30 de ani după…

Publicat în Dilema Veche nr. 825 din 12–18 decembrie 2019
30 de ani după… jpeg

Au trecut deja trei decenii de la căderea Zidului care despărțea Berlinul, Germania și lumea, trei decenii de la prăbușirea regimurilor comuniste din Europa. E un bun prilej de reflecție asupra trecutului recent. Adesea, acest trecut se insinuează în prezent. Chiar și rănile aparent închise pot ascunde infecții maligne care încep să supureze: partide extremiste de tot felul, mișcări virulent i- sau antiliberale, discursuri xenofobe etc. reapar periodic, subminînd democrațiile și slăbind statul de drept. Reconcilierea cu trecutul pare cu atît mai dificilă cu cît ororile comunismului sînt ocultate, ba chiar, uneori, relativizate ori negate. Pe de altă parte, nici anticomunismul postcomunist nu e constructiv. El doar hrănește iluziile unei asanări a spațiului public cu prețul adîncirii unor clivaje. Asta, în numele unei (pseudo)legitimări democratice.

În vreme ce fascismul și nazismul sînt condamnate unanim și fără echivoc, în ceea ce privește comunismul persistă încă o anumită indulgență, și asta în ciuda tragediilor (demonstrate, documentate) săvîrşite de comunişti în România. Thierry Wolton o numește „negaționism de stînga“. Negaționiștii de stînga – printre care și unii stîngiști de azi – spun că dictaturile comuniste reprezintă doar derapaje de la programul inițial, deci niște erori de parcurs; ele nu ar face parte din ADN-ul marxism-leninismului. Ceea ce e total fals, de vreme ce violența e un factor pe care se întemeiază revoluția proletariatului. La fel cum tot fals e și argumentul acelorași stîngiști care spun că adevăratul comunism nu a existat niciodată și că „adevăratul“ comunism încă mai poate fi construit. Cum ar arăta comunismul „adevărat“ după ce vreme de decenii partidele comuniste au încercat să adapteze realitatea ideologiei – cu rezultatele cunoscute? A existat, multă vreme, și o orbire a intelectualității de stînga din Europa liberă, occidentală, cu privire la ororile care se petreceau dincolo de Cortina de Fier. Toate acestea au contribuit la acest fenomen al negaționismului de stînga care persistă și astăzi.

În ceea ce privește România, problema e că n-au existat niciodată politici memoriale autentice și coerente, orientate spre asimilarea trecutului comunist. Condamnarea comunismului drept regim ilegitim și criminal de către Traian Băsescu, petrecută pe un zgomot de fond asurzitor, sub o ploaie de injurii adresate mai ales de către cei mai aprigi susținători ai lui Ceaușescu deveniți membri ai Partidului România Mare, nu a produs efecte. Statul s-a angajat să construiască un muzeu al (anti)comunismului. Unde e muzeul? Nu există nici măcar un consens societal cu privire la necesitatea unui asemenea muzeu. Singurul muzeu a fost ridicat de societatea civilă, mai exact prin eforturile Anei Blandiana și ale lui Romulus Rusan cu mult înaintea condamnării oficiale a comunismului: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet. E un demers unic, ambițios, curajos și, din păcate, prea puțin cunoscut în țară.

La București, ambele monumente dedicate Revoluției anticomuniste arată jalnic: vandalizate și parcă uitate de autorități, ele nu mai evocă trecătorilor aproape nimic. La Timișoara, Muzeul Revoluției se redeschide parțial în vechea clădire a garnizoanei care așteaptă, și ea, să fie reabilitată. Ne lipsesc spațiile memoriale ale Revoluției. Ne lipsește o memorie vizibilă a dictaturii. În mod ironic, construcția-reper a ceaușismului, Casa Poporului, a reintrat în circuitul public destul de repede, după Revoluție, devenind sediu al Parlamentului. Democrația se exercită astăzi plenar din sediul central al dictaturii!

La 30 de ani după 1989, Radio România Cultural sprijină acest demers memorial printr-o serie de emisiuni despre dictatura comunistă, despre Revoluție și despre zorii tranziției spre democrație. E, dacă vreți, o încercare de reconstituire & restituire a istoriei recente, cu martori implicați, eroi ai rezistenței, disidenți și contestatari ai regimului comunist și cu artizani ai lumii de după Ceaușescu. În săptămîna 16-22 decembrie, în fiecare seară, de la 17 la 19, încercăm să retrasăm momentele și reperele acestui parcurs complicat de la dictatură la libertate. E, dacă vreți, un exercițiu de antinostalgie.

 Foto: Memorialul de la Sighet (wikimedia commons)

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.