Globalizare

Publicat în Dilema Veche nr. 666 din 24-30 noiembrie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Teamă mi-e că prin textul despre internaționalizare din numărul precedent am putut fi catalogat drept un oponent al acesteia, cu atît mai mult cu cît, prin temporara mea poziție administrativă la Universitatea București, îmi cade în sarcină să o sprijin. Temerea îmi e augumentată de un alt cuvînt din proximitate care, de îndată ce e rostit, sar scîntei: „globalizare“. Pentru unii, cuvîntul evocă o libertate sporită în raport cu limitările noastre de timp și spațiu, o viață mai bogată și mai variată, o premisă mai convingătoare a unei coexistențe pașnice, o posibilitate sporită de a gestiona împreună chestiunile planetare și chiar de a îndrăzni proiectul colonizării altor planete, ca specie și nu ca stat sau națiune. Alții, în schimb, văd în globalizare pierderea identității, aplatizarea și robotizarea existențelor, apetitul vorace al diferitelor forțe oculte de a-și absolutiza puterea, primejdia unor clivaje din ce în ce mai adînci, săpate sub aparenta imobilitate a suprafeței planetare.

Au și unii, și alții temeiurile lor să simtă ceea ce simt. Pentru mine, însă, a te declara adept sau oponent al globalizării e ca și cum ai spune „Nu sînt de acord cu legea gravitației“ sau „Sînt pentru migrația păsărilor“. Globalizarea este – după unii, printre care mă număr, de cel puțin două milenii, de la Imperiul Roman încoace. Indiferent dacă sîntem sau nu de acord, mărul tot ne va cădea în cap cînd se coace, iar păsările tot vor zbura încotro știu ele toamna și primăvara. Și globalizarea tot va globaliza, mai încet sau mai repede. Putem, în schimb, să ne uităm în sus și chiar să ne tragem un pas la o parte dacă vedem că mărul s-a copt. Putem să avem grijă de firele de înaltă tensiune ridicate în calea rutelor de migrație ale păsărilor. Și putem să reflectăm asupra modurilor în care să adaptăm globalizarea nevoilor și dorințelor noastre, evitînd să facem din ea o doctrină, pe care unii să o aplaude, iar alții să o huiduiască.

Pentru universitățile europene, cea mai elocventă concretizare a fenomenului numit generic „globalizare“ a reprezentat-o atît de disputatul „proces Bolo­gna“. Aud și acum printre colegi neistovite vituperări împotriva a ceea ce pare să fie perceput drept un soi de „cădere în păcat“ a învățămîntului universitar. Cu riscul de a dezamăgi – a cîta oară! –, vreau să spun din capul locului că nu sînt nici un apologet, nici un detractor al „procesului Bologna“. Dacă lărgești un pic perspectiva și te uiți și la celelalte nații care și-au declarat adeziunea, observi că nivelul de satisfacție diferă sensibil de la țară la țară, ba, nu o dată, de la universitate la universitate.

Din cauza procesului Bologna – mai exact, din cauza reducerii ciclului de licență la majoritatea specializărilor la trei ani –, studenții de azi trec prin etapa studiilor superioare ca gîsca prin apă, fără să se lipească nimic de ei, zic unii. Mă uit – că m-am tot uitat ani de zile, ca datorie de serviciu – pe cifrele de la Literele bucureștene. Avem acum locuri bugetate la masterat cam 60% față de cele de la licență. Asta înseamnă că durata medie a școlarității e mai mare cam cu vreo două luni de studiu decît cea de patru ani obligatorie pentru toată lumea. De ce n am putea gestiona în beneficiul pregătirii absolvenților acest spor?

Mi se va zice, pe bună dreptate, că fac calcule după ureche, fiindcă numărul de locuri bugetate nu e totuna cu numărul de studenți reali: mai sînt și plătitorii de taxe. Perfect adevărat, și tocmai aici e problema cea mare: de ce se înghesuie mult mai mulți candidați la porțile programelor de licență decît la cele de master? Și de aici, cum ne e felul, purcedem la căutarea vinovaților. Primul candidat este, evident, tineretul din ziua de azi, căruia nu i mai place să învețe. S-au văzut cu sacii în căruță, cu diploma de licență în buzunar, dup-aia strigă, ca în armată, „Hai liberare!“, ce să-și mai lege de picioare încă doi ani de studiu? Al doilea candidat sînt, desigur, guvernanții. Dacă tot facem construcții pe hîrtie cu cicluri de învățămînt, ar fi cazul să le spunem tinerilor ăstora că vor primi o diplomă abia dacă își vor încheia și ciclul întîi, și pe cel de-al doilea, și licență, și masterat. Pîn-atunci să-și pună pofta-n cui și să-și vadă de învățătură. Mai candidează la culpabilizare și piața muncii, care pare să se mulțumească cu prăpădita de diplomă de trei ani și se face că uită că s ar mai fi putut adăuga încă doi la ei. Carne de tun pentru job-urile lor umilitoare. Dar principalul vinovat rămîne „procesul Bolo­gna“, agentul european al globalizării. Dacă noi sîntem în stare să facem programe de master suficient de istețe ca să împace și apatia tinerilor, și indolența angajatorilor, nu mai e cazul să ne întrebăm. Umerașul e de vină, nu haina pe care o agățăm în el. Iar dacă în toată tevatura a fost vorba de vreo două luni de studiu, mai bine lipsă.

Acum iarăși vine UE și ne spune să creștem procentul absolvenților de studii superioare, iar noi tresărim ambetați: n-avem destul colecționari de diplome? Poate ne-am gîndi mai degrabă ce-ar fi de așezat în diplomele pe care le dăm la tiparniță. Sau măcar dacă învățătura are vreun rost. 

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Serbia pune Euro 2024 pe jar: amenințare cu retragere după un scandal exploziv
Turneul final din Germania poate intra în istorie din motive nedorite.
image
Cum au terorizat șapte indivizi o femeie timp de doi ani, ca să le cedeze un teren
Joi dimineaţă, la şase adrese din Ploieşti au avut loc descinderi ale mascaţilor, care au condus la sediul poliţiei, pentru audieri, şapte indivizi care, vreme de doi ani, au făcut presiuni asupra unei femei, cu scopul de a intra în posesia terenului acesteia.
image
Copil cu sindrom Down, exclus de la serbarea de final de an. „Singurul necostumat a fost Vladimir”. Replica educatoarelor
Este anchetă la o grădiniță din Gorj după ce mama unui copil cu sindrom Down a scris pe Facebook că fiul ei a fost discriminat la serbarea de final de an.

HIstoria.ro

image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Cum a fost păcălit Hitler: Fortitude
Nicio operațiune militară din istoria celui de-Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel extrem de ridicat de securitate operațională, implicând ample și complexe acțiuni de înșelare militară și inducere în eroare a inamicului (incluzând aici manipularea, intoxicarea).
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: