De ce eșuează liberalismul - o schiță

Publicat în Dilema Veche nr. 825 din 12–18 decembrie 2019
Frica lui Putin jpeg

1)  Liberalismul poate fi considerat „copilul“ Luminilor; ca atare, el împărtășește atît asumpțiile, cît și erorile acestora. Era inevitabil deci ca el să ajungă în defensivă înaintea a ceea ce se numește azi „iliberalism“, fiindcă nu răspunde decît parțial adevărului despre ființa omenească, așa cum sociologii, psihologii, antropologii, ba chiar și mulți, și mari scriitori au arătat-o în numeroase rînduri, după ce au criticat acele asumpții prea optimiste ale filosofiei Luminilor.

2)  Asumpțiile fundamentale ale Luminilor și ale liberalismului:

– Omul, dacă nu e chiar bun în mod natural, e în orice caz ameliorabil moral. Teza socratică e valabilă: nimeni nu face răul voluntar, ci numai din ignoranță. Consecință: educația e esențială pentru ameliorarea morală a omului. Omul educat va împărtăși opinii politice „luminate“, democratice și liberale. Adeseori însă asumpția e falsă, ceea ce nu înseamnă că educația ar fi rea, ci doar că ea singură nu ne poate face mai buni.

Omul e, în fondul lui, mai curînd rău prin natură, iar civilizația și educația pun pe această natură o manta nu foarte  groasă, gata oricînd să fie sfîșiată de împrejurări ceva mai ieșite din comun. În orice caz, moralitatea nu este, din păcate, proporțională cu gradul de educație. În fapt, se constată că educația bună a poporului german nu a putut împiedica o largă aderență la nazism, că mulți dintre cei mai savanți și educați oameni împărtășesc idei absurde: celebrele exemple cu Sartre, Merleau-Ponty etc., respectiv cu Heidegger se cunosc bine. Dar iată exemple din volumul Cînd rațiunea pleacă în vacanță a lui Neven Sesardic: celebri filosofi analitici, dedicați analizei în detaliu a gîndirii, logicieni desăvîrșiți, precum Rudolf Carnap, Otto Neurath, Kurt Gödel, Imre Lakatos, Michael Dummett, Hilary Putnam etc. au fost în anumite momente ale vieții stîngiști, staliniști, maoiști și, mai recent, pur și simplu, stîngiști, implicați în cauze politice absurde, inumane, scriind și proferînd aberații politice. Dar educația înal­tă nu împiedică nici atitudinea partizană, sectară în domeniul propriu de studiu, acolo unde s-ar cădea ca rațiunea și obiectivitatea să domine întotdeauna. S‑a vorbit despre așa-numita „lege a interpretării datelor“: „Măsura în care un om de știință se îndepărtează de o interpretare obiectivă a datelor este o funcție cu patru factori: hotărîrea lui de a valida o teorie sau ipoteză, timpul investit în acea investigație, investiția emoțională pusă în joc și importanța în carieră sau apărarea reputației profesionale“ (John Hands). Cu greu, cu mult dialog și eforturi eroice învinge adevărul și să nu uităm că, în științele naturii, testul datelor măsurabile rămîne totuși crucial, ceea ce nu se poate afirma despre alte domenii.

– Asumpția 2: Rațiunea poate și trebuie să conducă voința și acțiunea umană. Funcția principală a rațiunii e euristică; de aceea, omul poate fi considerat un „actor rațional“, atunci cînd discutăm despre reacțiile sale economice și politice. El îi va alege pe politicienii care spun adevărul și nu-l înșală. Iarăși, destul de des, fals.

Sînt foarte multe dovezi că, în cea mai mare parte a timpului, ne servim de rațiune pentru a ne justifica de fapt pasiunile ori preferințele afective preexistente. (Funcția euristică e excepția, nu regula.) O pasiune importantă e resentimentul, cum a arătat Max Scheler. Convingerea că acționăm ca niște actori raționali a fost dezmințită recent de preferința pentru populiști mincinoși precum Donald Trump, iar popularitatea președintelui american nu a scăzut dramatic în ciuda numeroaselor minciuni denunțate de presă. Credem în X și nu în Y, nu fiindcă am cercetat cazul și am constatat că e adevărat ori fals ceea ce spun, ci invers: credem, pur și simplu, fiindcă dorim să credem, iar apoi căutăm justificări și argumente pentru așa-numitul adevăr. Căutăm selectiv confirmări ale propriilor teze și respingem de plano infirmări ale lor. Uneori acționăm împotriva propriilor interese economice, dacă avem resentimente puternice față de cei care ne propun soluții raționale, așa cum s-a întîmplat în cazul Brexit-ului. De aici și succesele populismului, căruia îi este suficient să afirme sentențios și repetat mituri și pare destul de invulnerabil la argumente. Un bun exemplu îl constituie și teoriile conspirațiilor. O teorie a conspirației e o construcție rațională în sine, dar aplicată în mod irațional spre a justifica pasiuni, temeri, obsesii, și care desfide orice control factual.

De aici derivă și faptul că oamenii nu doresc neapărat cunoașterea, cum credea cîndva Aristotel, ci de multe ori se tem de ea, îi rezistă, chiar dacă nu recunosc faptul. Reticențele din zilele noastre față de știință, revenirea sau menținerea pseudoștiințelor (ocultismul, medicinele alternative, ecologismul radical, creaționismele etc.) – adesea în alianță cu teoriile conspirative – sînt exemple foarte bune.

– Asumpția 3: Omul, prin excelență, este omul individual. El poate și trebuie, dacă „iese de sub tutelă“ (cum scrie Kant), să devină liber și singur responsabil pentru viața sa pe care e dator să și-o definească rațional. Departe de adevăr!

Omul, prin excelență, nu e omul individual, ci omul tribal, colectiv, membru al unei comunități mai mari sau mai mici (și de obicei al mai multor comunități). Nu el alege, ci e ales, iar cînd decide, o face pentru a se conforma grupului care a decis și pentru el. Tendința lui fundamentală e imitativă: imită nu numai înfățișarea și limbajul celor pe care îi admiră, ci și idealurile și scopurile lor. A fi admis sau respins de un grup devine astfel o chestiune esențială pentru individ, chiar și atunci cînd vorbim despre comunitățile științifice. „Corectitudinea politică“, de exemplu, a devenit un conformism de grup de cele mai multe ori. Toate acestea înseamnă că majoritatea dintre noi și în majoritatea timpului nu sîntem liberi în adevăratul sens al cuvîntului și că, de fapt, nu prețuim libertatea mai mult decît conformismul, numit uneori eufemistic „cooperare“ sau „altruism“. Iliberalismul politic nu poate decît profita de pe urma acestei demisii a individului. El construiește un „noi“ pe care îl opune neîncetat unui „ei“ inamic și adesea are succes, căci apelează la fundamentele gregare și conformiste ale naturii noastre și nu la ceea ce rămîne, în istoria omenirii, un epifenomen – individul rațional.

În concluzie, omul e mai curînd rău (așa cum au susținut Tucidide, Augustin, Machiavelli, Hobbes, Freud), deci educația nu-l poate ameliora moral decît parțial și provizoriu; omul nu-și folosește de cele mai multe ori rațiunea euristic, ci justificativ pentru legitimarea pasiunilor. În fine, omul este un animal gregar și tribal, conformist și imitator, iar individualitatea și libertatea sînt trăsături secundare, de excepție, dobîndite în mod „eroic“, mereu ușor de abandonat, de omis sau, pur și simplu, de uitat.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.