Este sistemul Spitzenkandidat mort? Nu și dacă acționăm acum

Publicat în Dilema Veche nr. 826 din 19 decembrie 2019 - 2 ianuarie 2020
Gînduri pe invers despre migraţie jpeg

Am publicat recent acest text în Euractiv.com. Este o propunere pentru a evita, după alegerile europarlamentare viitoare, harababura care ni s-a întîmplat astă-vară la desemnarea șefului Comisiei. Mai jos este varianta în română, cu mici editări explicative. 

„Am fost primul și ultimul Spitzenkandidat“, a spus Jean-Claude Juncker, cu obișnuitul său umor negru. În același timp, a mai spus că, din păcate, sistemul candidaților „cap de listă“ – „Spitzenkandidat“ nu a reușit să devină o tradiție. În iulie, un ziar din Bruxelles a publicat un articol intitulat: „Cine l-a ucis pe Spitzenkandidat?“. Dar chiar este mort sistemul Spitzenkandidat?  

Acest sistem al candidaților „cap de listă“ a fost parte dintr-o tentativă curajoasă a Parlamentului European de a-și însuși o funcție de bază pe care o au parlamentele naționale: puterea de a desemna șeful executivului. O putere pînă la urmă elementară în democrațiile parlamentare tradiționale a fost, pentru Parlamentul European, o misiune pentru care am luptat din greu și încă nu am reușit pe deplin.

Sistemul Spitzenkandidat a fost salutat ca fiind punctul final al acestei bătălii. Dar nu a fost așa. A fost neclar, instabil și defectuos. A doua oară cînd a fost aplicat, a eșuat.

De fapt, prin tratatele europene, șeful Comisiei este nominalizat de statele membre, în Consiliu. Este doar acceptat (sau nu) de către Parlamentul European. Dar tratatul de la Lisabona a solicitat Consiliului să „ia în considerare“ rezultatele alegerilor europarlamentare atunci cînd este numit președintele Comisiei. O ambiguitate din păcate tipică tratatelor europene, un compromis care se răzbună în practică. Deci decizia rămîne la statele membre, dar trebuie să țină cont de rezultatele alegerilor care dau componența Parlamentului. Genul de ambiguitate care nu are cum să nu producă deranj în practică. 

Parlamentul a zis că ar fi bine să rezolve ambiguitatea în favoarea sa. A identificat oportunitatea de a impune Consiliului o procedură prin care să fie organizate consultări cu grupurile politice, înainte de a face orice nominalizare. A făcut chiar un pas în plus și a propus un sistem prin care grupurile politice să anunțe cîțiva candidați înainte de alegerile europene. Acesta este așa-zisul sistem „Spitzenkandidat“.

În 2014, cele două grupuri mari din PE, care dețineau împreună o majoritate, au ajuns la o înțelegere și PPE a nominalizat un candidat care avea susținerea acestei majorități.

Dar înțelegerea nu a fost acceptată ca atare de către Consiliu. Cancelarul Angela Merkel a menținut tensiunea chiar și după ce înțelegerea dintre PPE și socialiști a fost făcută publică. Consiliul nu a acceptat Spitzenkandidat drept un sistem nici înainte, nici după alegerile europarlamentare.

La finalul acestei saga, Consiliul l-a acceptat pe dl Juncker, dar a subliniat că profilul acestuia este cel care a făcut posibilă acceptarea sa. (Juncker era un fost premier cu îndelungată activitate și cunoscut șefilor de state și de guverne din Consiliu, practic era cel mai vechi dintre ei.) PPE l-a desemnat și Parlamentul l-a propus cu o majoritate pe cel mai vechi membru al Consiliului, iar Consiliul l-a acceptat. 

Dar iar a plutit o ambiguitate: nu a fost clar dacă Consiliul l-a acceptat pe Juncker datorită faptului că era Spitzenkandidat sau pentru că era… Juncker.

Astfel, ajungem în 2019, cînd lucrurile au atins un nou nivel dramatic. PPE l-a prezentat pe dl Weber drept candidat principal, socialiștii au mers tot cu dl Timmermans, iar ALDE (care, aliat cu En Marche, a dat actualul grup RENEW) a venit cu cinci posibili candidați, într-o formulă numită „Team Europe“.

După alegeri, nu a fost întrunită nici una dintre cele două condiții care au făcut posibilă, cu cinci ani în urmă, o înțelegere: 

1) Cel mai mare grup a scos la înaintare un candidat care nu era cunoscut sau acceptat de către jucătorii principali din Consiliu;

2) Candidatul PPE nu avea o majoritate de susținere în Parlament. 

Să încercăm acum să ne punem în pielea Consiliului: tratatul prevede că acela care numește președintele Comisiei este Consiliul (poate că dorim să modificăm tratatul, dar aceasta este situația în acest moment). E realist să ne așteptăm că va accepta Consiliul un sistem prin care primește un nume de la un grup politic din PE și cu asta basta? Mai ales atunci cînd acest nume nu e susținut de o majoritate din Parlament?

Asta a cerut, practic, grupul PPE, în drama de astă-vară.

