre în sensul responsabilizării ecologice. Documentul vorbește despre „decarbonizarea“ industriei energetice, sprijinirea inovării în economie, renovarea clădirilor pentru a reduce consumul de energie, transport public alternativ și alte cîteva zeci de măsuri menite să seteze un standard pentru restul lumii.

Prezentat de Ursula von der Leyen la doar cîteva zile după ce noua Comisie Europeană și-a intrat în drepturi, pactul a fost relativ bine primit în Parlamentul European. De altfel, cu europeana Greta Thunberg desemnată omul anului de revista Time și sute de mii de oameni pe străzile Madridului cerînd acțiune, deputaților le-ar fi fost greu să justifice o opoziție fermă la orice propunere care setează ținte legate de acest subiect.

Există totuși diferențe. Stînga e de părere că țintele asumate de Comisie nu sînt suficient de ambițioase. Verzii vorbesc ironic despre „catalogul de bune intenții“ și afirmă că așteaptă să vadă propunerile concrete în baza cărora se aplică pactul. Deputata socialistă Iratxe Garcia spune că speră ca o Europă neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon să existe chiar înainte de 2050. Liberalii de la Renew sînt de acord cu propunerile Comisiei și spun că pactul trebuie să devină baza pentru toată legislația ce va fi adoptată în viitor.

De partea cealaltă, popularii sprijină și ei inițiativa, însă și acolo, ca și la stînga, scepticismul este prezent. Însă dintr-o altă perspectivă. PPE crede că pentru a reuși e nevoie de mai mulți bani care să sprijine transformarea economiilor statelor membre în economii verzi. Mircea Hava, unul dintre românii din PPE, crede că fondurile anunțate pentru „tranziția echitabilă“ la o economie europeană „verde“ vor trebui analizate mai amănunțit, astfel încît economiile din Est să nu piardă războiul pentru climă din cauza decalajelor istorice încă insuficient compensate.

Din acest punct de vedere, detaliile planului prezentat de von der Leyen sînt încă schematice, nefiind încă foarte clar cum se împart responsabilitatea și beneficiile aplicării sale. Altfel spus, consensul e subțire și e de așteptat ca în lunile următoare să vedem divergențe majore între marile grupuri politice europene. Divergențe care există deja între state, grupul de la Vișegrad  (Polonia, Ungaria, Cehia), spre exemplu, a explicat deja destul de clar că, în absența unei finanțări pe măsura ambițiilor, se va ține departe de Green Deal.

Amalgamul de interese care trebuie conciliate cu nevoia de acțiune climatică e uriaș. Asta și pentru că, atîta vreme cît celelalte puteri industriale ale lumii nu iau la rîndul lor măsuri, Europa s-ar putea vedea pusă în situația de a fi defavorizată din punct de vedere economic. Există voci care vorbesc despre o taxă ecologică pentru produsele provenite din statele care ignoră schimbările climatice. Cum va reuși însă Uniunea să impună așa ceva într-o vreme în care războaiele comerciale par să fi revenit la modă e neclar.

Atunci cînd va privi înapoi, Europa nu va putea spune că n-a încercat. Cît va reuși, rămîne de văzut.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.