Voi cum mai stați cu analizele?

Publicat în Dilema Veche nr. 825 din 12–18 decembrie 2019
Voi cum mai stați cu analizele? jpeg

Se știe că e bine să mergi să îți faci analizele periodic, chiar dacă nu te simți rău. Recomandările generale vorbesc despre necesitatea unui set anual de analize. De ce? Păi, pentru că așa ai șansa de a descoperi eventuale boli încă din stadiu incipient, implicit ai șansa de a le trata la timp, înainte să devină cronice, grave, poate fatale. E o formă de prevenție și, chiar dacă, poate, cînd mergi să le faci, îți spui în minte un gînd încurajator, în general nu ar trebui să ai stres, pentru că nu mergi la aceste analize pe fondul unei boli sau al unor simptome. Ele reprezintă o evaluare a stării sănătății tale. Ceva firesc, nu un bau-bau, ba din contra, un gest asigurator.

Evaluările, în sistemul de învățămînt, sînt considerate însă un fel de bau-bau. Ele sînt asociate cu notele și cu examenele naționale mai ales. Provoacă stres, presiune pe elevi și pe întregul sistem, care este, la rîndul său, evaluat prin prisma rezultatelor, de către societatea civilă și mass-media. Atît evaluările prin notare de la clasă, cît și cele naționale, mă refer la cele cunoscute publicului larg, evaluarea națională de la sfîrșitul clasei a VIII‑a și bacalaureatul, au, ca principal rol vizibil, ierarhizarea elevilor. Părinții pun presiune pe elevi și pe profesori, școala pune presiune pe profesori și pe elevi, și așa mai departe. E o presiune competițională care se axează mai ales pe capacitatea de acumulare de informații.

Dar evaluarea nu este doar atît. În primul rînd, se scapă din vedere rolul reglator pe care ar trebui să îl aibă evaluările. Aminteam într-un articol anterior despre ideea ca la clasă să fie eliminate tezele, precum și mulțimea de note trecute în catalog, în favoarea unei singure note la finalul unui semestru, generată ca urmare a unor evaluări periodice, la final de unități de învățare, De asemenea, amintesc faptul că există evaluări la final de clasa a II-a, a IV-a și a VI-a, care sînt mai puțin vizibile pentru publicul larg, din păcate și pentru părinți adesea, respectiv pentru elevi. Ele trec neobservate cumva. Dar ar putea să constituie exact mijlocul reglator necesar, care să orienteze din interior demersurile necesare pentru atingerea unor mai bune performanțe la examenele de încheiere de cicluri, a VIII-a și a XII-a.

În mod normal, avînd în vedere centrarea, cel puțin teoretic, a procesului didactic pe formarea de competențe, ar trebui ca evaluările să vizeze gradul de formare a acestora, nu cantitatea de informație acumulată de elevi. Ca să explic, pentru cei din afara sistemului, o competență, raportat la sistemul de educație, este alcătuită din trei componente: cunoștințe, însemnînd ceea ce elevul știe și înțelege, abilități care vizează modul de aplicare a ceea ce știe, respectiv atitudini, adică raportarea la sine, la ceilalți și la lume, prin prisma a ceea ce știe. În sens mai larg, o competență vizează capacitatea de rezolvare a unei sarcini într-un anumit context, raportată la un standard de performanță. Adică la o scală graduală, care presupune un nivel minim, niveluri intermediare și un nivel maxim de stăpînire a acesteia. Rezultă, în mod firesc, necesitatea existenței unor astfel de standarde, care să permită evaluarea unei competențe.

Acum, chestia e că o competență nu se evaluează tocmai ușor și că evaluările de la noi sînt în general centrate pe cunoștințe, nu pe competențe. Și aici fac un ocol, pentru a spune cam cum arată, de exemplu, o competență, iau aproape la întîmplare una din programa de clasa a X-a: Folosirea unor modalităţi diverse de înţelegere şi de interpretare a textelor literare studiate. De ce nu e o competență corect formulată? Pentru că se referă la texte „studiate“. Or asta înseamnă mai ales cunoștințe. Mai mult, rămînînd în același ocol, cine ia la analizat programele școlare observă lipsa lor de unitate în viziune, constatînd aplicarea unor criterii diverse și a unor principii de clasificare diferite de la clasă la clasă. Aceste aspecte fac foarte dificilă, dacă nu chiar imposibilă o evaluare de proces coerentă, progresivă, reglatorie. Sînt factori care duc, în mare măsură, înspre evaluări de final de cicluri centrate tot pe cunoștințe, nu pe competențe. Pe de altă parte, oricine ia în mînă programele școlare observă că acestea nu sînt însoțite de standardele de performanță despre care aminteam. Ce înseamnă asta? Înseamnă că nu există o scală de notare care să vizeze nivelurile de stăpînire a unei competențe. Ce trebuie să știe și să facă elevul pentru nota 5, ce trebuie să știe și să facă pentru nota 7, ce trebuie să știe și să facă pentru nota 10.

