Stima şi consideraţia...

Publicat în Dilema Veche nr. 667 din 1-7 decembrie 2016
Stima şi consideraţia    jpeg

Elogiul vanității, cea mai recentă carte în românește a lui Andrei Vieru, nu a fost de la început plănuită să fie ce este. Inițial, pianistul și eseistul român stabilit la Paris a început o carte despre invidie, provocat, cred, de spectacolul vast și complicat al invidiei profesionale în breasla muzicienilor. Scriind și explorînd tema, Andrei Vieru și-a dat seama că, de fapt, invidia nu este decît sclipirea de-o clipă sub soarele conjuncturii a unei comori interioare omenești cu mult mai interesantă: vanitatea. Invidia este fenomenul ce se cere a fi descris, dar adevărata temă de studiu, marea explicație, izvorul tuturor sentimentelor noastre, este vanitatea. Invidia, orgoliul și egoismul sînt doar fețe diferite ale aceluiași prețios diamant al sinelui: vanitatea. Iar vanitatea, pentru a se măsura, are nevoie de o scală formidabilă. Andrei Vieru a găsit-o și pe aceea…

Să cauți vreun adevăr în labirintul de oglinzi deformatoare al subiectivității este, desigur, o irosire de timp și energie, cam cum este încercarea de a umple cu apă un ciubăr fără fund. La un moment dat, Andrei Vieru pare că simte asta și are nevoie de un reper tare, cumva exterior, ca să poată construi mai departe. Așa apare problema geniului în această carte – geniul este standardul, este punctul de sprijin al lui Andrei Vieru în admirabila sa vizită prin peștera întortocheată a vanităților noastre. Firește, geniul nu este un standard al normalității, ci un standard al vanității însăși.

Pe de o parte, Andrei Vieru sugerează că dacă și geniilor le este permisă vanitatea, de ce nu ne-ar fi și nouă, răsturnînd astfel raționamentul uzual. Pe de altă parte, Andrei Vieru ne spune că vanitatea poate fi, în cele urmă, cel mai mare numitor comun care ar putea exista între noi și genii. Nu apartenența la aceeași clasă de primate ne face asemănători geniilor (ar fi prea puțin), ci vanitatea! În vanitate, ne comparăm direct cu ei, și ei se compară direct cu noi.

Cazuistica pe care se bazează Andrei Vieru în eseul său este foarte variată: literatura, filozofia, matematica, politica, micile confidențe ale unor prieteni, momente din propria biografie și, evident, muzica sînt domeniile prin care Vieru se plimbă cu grația unui prinț amuzat și puțin grăbit care nu se lasă captat de nimic din ceea ce îi arată alții, căutînd ceea ce are el în minte că trebuie să găsească: vanitatea. Și, dacă împrumuți ochiul lui preț de cîteva ceasuri, cît citești cartea, o vezi peste tot, așa cum lampa ultravioletă din trusa criminalistului vede urma papilară acolo unde ochiul liber nu o vede.

Mai jos, un fragment din Elogiul vanității.

Despre stima și admirația reciprocă

Cineva spunea: „În ochii omului ar trebui să conteze doar buna părere pe care o au despre el propriii lui idoli“. Dacă îi inversezi forma, găsești aceeași idee la Courteline: „Să apari ca un idiot în ochii unui tîmpit e o voluptate de cunoscător rafinat“.

Să displaci îmi pare a fi un scop nobil, mai ales cînd pentru a-l atinge trebuie să depui mari eforturi. Din contra, nu mă amuză deloc să dezamăgesc și, cu atît mai puțin, să mă dezamăgesc pe mine. Nu-mi dau seama nici eu prea bine care e semnificația acestor nuanțe…

Înalta stimă pe care o au unul față de celălalt doi nătărăi adevărați le permite să creeze, între ei, anumite „sinergii“. Istoria acestor „sinergii“, istoria conlucrării dintre nerozi întemeiată pe prețuire reciprocă se confundă cu istoria umanității. La drept vorbind, n-am crezut niciodată că ar fi prea mulți Bouvard și Pécuchet printre oamenii politici. Politica îi obligă pe cei ce i se consacră să facă mereu eforturi pentru a-și ascuți mintea. Oamenii care i se dedică își antrenează creativitatea clipă de clipă, gîndirea li se dezvoltă fără întrerupere, nu totdeauna echilibrat de altfel, nu totdeauna în direcția cea bună… Dacă uneori fac figură de nătărăi desăvîrșiți, e fiindcă ocaziile nu lipsesc. Iar cînd lipsesc, și le creează. Mă gîndesc la înalta stimă pe care și-o arătau unul altuia Jacques Chirac și prim-ministrul său (și sfătuitor) Dominique de Villepin. Principalul rezultat al conlucrării lor: dizolvarea Adunării Naționale, alegeri anticipate, victoria adversarilor urmată de o viață domoală și liniștită. Pentru ei. În definitiv, n-au fost chiar așa de nărozi precum au putut să pară.

Mi s-a întîmplat nu o dată să ascult concerte și discuri de muzică de cameră în care membrii duoului, trioului sau cvartetului nu pricepeau nimic din ce cîntau. Asta nu-i împiedica să se înțeleagă între ei de minune… Se poate întîmpla ca scriitorul să nu înțeleagă nimic din ce scrie, iar cititorul din ce citește… Uneori așa se înfiripă între unii și alții legături, afinități, atașamente…

Îmi aduc aminte de una din învățătoarele mele. Îmi spunea: „Dragoste nu e atunci cînd te simți fericit în prezența făpturii iubite; e cînd, în absența ei, simți o mare durere“. Ultimele cuvinte fură pronunțate cu un asemenea elan încît…

Mai ales atunci cînd ia forma păgubitoare și totodată păguboasă a iubirii, pactul de admirație reciprocă e aproape întotdeauna încheiat în dauna spiritului autocritic și, în ultimă instanță, a stimei de sine căreia i se substituie. Și, chiar atunci cînd abrogi un tratat de venerație mutuală, stima de sine și spiritul autocritic, departe de a renaște din cenușă, concură prin însăși absența lor la destrămarea definitivă a alianței. Pierderea spiritului autocritic și a stimei de sine rămîn, cred, sacrificiile cele mai dureroase pe care le face omul pe altarul prețuirii reciproce.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Rausor, statiunea din Retezat  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (13) JPG
Râușor, stațiunea ascunsă în Munții Retezat, se extinde. Pârtii de schi în mijlocul sălbăticiei VIDEO
Stațiunea Râușor din Masivul Retezat a apărut pe ruinele unei foste colonii muncitorești, înființată în mijlocul sălbăticiei, însă autoritățile vor să o transforme într-un domeniu schiabil.
grau FOTO Shutterstock
Fermierii au recoltat 9 milioane de tone de grâu. Daea: „La porumb vor exista cantităţi mult mai mici”
Producţia de grâu obţinută în acest an ,,înmagazinată şi aflată sub cheie" este de peste 9 milioane de tone, a anunţat, marţi, ministrul Agriculturii, Petre Daea.
medic Marian Iliescu medlife deces
A murit Dr. Marian Iliescu, un apreciat medic ginecolog
MedLife anunță cu profund regret vestea încetării din viață a celui care a fost Dr. Marian Iliescu.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.