Asta chiar în condițiile în care PPE a obținut mai puține voturi și mai puține mandate la alegerile din 2019, comparativ cu 2014 (221, în 2014, versus 182, în acest an). În ciuda acestui fapt, s-au declarat cîștigători și au adoptat o poziție de forță: Weber sau nimic.

Cu alte cuvinte, deși trebuie să ținem cont de rezultatele din alegeri, chiar și cînd pierde din voturi, PPE se comportă ca și cum rezultatele alegerilor nu ar conta. 

Pe de altă parte, ca fan de multă vreme al Parlamentului European și ca proaspăt membru, îmi pare tare rău că s-a făcut un pas înapoi în lupta pentru un sistem parlamentar adevărat la nivelul Uniunii Europene. Dar Parlamentul nu poate impune un sistem parlamentar fără a ține cont chiar de caracteristica principală a parlamentarismului: o majoritate care învestește un guvern. Un fapt cert este acela că dl Weber nu se bucura de susținerea unei majorități din Parlamentul European.

 Să salvăm sistemul Spitzenkandidat făcîndu-l mai flexibil

Date fiind lipsa de transparență și negocierile imprevizibile din cadrul Consiliului, este dificil să fii 100% sigur că orice candidat desemnat înaintea alegerilor europarlamentare este acceptabil. Dar, avînd un singur candidat (ales de un grup care nu asigură o majoritate), a fost o rețetă sigură pentru un conflict interinstituțional și, cinstit vorbind, i-a asigurat Consiliului o cale rapidă de scăpare. Consiliul nu vrea să dea această putere Parlamentului și i-a fost ușor să o refuze de data asta din cauza defectelor sistemice ale procedurii Spitzenkandidat și a modului căpos de aplicare de către cel mai mare grup din PE.

Haideți să le oferim șefilor de guverne/state din Consiliu opțiuni multiple, bazate pe voturile cetățenilor. 

De ce să nu propună fiecare grup politic 3-7 variante de candidați și aceștia să-și facă campanie, crescînd astfel notorietatea alegerilor europarlamentare? 

Cum ar funcționa? După alegeri, încep negocieri: în cadrul PE pentru a impune o majoritate și în cadrul Consiliului pentru a vedea care candidați ar fi acceptabili DINTRE ACEIA care pot obține o majoritate în Parlament. Aceleași familii politice sînt reprezentate atît în Consiliu, cît și în PE, iar negocierile interinstituționale se suprapun cu cele politice. De ce să nu facem toate acestea oficiale, avînd un grup restrîns de candidați din care Consiliul să poată selecta?

Dar cine poate ajunge în acest grup restrîns și care este legătura cu alegerile europene?

Răspunsul evident constă în listele transnaționale. Candidații principali se vor afla pe listele transnaționale. Fiecare cetățean european va putea vota pentru lista națională și pentru cea transnațională. Fiecare grup politic se poate întrece în a adăuga personalități notorii capabile de a cîștiga voturi și de a prezenta platforme-program convingătoare pentru poziția de președinte al Comisiei.

Între PE și Consiliu ar putea fi semnat un acord politic care ar stipula că va fi selectat de către Consiliu doar un candidat din grupul celor care se regăsesc pe listele transnaționale. În practică, opțiunile vor fi restrînse la acei candidați cu adevărat capabili să formeze o majoritate în Parlament. În plus, jocul rezultatelor și al negocierilor va asigura un echilibru între PE și Consiliu.

Fără o astfel de înțelegere, sistemul Spitzenkandidat chiar va muri la următoarele alegeri europene. Vom avea un Parlament European fără un mecanism prin care să-și facă auzită vocea – un Parlament frustrat, care poate bloca o nominalizare. Următoarea Comisie s-ar putea să fie imposibil de instalat. Consiliul nu va fi fericit nici el. 

Sper să analizăm această idee în viitoarea Conferință pentru Europa, pe care o dezbatem acum în Parlamentul European. Soluția nu presupune o schimbare de tratat și poate fi parte a unor soluții de reglare a problemelor instituționale ale UE care pot fi adoptate prin înțelegeri politice între instituții.

Cristian Ghinea este europarlamentar din partea Alianței USR-PLUS. Opiniile sale sînt exprimate în nume personal.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Tudor Chirilă foto Pro TV jpg
O nouă regulă la „Vocea României“. Tudor Chirilă: „Chestia asta este foarte ingrată“
În show-ul din această seară, au loc noi audiții pe nevăzute. O nouă regulă poate schimba total lucrurile, iar Tudor Chirilă explică de ce.
Mădălina Craiu (1) png
Actrița Mădălina Craiu despre ce se întâmplă în culisele serialului „Clanul“
Mădălina Craiu a vorbit la Adevărul live despre cum a ajuns în doar câțiva ani una dintre cele mai bine cotate actrițe din generația tânără, despre ce se întâmplă în culisele serialului „Clanul“, dar și despre cum rezonează cu realitatea cotidiană portretizată în serial.
cub sicriu alexandru arsinel png
Sicriul cu trupul lui Alexandru Arşinel, depus în foaierul Teatrului „Constantin Tănase”
Sicriul cu trupul actorului Alexandru Arşinel a fost depus, vineri, în foaierul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase".

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.