EDITORIALE ȘI OPINII

Important e că „învingătorii au întotdeauna dreptate“ și că, prin urmare, omul fără trecut, fără viitor, ci cu o infailibilă descurcare în prezent, bișnițarul, găinăreala, pungășia, jocul la două capete și sfidarea tuturor în promiscuitatea generală ne-au devenit note definitorii.

Simpla descriere a nepregătirii noastre e un portret al strîmbătăţii interioare pe care comunismul o impune firii omeneşti. Comunismul este campionul inegalabil al unei performanţe negative: el nepregăteşte oamenii, îi neisprăveşte.

Mediul de afaceri le promovează pentru a produce salariați fericiți la locul de muncă și consumatori hedoniști acasă, oferindu-le acestora impresia că este propria lor alegere și că o fac de plăcere.

„Iarîși ușidiț pochimoni pi tilifon, grijania voastrî di copchii lipsîț di bun-sîmț! Dațî-vî din drum cî vî omor cu mîna me!“

Duminică, 4 decembrie, poate fi o zi de cotitură pentru Uniunea Europeană. Două consultări electorale, în Italia și Austria, ne-ar putea aduce, începînd de luni dimineață, într-o nouă realitate, poate mai dură decît cea de după votul din iunie pentru Brexit.

O încercare xenofobă de a rescrie istoria.

Astăzi, tobă de carte nu mai e foarte transparent pentru vorbitor, sunînd în română aproape la fel de ciudat ca în absurda traducere pseudofranceză.

Liceul 32, o excelentă unitate școlară cu 12 clase din cartierul în care locuiam, s-a făcut școală de pielărie și blănărie.

În plin sezon turistic, în acea stațiune considerată „perla“ Mării Negre, ne-am culcat cu mațele chiorăind. Dincolo de foame, însă, ne chinuia neputința, umilința și revolta. Situația era de un absurd care ne întuneca mințile.

Nici printre sutele de cai nu sînt doi identici. Foarte discret, la spate, sub pulpanele hainei, soldații sînt ștampilați cu numele meșterului responsabil și al atelierului.

Elogiul vanității, cea mai recentă carte în românește a lui Andrei Vieru, nu a fost de la început plănuită să fie ce este

Discursurile abundă de „argumente“ și de „dovezi“ de toate felurile. Toată lumea are dreptate, pentru că avem senzația că cel mai nou drept care trebuie trecut pe lista drepturilor fundamentale ale omului e cel de a avea dreptate.

Ironic e că, în 26 de ani, PNL nu a fost niciodată într-o situație mai bună. Deși toate sondajele dau PSD ca prim partid al țării, principalul subiect de discuție a fost PNL în toată această săptămînă.

Da, despre Oettinger era vorbă săptămîna trecută. Despre cum o va înlocui el pe Kristalina Georgieva în structura Comisiei Juncker, adică va trece de la Economie Digitală la Buget și Resurse Umane.

Amici care pricep ceva din oina asta transoceanică zic că baseball-ul începe să piardă teren în faţa celorlalte sporturi made in USA din cauză că dinamica lui nu se mai potriveşte cu viteza vieţii azi.

Adăuga informației și interogației experte un patos al asumării, o euforie a degustării, o iubire pentru imediatul trăit, de natură să provoace entuziasm, emulație și un fel de neliniște, ea însăși provocatoare și, prin aceasta, formativă.

În acest context post- (și anti-)comunist, perioada interbelică a devenit un soi de nou mit al originii: nu ne mai tragem din Decebal sau Traian, ci din pămîntul ferm al renașterii interbelice.

Sînt sătul de coprofagii care se dau gurmanzi experţi în bucătăria democraţiei de Dîmboviţa.

Gigi Becali a menționat un detaliu tulburător. A zis că, văzînd triumful lui Trump, a fost vizitat de un soi de revelație. „A simțit“ (din nou!) „un duh de putere“ și, prin asta, s-a confesat dumnealui, umil, celor din studioul TV și, implicit, nouă, telespectatorilor, „a păcătuit“.

România a primit din partea Comisiei Europene o atenționare de infringement în ce privește procentul de 51% de produse provenite de pe lanțul scurt de aprovizionare.

În franceză, faire tapisserie înseamnă, de fapt, „a fi ca o tapiserie“, deci „a sta de decor“: tînăra neinvitată la dans stă pe lîngă perete, aproape nemişcată, confundîndu-se cu tapiseria.

Acum iarăși vine UE și ne spune să creștem procentul absolvenților de studii superioare, iar noi tresărim ambetați: n-avem destul colecționari de diplome? Poate ne-am gîndi mai degrabă ce-ar fi de așezat în diplomele pe care le dăm la tiparniță. Sau măcar dacă învățătura are vreun rost.

Din cînd în cînd, pămîntul începea să se clătine sub picioarele noastre. Ne-am gîndit că poate e ceva adevărat în vorba care spune că dintr-un om poți face un marinar, dar dintr-un marinar nu mai poți face om la loc.

Toată lumea se pricepe la fotbal, la politică și la armata de teracotă.

E explicabil că mulți oameni sînt speriați. Pe de altă parte, simt o exagerare în toată povestea asta. Și sînt dezamăgit de felul în care presa americană și-a făcut treaba în campania electorală și mai ales acum.

