De ce eșuează liberalismul - o schiță

Publicat în Dilema Veche nr. 825 din 12–18 decembrie 2019
Frica lui Putin jpeg

1)  Liberalismul poate fi considerat „copilul“ Luminilor; ca atare, el împărtășește atît asumpțiile, cît și erorile acestora. Era inevitabil deci ca el să ajungă în defensivă înaintea a ceea ce se numește azi „iliberalism“, fiindcă nu răspunde decît parțial adevărului despre ființa omenească, așa cum sociologii, psihologii, antropologii, ba chiar și mulți, și mari scriitori au arătat-o în numeroase rînduri, după ce au criticat acele asumpții prea optimiste ale filosofiei Luminilor.

2)  Asumpțiile fundamentale ale Luminilor și ale liberalismului:

– Omul, dacă nu e chiar bun în mod natural, e în orice caz ameliorabil moral. Teza socratică e valabilă: nimeni nu face răul voluntar, ci numai din ignoranță. Consecință: educația e esențială pentru ameliorarea morală a omului. Omul educat va împărtăși opinii politice „luminate“, democratice și liberale. Adeseori însă asumpția e falsă, ceea ce nu înseamnă că educația ar fi rea, ci doar că ea singură nu ne poate face mai buni.

Omul e, în fondul lui, mai curînd rău prin natură, iar civilizația și educația pun pe această natură o manta nu foarte  groasă, gata oricînd să fie sfîșiată de împrejurări ceva mai ieșite din comun. În orice caz, moralitatea nu este, din păcate, proporțională cu gradul de educație. În fapt, se constată că educația bună a poporului german nu a putut împiedica o largă aderență la nazism, că mulți dintre cei mai savanți și educați oameni împărtășesc idei absurde: celebrele exemple cu Sartre, Merleau-Ponty etc., respectiv cu Heidegger se cunosc bine. Dar iată exemple din volumul Cînd rațiunea pleacă în vacanță a lui Neven Sesardic: celebri filosofi analitici, dedicați analizei în detaliu a gîndirii, logicieni desăvîrșiți, precum Rudolf Carnap, Otto Neurath, Kurt Gödel, Imre Lakatos, Michael Dummett, Hilary Putnam etc. au fost în anumite momente ale vieții stîngiști, staliniști, maoiști și, mai recent, pur și simplu, stîngiști, implicați în cauze politice absurde, inumane, scriind și proferînd aberații politice. Dar educația înal­tă nu împiedică nici atitudinea partizană, sectară în domeniul propriu de studiu, acolo unde s-ar cădea ca rațiunea și obiectivitatea să domine întotdeauna. S‑a vorbit despre așa-numita „lege a interpretării datelor“: „Măsura în care un om de știință se îndepărtează de o interpretare obiectivă a datelor este o funcție cu patru factori: hotărîrea lui de a valida o teorie sau ipoteză, timpul investit în acea investigație, investiția emoțională pusă în joc și importanța în carieră sau apărarea reputației profesionale“ (John Hands). Cu greu, cu mult dialog și eforturi eroice învinge adevărul și să nu uităm că, în științele naturii, testul datelor măsurabile rămîne totuși crucial, ceea ce nu se poate afirma despre alte domenii.

– Asumpția 2: Rațiunea poate și trebuie să conducă voința și acțiunea umană. Funcția principală a rațiunii e euristică; de aceea, omul poate fi considerat un „actor rațional“, atunci cînd discutăm despre reacțiile sale economice și politice. El îi va alege pe politicienii care spun adevărul și nu-l înșală. Iarăși, destul de des, fals.

Sînt foarte multe dovezi că, în cea mai mare parte a timpului, ne servim de rațiune pentru a ne justifica de fapt pasiunile ori preferințele afective preexistente. (Funcția euristică e excepția, nu regula.) O pasiune importantă e resentimentul, cum a arătat Max Scheler. Convingerea că acționăm ca niște actori raționali a fost dezmințită recent de preferința pentru populiști mincinoși precum Donald Trump, iar popularitatea președintelui american nu a scăzut dramatic în ciuda numeroaselor minciuni denunțate de presă. Credem în X și nu în Y, nu fiindcă am cercetat cazul și am constatat că e adevărat ori fals ceea ce spun, ci invers: credem, pur și simplu, fiindcă dorim să credem, iar apoi căutăm justificări și argumente pentru așa-numitul adevăr. Căutăm selectiv confirmări ale propriilor teze și respingem de plano infirmări ale lor. Uneori acționăm împotriva propriilor interese economice, dacă avem resentimente puternice față de cei care ne propun soluții raționale, așa cum s-a întîmplat în cazul Brexit-ului. De aici și succesele populismului, căruia îi este suficient să afirme sentențios și repetat mituri și pare destul de invulnerabil la argumente. Un bun exemplu îl constituie și teoriile conspirațiilor. O teorie a conspirației e o construcție rațională în sine, dar aplicată în mod irațional spre a justifica pasiuni, temeri, obsesii, și care desfide orice control factual.

