Tabloidizarea sănătăţii

Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

Salată cu frufrunze fresh, anturată cu goodies atent selectate pentru trup, spirit, fler și minte brici. Aflu apoi că în caserolă voi găsi o alegere smart cu ton pentru super tonus, franjuri delicioși de somon și bucățele avocado cu grăsimi numai bune într-un mixt de semințe cu fibre alfa și omega, însorite de vinegretă acrișoară cu chimen. Miam-miam… Apuc să iau și eu o salată de frufrunze. E bună. Toate bune și frumoase deci, dar de ce trebuie să mă ademenească în acest mod infantil, de parcă mi-ar da vitamine ca să cresc mare? De fapt, știu răspunsul: pentru că asta vinde! Pentru că, dacă infantilizezi o societate, va ajunge să asculte orbește de mămica; mămica Piața, care intervine acolo unde tăticu’ Piața nu a avut succes pentru că a vrut să fie o autoritate – iar nouă nu ne place Autoritatea!

Despre cultul de piață al corpului și mîntuirea habotnică prin detoxifiere am mai scris. Dar este mai mult decît atît: asistăm la o tabloidizare a tot ce înseamnă sănătate. Și ni se întîmplă nouă, românilor, care sîntem cei mai îngrijorați de starea noastră de sănătate din toată Europa – ceea ce ne face mult mai vulnerabili la șamanii mediatici și babele digitale care alcătuiesc noua autoritate în materie de medicină.

Ce se întîmplă deci? Voi alege doar două fenomene sociale – sau trend-uri, dacă preferați –, înrudite, dar distincte: obsesia nutriționistă și fobia antivaccin. Sănătatea a luat locul gustului în aprecierea mîncării, grija față de alimentație a devenit îngrijorare obsesivă, iar „nutriționistul“, fie el medic, coach, blogger sau o vecină, a devenit un soi de guru al vieții noastre întru fericire. Mai recent, frica de „otrăvire“ a generat o campanie antivaccin, care are toate ingredientele unei fobii. Pe scurt, putem vorbi despre o epidemie obsesivo-fobică în plină desfășurare, ca orice epidemie necontrolată.

De ce se întîmplă toate acestea? Motivele sînt numeroase și diverse. Există motive „obiective“, ca să spunem așa, precum fricile alimentare, bîlbele suspecte legate de producția de vaccinuri în România sau cazurile alarmante de malpraxis din spitale. Toate au fost în măsură să trezească suspiciuni firești în rîndul populației, dar nu ele au generat epidemia obsesivo-fobică. O cauză generică, de context social, o constituie lipsa cronică de încredere. În domeniul sănătății, 82% dintre români sînt îngrijorați de sistemul medical, 31% nu au încredere în doctori și 39%, în spitale (IRES, 2010, 2014). Această neîncredere merge apoi mînă în mînă cu frica de toți și de toate și cu nevoia de a crede în orice și oricine promite să ne scape de frică. Pe acest fond general de neîncredere și frică, competența spe­cia­listului este și ea pusă sub semnul întrebării, pînă la decredibilizarea militantă a autorității cunoașterii. O cale deja clasică de atac este zeflemisirea „statisticii“, adică, de fapt, a tot ceea ce se prezintă ca formă cantitativă de cunoaștere. Iată o mostră: „Vacciniştii pretind nici mai mult, nici mai puţin că eficacitatea vaccinurilor este demonstrată statistic. Întîi de toate că cifrele şi corelaţiile lor nu dovedesc niciodată absolut nimic. E ca un truc făcut de un prestidigitator, trebuie să fii deştept cu premeditare să nu pici în plasa «omului de ştiinţă» care-ţi întinde sobru statisticile spre consultare“. Da, așa este, dacă ești mincinos, poți să minți solemn și cu statistica; iar dacă ești corupt, poți să folosești statistica în interesul tău. Dacă nu ești nici incompetent, nici escroc, statistica nu minte, după cum nu mint nici telefonul sau calculatorul, dar este docilă și face exact ce îi ceri! Și, să mă scuze domnul Radu Iliescu, autorul acestei epifanii, dacă habar n-ai să citești o statistică, vei minți – și te vei minți! – la rîndul tău, fără a prinde chiar de veste. Mai departe, această decredibilizare a specialistului este legată de o malignă democratizare a cunoașterii: sîntem cu toții egali, deci sîntem egali și în competențe. Ei bine, nu: o formulă matematică sau o operație pe rinichi nu se face prin plebiscit!