La noi, dar și dincolo de Prut, se vorbește despre noua „abandonare a basarabenilor în brațele rușilor“. Subiectul e vast și are un repertoriu imens de teorii.

Un bizar schimb de replici între Liviu Dragnea și Dacian Cioloș a pus pe agendă o dis­cuție despre corectitudinea alegerilor.

Martin Selmayr, acest avocat neamț de 42 de ani, a ajuns, în numai zece ani, chief of staff al președintelui, din simplu purtător de cuvînt al unui comisar oarecare.

Tenisul de băieţi pare a-şi trăi una dintre cele mai frumoase epoci. Şi-atunci ce mai contează cine e numărul unu?

Rîsetele și glumele s-au transformat în anxietate, frică și șoc. Nu se poate, nu pot să cred! O fată de la masa vecină face atac de panică. Alții plîng sau țipă.

După întîlnirea cu Constantin Noica, întîlnirea cu Alexandru Dragomir s-a înscris pentru noi, inevitabil, într-un scenariu al simetriilor.

Educația actuală a unor copii formați în lumea vizuală a imaginii trebuie să recurgă la imagini dacă vrea să se înțeleagă cu elevii. Însăși structura lor neuronală, după cum sugerează o serie de experimente, este diferită. Gîndirea a fost înlocuită de imaginație.

Geta mi-a spus că o să-mi arate cu cine mă căsătoresc într-o verighetă la 12 noaptea şi apoi o să-mi ghicească. Am rîs ca un căpiat şi i-am spus că nu sînt gagiu, aşa că la mine nu are cum să funcţioneze vrăjeala.

Tot ce-mi mai amintesc sînt asistentele de la Urgențe înfigîndu-mi ace prin tot corpul…

Republica Moldova este prea dependentă de economiile europene și de finanțarea FMI pentru a putea acum să o rupă cu Occidentul. Iar Rusia, prea săracă pentru a susține Moldova.

Ministrul Thomas de Maizière a adaugat că reţeaua Adevărata Religie „răspîndeşte, cu Coranul în mînă, mesaje încărcate de ură şi ideologii care contravin ordinii constituţionale“ şi că astfel „sînt radicalizaţi tineri cu tot felul de teorii ale conspiraţiei“.

Expresia a pune pe tapet, apărută în română în secolul al XIX-lea, s-a dovedit destul de rezistentă, fiind folosită des şi azi, mai ales în limbajul presei şi al politicii.

Apariția Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic, faimosul DOOM, a venit ca un tsunami peste comunitatea vorbitorilor de română, chiar dacă pentru nevorbitori n-are nici un chichirez să te întrebi dacă e bine să scrii „nici o“ sau „nicio“.

Aș îndrăzni să spun că grecii au un fel de manie a bisericilor. Sînt cu siguranță mai multe decît preoții. Peisajul e splendid.

Printre caracteristicile mai puțin evidente ale arheologiei de teren este și aceea că îți oferă multe ocazii de a admira, iar asta e o chestie fără care progresul într-o meserie e incomparabil mai greu.

Dumnezeul democrației, poporul, ni l-a dat pe Trump. Ce facem noi? – și cînd spun „noi“, mă gîndesc la România.

Unii dintre cei care apără demnitatea și drepturile persoanelor cu altă opțiune sexuală decît cea a majorității cred despre un ortodox, bunăoară, că e un înapoiat iremediabil. La fel de bine cum unii dintre cei care apără societatea tradițională cred că o persoană gay e apogeul ideii de stricăciune.

Nu vom avea referendum în ziua alegerilor, asta știm deja. Dar e o victorie a nimănui. Cînd va veni și ziua referendumului, valul de lașitate pe care îl putem constata azi își va fi produs deja efectele.

Jim pufnește în rîs. Este ora cafelei de dimineață și a știrilor de pe tabletă. Află că site-ul Oficiului de Emigrări al Canadei s-ar fi blocat de la cîte accesări au făcut americanii azi-noapte.

Fotbalul e un mare pişicher. Îţi dă avînt pentru ca apoi să facă totul ca să te prăbuşească. Şi dacă n-ai aripi, e rău. Îţi rămîne doar să visezi că zbori.

Dl Nicușor Dan „a jignit“ un județ întreg. Are ceva cu teleormănenii. Practică discriminarea în stilul iredentiștilor maghiari. Vrea să-i învrăjbească pe români. Vrea să fărîmițeze teritoriul sfînt al nației.

Sănătatea a luat locul gustului în aprecierea mîncării, grija față de alimentație a devenit îngrijorare obsesivă, iar „nutriționistul“, fie el medic, coach, blogger sau o vecină, a devenit un soi de guru al vieții noastre întru fericire.

„Săracii nu sînt ca şi ceilalţi, chiar dacă noi încercăm să-i aducem… să-i considerăm egalii noştri şi, într-o viziune umanistă, să-i spunem, încercăm să îi facem să se simtă egalii noştri, dar ei nu sînt ca şi ceilalţi.“

M-a abordat deunăzi vecinul meu de la etajul patru, Victor Momberon, un simpatic medic reumatolog cam de vîrsta mea.

Nu, referendumul acesta nu va face o Românie mai bună, nu va aduce nici un strop de morală în plus în spațiul public și cu atît mai puțin în politică. Doar va diviza societatea în timpul dezbaterilor și o va vulnerabiliza în caz de succes. Desigur, nu rușii fac asta.