De aici derivă și faptul că oamenii nu doresc neapărat cunoașterea, cum credea cîndva Aristotel, ci de multe ori se tem de ea, îi rezistă, chiar dacă nu recunosc faptul. Reticențele din zilele noastre față de știință, revenirea sau menținerea pseudoștiințelor (ocultismul, medicinele alternative, ecologismul radical, creaționismele etc.) – adesea în alianță cu teoriile conspirative – sînt exemple foarte bune.

– Asumpția 3: Omul, prin excelență, este omul individual. El poate și trebuie, dacă „iese de sub tutelă“ (cum scrie Kant), să devină liber și singur responsabil pentru viața sa pe care e dator să și-o definească rațional. Departe de adevăr!

Omul, prin excelență, nu e omul individual, ci omul tribal, colectiv, membru al unei comunități mai mari sau mai mici (și de obicei al mai multor comunități). Nu el alege, ci e ales, iar cînd decide, o face pentru a se conforma grupului care a decis și pentru el. Tendința lui fundamentală e imitativă: imită nu numai înfățișarea și limbajul celor pe care îi admiră, ci și idealurile și scopurile lor. A fi admis sau respins de un grup devine astfel o chestiune esențială pentru individ, chiar și atunci cînd vorbim despre comunitățile științifice. „Corectitudinea politică“, de exemplu, a devenit un conformism de grup de cele mai multe ori. Toate acestea înseamnă că majoritatea dintre noi și în majoritatea timpului nu sîntem liberi în adevăratul sens al cuvîntului și că, de fapt, nu prețuim libertatea mai mult decît conformismul, numit uneori eufemistic „cooperare“ sau „altruism“. Iliberalismul politic nu poate decît profita de pe urma acestei demisii a individului. El construiește un „noi“ pe care îl opune neîncetat unui „ei“ inamic și adesea are succes, căci apelează la fundamentele gregare și conformiste ale naturii noastre și nu la ceea ce rămîne, în istoria omenirii, un epifenomen – individul rațional.

În concluzie, omul e mai curînd rău (așa cum au susținut Tucidide, Augustin, Machiavelli, Hobbes, Freud), deci educația nu-l poate ameliora moral decît parțial și provizoriu; omul nu-și folosește de cele mai multe ori rațiunea euristic, ci justificativ pentru legitimarea pasiunilor. În fine, omul este un animal gregar și tribal, conformist și imitator, iar individualitatea și libertatea sînt trăsături secundare, de excepție, dobîndite în mod „eroic“, mereu ușor de abandonat, de omis sau, pur și simplu, de uitat.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Pizza, povestea fabuloasă de peste ani ani - cum s-a ajuns la cutia de astăzi?
Unul dintre cele mai apreUnul dintre cele mai apreciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O aciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O adoră mai ales copiii. Puțini știu că acest preparat este, de fapt, o invenție, a apărut dintr-o greșeală să spunem.
image
Ministerul ucrainean al Apărării: Bătăliile din estul ţării vor decide soarta Ucrainei
Bătăliile care se duc în estul Ucrainei ar putea decide soarta ţării, a declarat marţi purtătorul de cuvânt al Ministerului ucrainean al Apărării, Oleksandr Motuzianik.
image
Rusia susţine că nu va renunţa la planurile sale în Ucraina, în pofida sancţiunilor şi a ajutorului occidental pentru Kiev
Ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, a declarat că Rusia îşi va continua 'operaţiunea specială militară' în Ucraina, în pofida 'ajutorului masiv din partea Occidentului' pentru Kiev şi a sancţiunilor occidentale instituite împotriva Moscovei.