În cealaltă balanță se situează evaluările internaționale, cele de tip PISA, PIRLS sau chiar evaluările de la sfîrșitul claselor a II-a, a IV-a și a VI-a, care sînt construite pe modelul celor internaționale. Accentul cade, în acestea, mai ales pe evaluarea competențelor, într-o manieră profesionist calibrată, care presupune seturi de standarde de performanță. Veți rămîne uimiți, poate, dacă veți încerca, la o adică, să solicitați unor elevi de liceu să indice niște răspunsuri, aparent simple, la cerințe de înțelegere a unui text la prima vedere, care vizează legături logice între informațiile din acestea, respectiv cunoștințe de natură generală, poate transdisciplinară. Le vine adesea greu să răspundă. De ce? Pentru că programele școlare nu sînt orientate spre demersul de formare a unor competențe reale. Mai mult, ați avea poate surpriza să descoperiți că nici măcar nu citesc cu atenție cerința și răspund unei solicitări pe care aceasta nu o formulează pornind de la o reprezentare pe care o au despre un anumit tip de formulare pe care li se pare că o recunosc. E un nivel minim de literație care le lipsește. Iar întreb, de ce? Pentru că presiunea este să învețe, să învețe inclusiv interpretări savante, în detrimentul unor rezolvări simple, dar autonome.

Spre ce vreau să mă îndrept? Evaluările naționale, dar și cele de la clasă, funcționează pe alte principii decît cele ale testărilor internaționale, ba chiar și în contradicție cu dezideratul asumat declarativ al programelor școlare. Spun declarativ, pentru că aparent aceste programe vizează competențe, dar competențele nu sînt formulate competent. Apoi, nu există aceste standarde de performanță. E de la sine înțeles că apar, astfel, discrepanțe între evaluările interne și cele internaționale. A cui e vina? E o vină veche, progresivă, nu a cuiva, ci a unor procese și politici educaționale șchioape. Care ar fi soluția? Păi, mai întîi lăsarea specialiștilor adevărați să își facă treaba: experți în scrierea de curriculum școlar și experți în evaluare. Fără a se pune presiune pe ei. Apoi, consilierea profesorilor înspre o reală aplicare a principiilor pe care specialiștii le pun la punct. Aparent, lucruri simple. Dar, în realitate, dificile. Îmi aduc aminte ce spunea un expert internațional cu care am avut ocazia să fac o formare în domeniul evaluării: un test greșit calibrat, o evaluare greșit aplicată pot însemna tragedia unui destin. Nu ne pricepem, nici aici, chiar toți, și trebuie să acceptăm asta.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Pizza, povestea fabuloasă de peste ani ani - cum s-a ajuns la cutia de astăzi?
Unul dintre cele mai apreUnul dintre cele mai apreciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O aciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O adoră mai ales copiii. Puțini știu că acest preparat este, de fapt, o invenție, a apărut dintr-o greșeală să spunem.
image
Ministerul ucrainean al Apărării: Bătăliile din estul ţării vor decide soarta Ucrainei
Bătăliile care se duc în estul Ucrainei ar putea decide soarta ţării, a declarat marţi purtătorul de cuvânt al Ministerului ucrainean al Apărării, Oleksandr Motuzianik.
image
Rusia susţine că nu va renunţa la planurile sale în Ucraina, în pofida sancţiunilor şi a ajutorului occidental pentru Kiev
Ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, a declarat că Rusia îşi va continua 'operaţiunea specială militară' în Ucraina, în pofida 'ajutorului masiv din partea Occidentului' pentru Kiev şi a sancţiunilor occidentale instituite împotriva Moscovei.