Ghid de lectură
Titlurile ştirilor din presa tabloidă (preluate şi de diferite platforme din Internet) şi anunţurile din „burtierele“ de pe ecranele multor posturi de televiziune uzează de mecanisme rudimentare şi repetitive de captare a atenţiei. În mod ciudat, păcălelile previzibile şi repetat confirmate nu-i descurajează cu totul pe cititori. Tiparele şi strategiile continuă să fie folosite, de unde s-ar deduce că ele încă funcţionează. Cititorul îşi imaginează că eşecurile precedente au fost excepţii şi că titlurile rezumă, pînă la urmă, un minimum de conţinut real. Inducerea în eroare poate utiliza mai multe căi de acces: interesul pentru actorii ştirii, noutatea şi caracterul neaşteptat al informaţiei, efectul emoţional.
Strategia cea mai evidentă e hiperbolizarea, exagerarea dramatică; la fel de importantă este însă şi decontextualizarea, care permite deducţii false, dirijate şi încurajate. Nu este vorba de cine crede cititorul că este vorba, nici de actualitatea imediată. Titlul „Ministrul de Interne a avut un accident grav“ se referă, cu cea mai mare probabilitate, la ministrul de Interne din India sau Luxemburg; dacă totuşi se referă la cel din România, e posibil să fie vorba de un accident de acum 25 de ani. Dacă, în mod neaşteptat, ar fi vorba de ministrul actual din România, putem de obicei spera că accidentul nu e unul cu adevărat grav. Dacă titlul ştirii îl pomeneşte pe Iliescu, e foarte posibil să fie vorba de o cu totul altă persoană decît cea la care vă gîndiţi. Dacă titlurile anunţă ceva despre marele artist, celebra cîntăreaţă, renumitul interpret, e bine să ne amintim că oricine poate fi considerat mare de grupul său de prieteni, aşa că faptul că nu am auzit niciodată de respectiva persoană nu e grav. Mai puţin amuzant e modul în care capcanele pomenite exploatează deducţii legate de moarte. Cunoscutul interes al publicului pentru această temă e speculat prin cele mai antipatice şi rudimentare tehnici; persoane publice în vîrstă, eventual chiar bolnave (actori, cîntăreţi, fotbalişti, politicieni) sînt din cînd în cînd pomenite în titluri care par să le anunţe decesul: „Ultima dorinţă a lui X“; „Testamentul lui Y“; „Rămas bun, Z!“; „Anunţul trist a fost făcut de…“; „România, în lacrimi! E vorba despre marele actor…“; „Dramă în teatrul românesc. Este vorba de…“. Articolele infirmă ipoteza morţii, iar cititorul e pus în dificultate: moralmente, nu poate să-şi exprime dezamăgirea, ci doar să se simtă vinovat că a anticipat ce era mai rău. Ca într-un banc mai vechi, autorul ştirii pare să-l întrebe, sarcastic: „Dar dumneata la ce te-ai gîndit?“. De altfel, tema mortuară e inepuizabilă şi preţioasă pentru jurnalismul autohton. Unul dintre titlurile de vîrf ale anului care se apropie de sfîrşit (reluat cu variaţii de mai multe publicaţii) a fost: „Cum era îmbrăcat cu adevărat R.C. în sicriu! Ce culoare avea smoking-ul pe care familia i l-a ales! B. a dat toate detaliile“.
Exemplele de mai jos nu sînt doar reale, ci şi foarte frecvent repetate, cu minime variaţii. Mai multe dintre ele au fost deja ironizate de Radu Paraschivescu, în cărţile şi articolele sale. Ca în echivalentul pitoresc şi involuntar comic al limbii de lemn, formulele au traduceri simple (probabil prezente în reţetarul autorilor de titluri): Îl plînge o ţară: îl plîng familia şi prietenii. Doliu imens în lumea muzicii: persoana necunoscută despre care e vorba în articol era cîntăreţ.
X rupe tăcerea: X spune ceva, orice, în general fără importanţă. Declaraţie şoc. Anunţ şocant. Anunţ aşteptat de o ţară întreagă. Mărturia care va lăsa ţara cu gura căscată. Dezvăluiri bombă. Dezvăluiri halucinante. Dezvăluiri care aruncă totul în aer: varianta impersonală a formulei de mai sus (cineva spune ceva, orice). S-a aflat abia acum: poate că nu aţi citit acum o lună, acum o săptămînă, aşa că repetăm. Lovitură de teatru în cazul…: rezumat al faptelor deja ştiute. Răsturnare de situaţie în cazul…: rezumat al faptelor de acum o lună, pe care poate le-aţi uitat. Asta schimbă tot!: circulă un nou zvon, care nu schimbă nimic. Semnificativă e şi familiara intruziune în mintea cititorului – Nu te-ai fi aşteptat la asta –, pentru care traducerea cea mai potrivită mi se pare a fi „eşti prost“.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).
