Alte intrigi la (alte) palate

Da, despre Oettinger era vorbă săptămîna trecută. Despre cum o va înlocui el pe Kristalina Georgieva în structura Comisiei Juncker, adică va trece de la Economie Digitală la Buget și Resurse Umane. Povesteam despre scandalul pe care l-a iscat voiajul comisarului neamț la bordul unui avion privat aparținînd lui Klaus Mangold, cel mai cunoscut lobbyist pro-rus în mediile politice și economice germane. Domnul Oettinger a mai ținut și un discurs la Hamburg, speech considerat incorect politic pe culoarele septice ale Bruxelles-ului. Domnia-sa a vorbit despre chinezi în clișee și a sugerat un dezacord cu ideea căsătoriilor gay. Ulterior, și-a cerut scuze, regretînd că spusele sale au fost scoase din context și au putut, teoretic, jigni.

Așadar, domnia-sa își va schimba funcția în Comisie. Ar trebui revotat în Parlamentul European sau doar audiat, sau nici una, nici alta? Date fiind recentele controverse care i-au cam iritat pe socialiști, liberali și ecologiști, liderul popularilor europeni, Manfred Weber, se află într-o situație ciudată. Dacă vrea să își protejeze conaționalul (care îi mai este și coleg de partid), pune întreaga instituție într-o poziție de relativă inferioritate în fața Comisiei. Dreptul parlamentarilor de a audia comisarii este obținut, instituțional vorbind, după lungi și complexe bătălii juridice. Ce poziție va adopta liderul popularilor? Va fi de partea instituției sau va fi membru de partid și va executa ordinele politice? Orice ar decide, va crea nemulțumiri. Avînd în vedere că Oettinger a mai fost audiat o dată (la investirea în echipa Juncker), Weber poate să evite expunerea suplimentară, numai că asta i-ar frăgezi din credibilitate și îi va șubrezi poziția de negociere în privința funcției de președinte al Parlamentului (pe ideea: „Bine, îți lăsăm protejatul în pace, nu-l audiem, dar ce oferi la schimb?“). Funcție care, se știe, va fi vacantă. Domnul Schulz, social-democrat german, a anunțat de curînd că se va muta la Berlin și se va dedica trup și suflet politicii naționale a țării natale.

Știrea a electrocutat Bruxelles-ul. În principiu, înlocuitorul lui Schulz ar fi trebuit să fie un reprezentant al PPE-ului, numai că liderul socialiștilor europeni, proaspăt alesul Gianni Pittela, și-a arătat iritarea. „Nu se poate ca toate trei instituțiile europene să fie conduse de aceeași familie politică“, a declarat el. Drept care s-a pornit fabrica de speculații. Cine să fie ținta unei remanieri? Tusk sau Juncker? Poziția primului pare a fi mai șubredă, în comparație cu a luxemburghezului. Mandatul lui se va termina oricum relativ curînd, pe cînd președintele Comisiei este ales pînă la următorul scrutin european, în 2019. Ițele sînt încurcate, toate căile de rezolvare sînt posibile, astfel încît este spațiu pentru orice manevră, orice negociere, orice tranzacție politică între palatele Bruxelles-ului.

Revenind la domnul Schulz, pare-se că decizia lui este una de bun augur pentru propria carieră politică. Nimeni nu știe încă dacă se va decide să candideze împotriva doamnei Merkel. Sigmar Gabriel, liderul social-democraţilor germani, are o longevitate record în fruntea partidului (poate) tocmai pentru că nu a candidat niciodată pentru funcția de cancelar. A trimis la înaintare alți social-democrați, pe care doamna Merkel i-a (cam) snopit în bătăliile electorale. În schimb, domnul Gabriel ocupă confortabil funcția de vicecancelar și ministru al Economiei în guvernul de mare coaliție. Să fie rîndul lui Schulz să joace rolul de iepuraș electoral sau mutarea să vizeze altă poziție? Cunoscătorii anticipează că actualul ministru de Externe, Steinmeier, va deveni președintele Germaniei (o funcție simbolică). Așa se vede care ar fi planul B al lui Schulz: să devină ministru federal de Externe, fie într-un guvern de coaliție cu Merkel, fie în combinație cu ecologiștii și Die Linke, în funcție de performanța electorală. Oricum ar fi, cred că domnul Schulz și-a cîntărit bine mutarea în cariera politică. Pentru el, viitorul pare mai sigur la Berlin decît la Bruxelles. 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.