Admiră şi fă ce poţi

Publicat în Dilema Veche nr. 665 din 17-23 noiembrie 2016
Admiră şi fă ce poţi jpeg

Printre caracteristicile mai puțin evidente ale arheologiei de teren este și aceea că îți oferă multe ocazii de a admira, iar asta e o chestie fără care progresul într-o meserie e incomparabil mai greu. O să dau cîteva exemple fără nimic sistematic, afară de faptul că sînt toate sînt legate de detalii ridicol de mici și că evit să vorbesc despre cei care mi-au devenit prieteni apropiați sau despre șefii mei de șantier, pentru ca articolul să nu se transforme în osanale suspecte. Trebuie să zic mai întîi un lucru curios, că rar această admirație mi-a fost trezită de cît de multe știu oamenii. Totuși, de multe ori fac, reflex, greșeala de a judeca oamenii după cîte lucruri știu. E un criteriu la îndemînă, poate perpetuat în Estul Europei și printr-o admirație atavică, deși pe ducă, față de cultură. Să ai cunoștințe e, bineînțeles, un criteriu de eligibilitate, un minim de intrare în meserie, dar apoi lucrurile se complică.

Toate exemplele de-aici sînt, cum ziceam, aproape inavuabile, dar pentru că mi-au venit spontan în minte, înaintea altora care o meritau mai mult, mi se pare important să le păstrez. Nu alegi momentele în care admiri pe cineva, poți să asculți indiferent o demonstrație genială sau să fii băgat cu nasul într-o mare realizare pe care o apreciezi și-atît – dar să admiri pentru un fleac. Eram, de pildă, pe un șantier de salvare cu un arheolog englez încă tînăr, dar foarte hîrșit. Aveam tot soiul de unelte, mai multe decît de obicei pentru că lucram într-o necropolă, dar la un moment dat am avut nevoie de-o cretă, nu mai știu pentru ce, în orice caz nu pentru fotografiat, pentru că foloseam o tăbliță pe care nu scriam, ci aranjam litere mobile de plastic. Problema mi s-a părut irezolvabilă: de unde să scoți o cretă? Dar englezul a băgat mîna sub pelerina de ploaie și a căutat liniștit într-un buzunar interior, de unde a scos un capăt de cretă. L-am admirat pentru asta. În altă parte, am văzut un arheolog croat sărind în secțiune și aterizînd pe vîrful bocancului, într-un mod ridicol de atletic, nelăsînd nici o urmă în sol. Acest bocanc era foarte uzat, dar solid și avea o talpă perfect plată, cum rar găsești. Iată și două exemple poate ceva mai serioase: i-am cerut ajutorul unui neamț cu un profil foarte complicat și a venit să-și dea cu părerea. Era sfîrșitul săpăturii și el vedea pentru prima oară acel profil de cîțiva metri. Fiecare cuvînt și fiecare gest al lui în timp ce gîndea cu voce tare uitîndu-se la stratigrafie m-au umplut de admirație, ca și de sentimentul, mai puțin digerabil, al propriului meu amatorism. E drept că tipul lucra pe acel sit de vreo zece ani și în arheologie nimic nu e mai important decît familiaritatea îndelungată cu situl; principiile generale de interpretare sînt doar un punct de plecare. Dar nu era doar asta – era felul extrem de metodic în care combina observații de tot felul. Abia apărut, a zis „profilul sudic, care e mereu în umbră“ și apoi s-a uitat scurt într-o parte și în alta, desigur ca să vadă unde ne aflăm exact față de limitele necropolei și față de șanțul de fortificație. M-a cîștigat din primele secunde. Altădată, pe un sit minunat din Apuseni, sărind gardul, ca să zic așa, de pe săpătura noastră pe cea a unui arheolog de la Cluj, găsim o bijuterie de secțiune, cu vreo douăzeci de opaițe romane presărate pe o rază de cîțiva metri în jurul unei stele funerare. Totul perfect curățat, dar nimic clintit de la locul lui pînă nu se obținea o imagine de ansamblu, lucru care e ușor de zis, dar greu de făcut. În Dobrogea, am văzut la un alt arheolog român ce înseamnă să te pui în serviciul celor pe care îi înveți ceva sau al celorlalți, în general; ceea ce îmi vine în minte nu e una din orele de săpătură propriu-zisă cu el, esențiale pentru mine, ci o seară în fața muzeului, în care, în timpul unei explicații sclipitoare despre lumea miceniană (specializarea lui originală), omul dispare ca prin magie din ochii noștri ca să prindă un pahar de suc scăpat de un copil la doi metri distanță. În fine, un amic, azi la MNIR, după ce muncea cît trei ziua, cînd noi ne prăbușeam căpiați de căldură, bătea ulițele aranjînd pentru mîine zece sticle de lapte, poimîine numai opt; la magazin, să ne mai aducă zece borcane de gem de prune (de la cutare producător, nu de la cutare) etc.; și asta, fără ca măcar să-și dea seama că un om ca el e aur curat pe un șantier arheologic.

Nu vreau să reduc pe nimeni din oamenii de care mi-am amintit aici la pretextul pentru care i-am pomenit. Toți erau oameni compleți, nu doar o ilustrație simplistă a răbdării sau a perseverenței sau a mai eu știu eu cărei calități de pus în vitrină. Cum încerc să o spun și în titlul în care sper că sfîntul Augustin nu s-ar fi simțit prea răstălmăcit, nu cred nici că erau ușor de imitat. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: arheologi în Thasos, 1914, wikimedia commons

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Vladimir Putin FOTO Getty Images
Rusia, tot mai izolată chiar și printre aliații tradiționali. „Îi presează acum să oprească războiul”
Rusia nu mai are trecere nici măcar printre propriii aliați, cum sunt China și India, și este tot mai slăbită, spune Corneliu Bjola, profesor de studii diplomatice la Oxford.
Igor Ghirkin FOTO EPA-EFE
Fost comandant separatist, despre contraofensiva firavă a rușilor: „Cretinism sau trădare” VIDEO
Igor Ghirkin, un fost comandant al separatiştilor proruşi din Doneţk, a desființat atacul armatei ruse din direcția Bahmut.
senat george calin inquamphotos
Alocațiile pentru susținerea familiei, dublate de Senat
Senatul a adoptat tacit un proiect de lege al PNL prin care sunt dublate alocațiile pentru susținerea familiei, votul decisiv urmând să aibă loc în Camera Deputaților.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.