Europa în decembrie…

Publicat în Dilema Veche nr. 825 din 12–18 decembrie 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

În acest final de an, trei mari capitale europene au găzduit trei reuniuni internaţionale importante pentru viitorul bătrînului continent şi chiar al lumii. În toate cele trei ţări, însă, oamenii sînt mult mai preocupaţi în această perioadă de probleme interne (şi poate de venirea sărbătorilor) decît de marile chestiuni geopolitice.

În apropiere de Londra s-a derulat, pe 3 şi 4 decembrie, o reuniune la vîrf a Alianţei Atlantice, summit destinat să-i insufle acestei organizaţii, la venerabila vîrstă de 70 de ani, o nouă dinamică. Atenţia britanicilor a fost însă acaparată în primul rînd de evoluţia Brexit-ului şi de alegerile anticipate de pe 12 decembrie. Această întîlnire rămîne marcată de o frază, devenită acum celebră: „Moartea cerebrală a Alianţei“. Autorul acestei perle mediatice, preşedintele francez Emmanuel Macron, a fost făcut cu ou şi cu oţet de unii dintre omologii săi, întrucît a îndrăznit să pună un astfel de diagnostic. În presa franceză, unii comentatori afirmă totuşi că meritul ei este acela de a fi trezit din somn un organism amorţit, care se vede acum obligat să reflecteze la viitoarea sa identitate. În context, un responsabil leton s-a întrebat dacă nu cumva şi Uniunea Europeană se află într-o stare de „moarte cerebrală“ (nelinişte legitimă, în paranteză fie spus).

Capitala spaniolă, Madrid, a fost gazda unei noi conferinţe internaţionale pe tema climatului, începută pe 2 decembrie şi etalată pe zece zile. Între criza catalană şi noile blocaje politice rezultate după alegerile generale din noiembrie, spaniolii s-au străduit să dea o anumită greutate acestei conferinţe, dată fiind şi miza ei. Nimeni nu a uitat însă că iniţial conferinţa trebuia să fie organizată în Brazilia, dar preşedintele Jair Bolsonaro, alergic la problemele ecologiei, a plasat-o chilienilor. Care şi ei, pe fond de turbulenţe sociale, au plasat-o Madridului, ca şi cum conferinţa ar fi fost o castană fierbinte scoasă din foc, dar care îţi frige palmele. Multiplicarea conferinţelor pe tema climei, în ultimii 25 de ani, este însă un fenomen trist, întrucît ele nu au dus la mare lucru. Dovadă că anul 2019 este deja declarat de specialişti drept cel mai „fierbinte“ din istoria cunoscută de om.   

Pe data de 9 decembrie, Parisul a găzduit o reuniune la nivel înalt în formatul Normandia pentru a calma situaţia din sud-estul Ucrainei.

Oraşul Luminilor era însă total blocat în acea zi de sindicatele din transporturi, iar preşedintele francez, în ciuda iniţiativelor sale remarcabile în materie de politică externă, a fost o gazdă fragilizată din punct de vedere politic din cauza complicatelor sale probleme interne. Emmanuel Macron, Angela Merkel, Vladimir Putin şi Volodimir Zelenski au discutat despre relansarea acordurilor de la Minsk, despre viitorul Ucrainei şi despre viitorul relaţiilor dintre Rusia şi Uniunea Europeană într-un oraş în care aproape toate metrourile erau închise şi în care principala grijă a locuitorilor era cum să ajungă de acasă la birou şi înapoi sau cum să-şi ducă la şcoală copiii şi apoi să şi-i recupereze în cursul după-amiezii.

Nu s-ar spune, în acest moment, că francezii sînt „mîndri“ de activismul internaţional al preşedintelui lor, de faptul că încearcă să trezească Alianţa Atlantică dintr-un somn strategic sau că îi ţine piept, cel puţin mediatic vorbind, imprevizibilului Donald Trump. După cum arată sondajele, 53% dintre francezi susţin mobilizarea sindicatelor împotriva unei reforme a pensiilor calificată de multe categorii profesionale drept un regres social. Destinul Europei nu pare o preocupare cotidiană a unor oameni îngrijoraţi (pe bună dreptate, de altfel) mai degrabă de viitorul lor, de perspectiva neagră de a pierde începînd din 2025, din cauza reformei, cîte 4.000 de euro anual la pensie.

Străinii sînt însă obişnuiţi cu această specificitate franceză: excesul de greve şi de contestaţii sociale. Ceea ce nu înseamnă că îi înţeleg foarte bine pe francezi. În cel mai recent număr al său, revista Courrier International publică diverse opinii critice ale unor străini despre Franţa, iar unele dintre ele ar merita să intre într-o antologie care să fie apoi oferită gratuit tuturor francezilor. Anaïs Ginori, de exemplu, corespondentă în Franţa a cotidianului italian La Repubblica, spune că italienii nu consideră ca fiind legitimă furia francezilor împotriva acestei reforme a pensiilor. Din punctul de vedere al acestei jurnaliste, Franţa este unul dintre  ultimele „bastioane ale statului social“ în Europa, un model abandonat chiar şi de ţările nordice, considerate multă vreme ca nişte veritabile expresii ale „statului providenţă“. Dar, mai spune Anaïs Ginori, „francezii nu se compară niciodată cu alte ţări, ei se compară doar cu ei înşişi, cu o idee pe care o au despre Franţa“.

Ce bine ar fi fost dacă acest model social francez, în loc să devină „un ultim bastion“, ar fi fost exportat în toată Europa, în condiţii de viabilitate şi de prosperitate pentru toţi! Cu o debordantă inocenţă, unul dintre liderii sindicali cei mai decişi să stopeze reforma în curs, Philippe Martinez, apropiat de comunişti, explica de ce francezii nu trebuie să renunţe la sistemul actual de calculare a pensiilor: pur şi simplu, „pentru că este cel mai bun din lume“.

În acest „decembrie negru“ (citez aici titlul de pe prima pagină a publicaţiei Courrier International), Europa pare să fie ultima grijă a europenilor.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.