Un sport la Răsărit
Baseball-ul devine sport olimpic din 2020. Cine înţelege jocul ăsta?
Pare că nici măcar americanii. Amici care pricep ceva din oina asta transoceanică zic că baseball-ul începe să piardă teren în faţa celorlalte sporturi made in USA din cauză că dinamica lui nu se mai potriveşte cu viteza vieţii azi. Nu ştiu, se poate. Ideea cu înghesuitul de sporturi noi la JO arată ca tentativa unui octogenar de a se băga la skateboard cu puştanii (apropo: şi skateboard-ul vine la Tokyo). Adică să ne păstrăm tineri cu riscul ridicolului. Să fim trendy. Şi să îi băgăm pe toţi în seamă. Jocurile sînt de mult un iarmaroc planetar în care fiecare vine să-şi arate muşchii hipertrofiaţi, mai ales naţiunile. Şi baseball-ul e un sport care a construit binişor naţiunea lu’ Unchiu’. E simplu: japonezii sînt fani, americanii sînt americani şi totul e despre bani (scuzaţi). Faptul că nu-l înţelegem noi n-are nici o importanţă. În fond, nici ei n-au priceput în ’96, la Atlanta, ce e ăla handbal şi l-au numit team handball ca să nu se confunde cu o activitate recreativă, născută între două beri, pe care unii o practică pe acolo şi care are acelaşi nume. Spre indignarea noastră euro-patriotică. Asta e. Nu eşti obligat să consumi. E ca în shop-urile din aeroporturi. Unii se duc la ziare, alţii la parfumuri. Şi toţi trăiesc mai apoi un oarecare timp într-un spaţiu strîmt fără să se cunoască.
