Who's Who

Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
Iconofobie jpeg

M-a abordat deunăzi vecinul meu de la etajul patru, Victor Momberon, un simpatic medic reumatolog cam de vîrsta mea. Îl interesa dacă-l știu pe pensionarul de la unu’, care umblă cu o imensă pălărie de pai indiferent de vremea de afară. „Ăla care are un chioșc în spatele blocului, unde vinde vara roșii și vinete, iar iarna ornamente pentru Crăciun…“, a detaliat Momberon. „Îl cunosc, cum să nu? E un om de treabă. De cîte ori mă vede, mă îmbie să cumpăr legume de la el, promițîndu-mi discount-uri nemaipomenite. Am ­luat de vreo două ori, dar prețurile s-au dovedit duble față de cele din piață. De aceea, în prezent, cînd ne întîlnim, îi spun, din start, că țin regimuri pe bază de carne, evitînd astfel «ofertele» lui… În principiu însă, pare băiat bun“, am replicat eu. „O fi, habar n am, problema mea e de altă natură“, continuă Momberon. „Tipul a făcut, cu secole în urmă, Școala Normală, unde a fost coleg de clasă cu taică-meu. S-au reîntîlnit, după un mileniu, acum o săptămînă, cînd bătrînu’ a venit pe la noi să stea puțin cu ăla micu’. Pupături, chiote, «amintiri» – vorba vine – de octogenari. Taică-meu nu-l mai scotea din «Băi Bernațchi, băiatule, ce dor mi-era de tine!» M-am bucurat, întrucît, iată, deși ne salutam de mult timp, abia atunci aflam, în sfîrșit, numele vecinului. Puteam să-i zic, în viitor, fără teamă, domnule Bernațchi. Întotdeauna m-am simțit stingherit în împrejurările în care mimez familiaritatea extremă cu cineva, cu toate că tu nu-i știi nici măcar numele. În noul context, la rigoare, îi puteam cere lui Bernațchi mici favoruri, cum ar fi, de pildă, să-l supravegheze două-trei ore, împreună cu nevastă-sa, pe cel mic, cînd eu și Maria ne-am fi găsit la ananghie cu programul. Nu i-aș mai fi chemat pe ai mei a­tî­ta drum, că-s bătrîni, săracii…“ „Apoi, ce să vezi?“, strigă deodată doctorul Momberon. „Ce să văd?“, am întrebat speriat de a binelea.

A început nebunia!“ „Care nebunie?“ „Păi, așteaptă, că-ți povestesc! N-o să-ți vină să crezi, nu alta… Mă pune naiba, într-o dimineață, să cobor tocmai de la etajul nouă pe scări. Cică să mai fac mișcare, mă îndeamnă întruna Maria, ca să nu ajung precum anchilozații mei de la spital mai devreme decît aș putea bănui. Sînt reumatolog și nu-ți pot relata ce cazuri am în clinică. Pe unul trebuie să-l aruncăm pur și simplu, de sus, în piscina pentru tratament, deoarece nu reușește să se sprijine în membrele proprii nici măcar cît să fie introdus treptat în apă. Altul vine de la salon în cabinetul meu adus pe brațe și, cînd deschide gura, îi pîrîie…“ „Victore, Victore!“, l-am trezit brusc pe medic din transa lui narativ-digresivă. „Coborai scările…“ „Da, scuză-mă! Coboram și, la unu’, trec pe lîngă ușa lui Bernațchi. O știam dinainte, pentru că l-am văzut, în situații (frecvente!) de defecțiune a liftului, intrînd și ieșind de acolo. Stupoare! Pe ușă scria mare, în interiorul unei plăcuțe argintii: Fam. Mierleanu. Care-i treaba cu Bernațchi? – m-am întrebat. Îl sun pe taică-meu – care-i și el cam dus cu pluta la optzeci și trei de ani – și îi prezint toată tărășenia. «Ești prost», m-a interpelat bătrînul neconcesiv. «Bernațchi e Bernațchi și gata! Colegul meu din junețe. Nu are fete, din ce mi a mărturisit săptămîna trecută, să crezi că ar locui cu vreun ginere căruia i-ar fi pus numele de familie pe ușă și, în plus, ai observat și tu, a răspuns la apelativul folosit de mine.» «Poate Bernațchi o fi fost porecla dată de voi în școală, iar pe om îl cheamă, de fapt, Mierleanu», am îndrăznit eu să plusez. «Ești bleg», m-a expediat din nou the old man. «Porecla lui Bernațchi era Bulansky, cu kappa și igrec, și, dacă l numeam așa, se enerva teribil. Odată, l a strîns pe unul de nas pînă cînd urechile i au început să...»“ „Victore, Victore“, m-am alertat iarăși, „Mierleanu rămînea deci Bernațchi…“

Da, iertare, mă ambalez repede… Bernațchi era totuși Bernațchi și nicidecum Mierleanu! Dilemă insolvabilă. Să-l rog chiar pe împricinat să o dezlege, nu puteam. Mi-ar fi fost jenă. M-am gîndit că, pînă la urmă, Mierleanu ar fi numele de fată al soției sale, iar apartamentul i-ar fi aparținut ei. Ceva de genul ăsta. Mai bine îmi vedeam, ca atare, de treabă. Numai că, dragul meu, nu avem happy end la filmul cu domnul Bernațchi. Nu, nu! La vreo două zile de la întîmplare, mă aflam în spatele blocului, la plimbare cu cel mic. Nea Bernațchi stătea în chioșc ca de obicei. Trece unul și i se adresează plin de curtoazie: «Ooo, da’ ce roșii frumoase aveți astăzi, domnu’ Harașut!» Harașut, frate! Nici Bernațchi, nici Mierleanu! Nici măcar Bulansky, ci de-a dreptul Harașut! Bun, te gîndești pesemne că Harașut va fi fost numele de botez al ipochimenului, cum este la mine Victor și la tine Codrin. M-am gîndit și eu, dar să fim serioși! Cine-și botează progenitura – fie și în urmă cu două secole – Harașut? Ei, dar și dacă ar fi cea mai mică ambiguitate în această privință, află că, tot atunci, cu noi toți de față, a mai apărut o cucoană care-i zice eroului meu «Bună ziua, Nea Coșmelegea! Minunate vinete ai adus de la țară!» Bernațchi, impasibil, le răspunde, nesmintit, tuturor cu veselie, oferind reduceri în dreapta și-n stînga. Nimeni, în afară de mine, nu părea cîtuși de puțin tulburat…“ L-am privit pe doctorul Momberon cu îngrijorare. Dezvăluia o fizionomie descompusă, cu ochi cețoși și dezorientați. Am decis că nu aveam cum să-i ascund adevărul: „Victore, Victore, departe de mine intenția să te necăjesc și mai mult, dar pe pensionarul de la unu’ cu pălărie de pai – despre care vorbești cu atîta înfrigurare – îl cunosc de o groază de ani. Este Capră. Indubitabil. Domnul Petrișan Capră.“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.