Tabloidizarea sănătăţii

Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

Salată cu frufrunze fresh, anturată cu goodies atent selectate pentru trup, spirit, fler și minte brici. Aflu apoi că în caserolă voi găsi o alegere smart cu ton pentru super tonus, franjuri delicioși de somon și bucățele avocado cu grăsimi numai bune într-un mixt de semințe cu fibre alfa și omega, însorite de vinegretă acrișoară cu chimen. Miam-miam… Apuc să iau și eu o salată de frufrunze. E bună. Toate bune și frumoase deci, dar de ce trebuie să mă ademenească în acest mod infantil, de parcă mi-ar da vitamine ca să cresc mare? De fapt, știu răspunsul: pentru că asta vinde! Pentru că, dacă infantilizezi o societate, va ajunge să asculte orbește de mămica; mămica Piața, care intervine acolo unde tăticu’ Piața nu a avut succes pentru că a vrut să fie o autoritate – iar nouă nu ne place Autoritatea!

Despre cultul de piață al corpului și mîntuirea habotnică prin detoxifiere am mai scris. Dar este mai mult decît atît: asistăm la o tabloidizare a tot ce înseamnă sănătate. Și ni se întîmplă nouă, românilor, care sîntem cei mai îngrijorați de starea noastră de sănătate din toată Europa – ceea ce ne face mult mai vulnerabili la șamanii mediatici și babele digitale care alcătuiesc noua autoritate în materie de medicină.

Ce se întîmplă deci? Voi alege doar două fenomene sociale – sau trend-uri, dacă preferați –, înrudite, dar distincte: obsesia nutriționistă și fobia antivaccin. Sănătatea a luat locul gustului în aprecierea mîncării, grija față de alimentație a devenit îngrijorare obsesivă, iar „nutriționistul“, fie el medic, coach, blogger sau o vecină, a devenit un soi de guru al vieții noastre întru fericire. Mai recent, frica de „otrăvire“ a generat o campanie antivaccin, care are toate ingredientele unei fobii. Pe scurt, putem vorbi despre o epidemie obsesivo-fobică în plină desfășurare, ca orice epidemie necontrolată.

De ce se întîmplă toate acestea? Motivele sînt numeroase și diverse. Există motive „obiective“, ca să spunem așa, precum fricile alimentare, bîlbele suspecte legate de producția de vaccinuri în România sau cazurile alarmante de malpraxis din spitale. Toate au fost în măsură să trezească suspiciuni firești în rîndul populației, dar nu ele au generat epidemia obsesivo-fobică. O cauză generică, de context social, o constituie lipsa cronică de încredere. În domeniul sănătății, 82% dintre români sînt îngrijorați de sistemul medical, 31% nu au încredere în doctori și 39%, în spitale (IRES, 2010, 2014). Această neîncredere merge apoi mînă în mînă cu frica de toți și de toate și cu nevoia de a crede în orice și oricine promite să ne scape de frică. Pe acest fond general de neîncredere și frică, competența spe­cia­listului este și ea pusă sub semnul întrebării, pînă la decredibilizarea militantă a autorității cunoașterii. O cale deja clasică de atac este zeflemisirea „statisticii“, adică, de fapt, a tot ceea ce se prezintă ca formă cantitativă de cunoaștere. Iată o mostră: „Vacciniştii pretind nici mai mult, nici mai puţin că eficacitatea vaccinurilor este demonstrată statistic. Întîi de toate că cifrele şi corelaţiile lor nu dovedesc niciodată absolut nimic. E ca un truc făcut de un prestidigitator, trebuie să fii deştept cu premeditare să nu pici în plasa «omului de ştiinţă» care-ţi întinde sobru statisticile spre consultare“. Da, așa este, dacă ești mincinos, poți să minți solemn și cu statistica; iar dacă ești corupt, poți să folosești statistica în interesul tău. Dacă nu ești nici incompetent, nici escroc, statistica nu minte, după cum nu mint nici telefonul sau calculatorul, dar este docilă și face exact ce îi ceri! Și, să mă scuze domnul Radu Iliescu, autorul acestei epifanii, dacă habar n-ai să citești o statistică, vei minți – și te vei minți! – la rîndul tău, fără a prinde chiar de veste. Mai departe, această decredibilizare a specialistului este legată de o malignă democratizare a cunoașterii: sîntem cu toții egali, deci sîntem egali și în competențe. Ei bine, nu: o formulă matematică sau o operație pe rinichi nu se face prin plebiscit!

Cum de se întîmplă ceea ce, iată, se întîmplă? Mecanismul este unul generic, pe care îl putem numi tabloidizarea sănătății. Ca în orice tabloid, cititorului i se oferă o puzderie de informații colorate, atractive, parțiale și adesea contradictorii, dar totdeauna multe. Așa și aici, dacă te preocupă sănătatea ta, deschizi Google-ul și primești 1.600.000 de informații despre vaccin, 1.000.000 despre alimentația sănătoasă și tot atît pentru un corp sănătos, 1.600.000 pentru vegetarianism, 1.200.000 pentru detoxifiere, 500.000 de rețete pentru a slăbi sănătos; după care mergi pe blog-uri și găsești alte milioane. Doar 38% dintre bucureșteni apelează la medici ca principală sursă de informaţie. Informația înlocuiește astfel informarea și promovează alegerile emoționale: ia d-aici ce-ți place ție! Rezultă un soi de New Age sanitar sau de medicină à la carte: fă-ți singur salata sănătății. Decredibilizați, specialiștii predică în pustie. Cei incom­pe­tenți și/sau imorali se alătură acestui consens democratic din bunul și eternul motiv: de aici ies banii – și sînt bani cinstiți, nu furați!

Ce rezultă de aici? Nu prea știm, căci pentru a răspunde la această întrebare ar fi nevoie de… statistici – și, contrar neosavanților, nu avem prea multe statistici, ci prea puține. Știm de la alții că, între 2009 și 2013, România a înregistrat cea mai mare scădere a ratei vaccinării din 190 de ţări ale lumii și că 22% dintre părinții din București refuză imunizarea copiilor. Cu un grad rezonabil de probabilitate, putem să mai spunem că tulburările de alimentație cresc într-un ritm exponențial, că procentul de supraponderalitate şi obezitate la copiii de 8 ani a ajuns la 31,6% în mediul urban sau că, după observațiile psihologilor, tulburările psiho-fizice la copii sînt și ele în creștere. Putem să vedem apoi, cu ochiul liber, elanul părinților care își cresc copiii, de la naștere, în ritul vegan, transformîndu-i în pitici melancolici, și cîte și mai cîte.

Și iată că ne întoarcem la problema in­com­pe­ten­ței, despre care am discutat într-o pilulă anterioară. Temeiul in­com­pe­ten­ței este decredibilizarea competenței celorlalți și, astfel, implicit, negarea autorității. Dacă totul este considerat corupție și orice autoritate este coruptă, e firesc să te protejezi și să nu faci nimic din ceea ce îți spun instituțiile, inclusiv medicii (care sînt și ei – nu-i așa? – reprezentanți ai instituțiilor sanitare) și să cauți sfaturile celor incompetenți, dar cinstiți. Ca tine! Unde mai pui că așa te simți și tu competent și puternic. OK, don’t worry, be happy, căci fericiți sînt cei săraci cu duhul!…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.