Cum de se întîmplă ceea ce, iată, se întîmplă? Mecanismul este unul generic, pe care îl putem numi tabloidizarea sănătății. Ca în orice tabloid, cititorului i se oferă o puzderie de informații colorate, atractive, parțiale și adesea contradictorii, dar totdeauna multe. Așa și aici, dacă te preocupă sănătatea ta, deschizi Google-ul și primești 1.600.000 de informații despre vaccin, 1.000.000 despre alimentația sănătoasă și tot atît pentru un corp sănătos, 1.600.000 pentru vegetarianism, 1.200.000 pentru detoxifiere, 500.000 de rețete pentru a slăbi sănătos; după care mergi pe blog-uri și găsești alte milioane. Doar 38% dintre bucureșteni apelează la medici ca principală sursă de informaţie. Informația înlocuiește astfel informarea și promovează alegerile emoționale: ia d-aici ce-ți place ție! Rezultă un soi de New Age sanitar sau de medicină à la carte: fă-ți singur salata sănătății. Decredibilizați, specialiștii predică în pustie. Cei incom­pe­tenți și/sau imorali se alătură acestui consens democratic din bunul și eternul motiv: de aici ies banii – și sînt bani cinstiți, nu furați!

Ce rezultă de aici? Nu prea știm, căci pentru a răspunde la această întrebare ar fi nevoie de… statistici – și, contrar neosavanților, nu avem prea multe statistici, ci prea puține. Știm de la alții că, între 2009 și 2013, România a înregistrat cea mai mare scădere a ratei vaccinării din 190 de ţări ale lumii și că 22% dintre părinții din București refuză imunizarea copiilor. Cu un grad rezonabil de probabilitate, putem să mai spunem că tulburările de alimentație cresc într-un ritm exponențial, că procentul de supraponderalitate şi obezitate la copiii de 8 ani a ajuns la 31,6% în mediul urban sau că, după observațiile psihologilor, tulburările psiho-fizice la copii sînt și ele în creștere. Putem să vedem apoi, cu ochiul liber, elanul părinților care își cresc copiii, de la naștere, în ritul vegan, transformîndu-i în pitici melancolici, și cîte și mai cîte.

Și iată că ne întoarcem la problema in­com­pe­ten­ței, despre care am discutat într-o pilulă anterioară. Temeiul in­com­pe­ten­ței este decredibilizarea competenței celorlalți și, astfel, implicit, negarea autorității. Dacă totul este considerat corupție și orice autoritate este coruptă, e firesc să te protejezi și să nu faci nimic din ceea ce îți spun instituțiile, inclusiv medicii (care sînt și ei – nu-i așa? – reprezentanți ai instituțiilor sanitare) și să cauți sfaturile celor incompetenți, dar cinstiți. Ca tine! Unde mai pui că așa te simți și tu competent și puternic. OK, don’t worry, be happy, căci fericiți sînt cei săraci cu duhul!…

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Eduard Hellvig bilant SRI FOTO Mediafax
Șeful SRI lansează un avertisment la adresa unor foști angajați: Vom face tot ce ține de noi pentru a rezolva aceste probleme
Șeful SRI a lansat un avertisment la adresa unor foști angajați ai instituției, despre care susține ca gravitează în jurul unor companii de stat sau în spatele a „tot felul de oameni”.
 Mobilizare partiala - rusi trimisi la razboi FOTO Profimedia
Câți bărbați ar fi recrutat Moscova pentru războiul din Ucraina
Ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, a anunțat, marți, că peste 200.000 de rezerviști au fost încorporați.
WhatsApp foto shutterstock
WhatsApp vrea să interzică o funcție folosită de milioane de utilizatori
WhatsApp vrea să interzică utilizatorilor de iPhone și android o funcție folosită de milioane de oameni, pentru a proteja confidențialitatea datelor.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.