Salam prăjit

Publicat în Dilema Veche nr. 667 din 1-7 decembrie 2016
Comunismul se aplică din nou jpeg

Dosarul Dilemei vechi de acum două săptămîni, despre ce se mînca în comunism, m-a dus cu gîndul la anecdota cu paradoxurile, care circula prin anii ’80. Se constata atunci că în magazinele alimentare nu se mai găsea nimic, că rafturile erau goale. Dar deși nu se găsea nimic, paradoxul era că toți oamenii aveau frigiderul și cămara pline. Deși aveau frigiderul și cămara pline, paradoxul era că oamenii erau nemulțumiți. Deși oamenii erau nemulțumiți, paradoxul era că toată lumea aplauda. De fapt, oamenii aveau frigiderele pline pentru că își făceau provizii cum puteau, tocmai din pricina penuriei permanente, care le provoca și nemulțumirea. Aplauzele erau cu totul altceva, foarte greu de explicat cuiva născut mai tîrziu. În mizeria generalizată, fiecare se descurca cum putea, unii, aplaudînd… Dar subiectul mîncării în comunism îmi aduce în minte, printre altele, două întîmplări care m-au marcat.

Într-o vară mă nimerisem la Mamaia cu un prieten. Cîteva zile la Savoy, un hotel proaspăt construit și unul dintre cele mai bune. Nu știu cum s-a făcut că n-am cheltuit toți banii, iar în ultima seară aveam cîteva sute bune de lei în buzunar. Ni s a făcut foame și, cum nu mai aveam cina asigurată la hotel, am pornit prin stațiune în căutarea unui restaurant. Cu banii pe care-i aveam, teoretic, ne-am fi putut ospăta (și chiar îmbăta) serios. Dar luînd restaurantele la rînd, ne loveam de cerbicia unor chelneri care ne spuneau ba că mesele sînt rezervate, ba că nu mai au nimic de mîncare, ba că s-a închis bucătăria. Era pe vremea aceea o lege care obliga toate localurile să închidă la ora 10 seara. Un decret despre care se spunea că vine direct de la Ceaușescu (de unde altundeva?). Administratorul lagărului care era atunci România nu suporta să audă muzică și lume care petrece după ora stingerii, nici chiar în stațiuni. Oamenii trebuiau să se culce devreme și să se scoale în zori, perfect pregătiți să construiască socialismul. Mai era mai mult de o oră pînă la 10, dar cum pe atunci nu era nici economie de piață și nici concurență, cei mai mulți „responsabili“ de localuri preferau să închidă chiar și mai devreme decît îi obliga decretul. Încetul cu încetul, a început să ni se releve posibilitatea de a rămîne nemîncați. În cele din urmă ne-am așezat la o terasă populară de pe lîngă cazinou, pe unde părea că mai există niște șnițele cu cartofi prăjiți. După ce am pierdut minute prețioase așteptînd la masă, ni s-a spus că nu se mai poate onora nici o comandă. Degeaba am promis un bacșiș gras. Pe nimeni nu părea să intereseze așa ceva. Chelnerii dădeau impresia că vor doar să ajungă cît mai repede în pat. Presați de ora fatidică, tot mai grăbiți în raidul nostru de căutare a unui local în care să se servească orice de mîncare, în cele din urmă n-am scăpat de ce ne temeam. Ne-am trezit că totul se închisese, iar noi rămăseserăm cu buzunarele pline și cu burțile goale. Nu exista nici măcar vreun chioșc la care să găsim eugenii sau pufuleți. Ultimul lucru care ni se oferise fusese o înghețată, dar asta pe cînd încă speram că putem găsi ceva mai serios. Așa s-a făcut că, în plin sezon turistic, în acea stațiune considerată „perla“ Mării Negre, ne-am culcat cu mațele chiorăind. Dincolo de foame, însă, ne chinuia neputința, umilința și revolta. Situația era de un absurd care ne întuneca mințile.

Cea de-a doua întîmplare s-a petrecut într-o toamnă, la practica agricolă pe care o făceam împreună cu colegii de facultate, la cules de struguri, în celebrul sat Cochirleni din Dobrogea. Eram fericiți că nimeriserăm la struguri și nu la gogonele sau la prășit porumbul. Locuiam în niște barăci insalubre, ca într-un fel de lagăr. Masa era mult mai proastă decît în armată. La un fel de cantină muncitorească, ni se oferea dimineața o felie de pîine neagră cu marmeladă și o băutură prezentată drept ceai, iar la prînz o zeamă chioară denumită supă (probabil similară cu cea despre care povestesc deținuții politic) și o feliuță de salam de vară care era prăjită pînă se strîngea la dimensiunile unui monede de cinci lei de atunci (cine își mai aduce aminte). Era incredibil chiar și pentru acele vremuri. Sigur, noi aveam mîncare de acasă și mai erau și strugurii – nu muream de foame. Dar hrana oferită de statul socialist pentru munca noastră „voluntară“ era de-a dreptul stupefiantă. Lucrurile nu s-au oprit însă aici. Într-o dimineață, am fost adunați ca la armată (sau ca la pușcărie) pe platoul dintre barăci, unde un profesor universitar cu o figură sumbră ne-a adus la cunoștință că nu ne-am îndeplinit norma și că din lădițele de struguri culese de noi nu se putea acoperi nici măcar costul hranei pe care ei, vezi Doamne, se străduiau să ne-o asigure. Nu ne venea să ne credem urechilor. Astăzi, cînd citesc teribila carte de memorii scrisă de Florin Constantin Pavlovici, Tortura pe înțelesul tuturor, nu mai am nici o îndoială că întreg acel tratament descindea din modelul „de succes“ care fusese aplicat deținuților politic. Nu eram nici noi foarte liberi în România acelor vremuri, dar în primul moment am înjurat și am bombănit, iar apoi n-am mai „reușit“ să culegem aproape nimic, într-un fel de grevă.

Iar feliuța de salam cît o monedă pe care ni se spunea că n-o merităm mi s-a întipărit definitiv în memorie.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Alina Parnescu face carieră în muzica populară FOTO Arhivă personală A.P.
Studenta romă de la Conservator îndrăgostită de folclor: „Drept să vă spun, acasă n-am ascultat Bach!“
Studentă la Conservatorul din București, în anul III, o tânără de etnie romă vrea să ducă mai departe folclorul românesc. Alina Parnescu s-a născut la Rovinari și recunoaște că acasă nu a ascultat Bach.
Alexandru Muraru/ Facebook
Alexandru Muraru, despre cazul Bălășoiu: „Există informații că îndeletnicirile lui erau cunoscute”
Deputatul PNL Alexandru Muraru a transmis că PSD datorează explicații privind scandalul sexual în care este implicat parlamentarul exclus din partid, afirmând că există informații potrivit cărora „îndeletnicirile” lui erau cunoscute.
Ioan-Marcel Boloș FOTO gov.ro
Boloș: Pensiile speciale trebuie să rămână. Le au și alte state europene
Pensiile speciale trebuie să rămână, susține Marcel Boloș, ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, declarând că și alte state europene au astfel de pensii.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.