„O nouă piesă din puzzle-ul interbelic“

Publicat în Dilema Veche nr. 666 din 24-30 noiembrie 2016
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

Așa sună dedicația pe care doamna Irina Nastasă-Matei a avut amabilitatea să mi-o scrie pe recenta sa carte, tocmai lansată la Gaudeamus, despre Educație, politică și propagandă. Studenți români în Germania nazistă. Aceasta mergea la pachet cu un alt volum, co-editat alături de neobositul Rostas Zoltan, despre Alma mater în derivă. Aspecte alternative ale vieții universitare interbelice. Nu aș fi făcut indiscreția de a menționa această dedicație dacă ea nu ar fi rezumat, într-un fel, întreaga întreprindere a Cooperativei Gusti, deja o instituție intelectuală în toată puterea cuvîntului. Această inițiativă de cartografiere „la firul ierbii“ a „arhipelagului gustian“ se desprinde acum, explicit, de domeniul „studiilor gustiene“, pentru a privi interbelicul nu doar prin prisma acestora, ci și prin aceea a altor problematici conexe. Demersul rămîne fidel unei abordări meticuloase a vieții și practicilor cotidiene, un soi de etnografie instituțională devenită marca definitorie a ineditului grup constituit de Rostas Zoltan. Privită în perspectiva unei producții intelectuale deja consistente și coerente, această abordare ne apare azi ca un soi de deconstructivism, dar nu în maniera postmodernă, ci sui generis reconstructivist – dacă se poate spune astfel: adică o deconstrucție prin reconstituire. Afirmația ar fi un truism sau ar fi chiar lipsită de sens dacă această miză științifică și morală nu ar merge în paralel cu un curent istoriografic încă dominant în societatea românească, ce operează o dublă mitizare – fie hagiografică, fie demonizantă – a epocalismului interbelic, căreia „cooperativiștii“ i se opun sistematic, dar cu o încăpățînare senină.

Mitizarea la care ne referim este oarecum explicabilă prin criza generală de legitimitate prin care a trecut (mai trece?…) România după căderea comunismului. În acest context post- (și anti-)comunist, perioada interbelică a devenit un soi de nou mit al originii: nu ne mai tragem din Decebal sau Traian, ci din pămîntul ferm al renașterii interbelice. Sau, în mitizarea opusă, de acolo ni se trag blestemul totalitarismului vernacular și stigmatul nemărturisit al xenofobiei impunitive. În acest illo tempore interbelic își află originea, în ambele cazuri, adevăratele noastre tradiții intelectuale – „tradiții inventate“, ar fi spus, probabil, Eric Hobsbawm. Abordarea „cooperatiștilor“ opune ambelor tendințe, metodologic esențialiste și ideologic excepționaliste, interesul pentru diversitate și pentru cotidianul practicilor sociale dincolo de încadrările ideologice sau geopolitice. După ce au scris despre „Școala Gusti altfel“ și au aruncat o privire și la lumea diferită a comunismului, alcătuită din „bișnițari, descurcăreți și supraviețuitori“, iată că acum vorbesc despre „aspecte alternative“ ale vieții universitare interbelice. Demersul, în ansamblul său, ar putea fi comparat deci cu empirismul lui H.H. Stahl, care se opunea principial perspectivei „teologice“ (a se citi, în acest caz, ideologice) a contemporanilor săi, de la folcloriști la Lucian Blaga sau Mircea Eliade, căutînd, de pildă, ritualul Mioriței dincolo de „viziunea despre lume“ a acesteia și practicile sociale ale țăranului, dincolo de „satul-idee“ al lumii țărănești.

Atît Alma mater în derivă, cît și volumul despre Studenți români în Germania nazistă sînt niște fragmentarium, cărți-șantier, care deschid și ilustrează diverse teme „alternative“ de cercetare a lumii universitare interbelice. La o primă lectură, ni se dezvăluie „culisele“ universitare, dincolo de punerea lor festivistă în scenă, luptele cotidiene pentru ocuparea unui post de profesor, punînd astfel sub semnul întrebării mitul meritocrației neîntinate a epocalismului interbelic și, mai ales, ni se deschid alte orizonturi despre studențimea română, motivațiile și atitudinile ei, mult mai diverse decît am fi crezut. Este o problematică de durată lungă, care ne face să ne întrebăm, de pildă, care au fost, de-a lungul timpului, așteptările tinerilor care dădeau la facultate, cum și de ce își alegeau o disciplină sau alta și la ce le foloseau aceste alegeri în viața socială ulterioară. Complementar, Irina Nastasă-Matei pune problema mobilității studențești, a motivelor și traiectoriilor acestei vechi peregrinatio academica în perioada interbelică. În toate aceste privințe, nu știm mare lucru nici despre situația actuală, reprezentarea socială, din nou ideologizată, fiind că toți studenții nu așteaptă decît să plece în străinătate…

La o privire mai aprofundată, se conturează o problematică de maximă importanță: relația statului cu oferta universitară, în speță, construcția universitară a funcționarului, a acelei noblesse d’état indispensabile construcției naționale, care a produs însă „amploaiatul“ român, ironizat de Caragiale, dar și șomajul intelectual analizat de Dragoș Sdrobiș. De ce, cum și în ce fel s-a constituit deci funcționărimea de stat în România? A fost prinsă alma mater în derivă sau pur și simplu a furnizat materialul uman de care avea nevoie statul? Știm, de pildă, că aproximativ două treimi dintre potențialii „funcționari“ proveneau (între 1921 și 1933) din facultățile de drept și litere-filozofie, dînd astfel elitelor noastre de stat o definitorie notă umanistă și nu tehnică. Pe de altă parte, aflăm de la Irina Nastasă-Matei că doar aproximativ 7% din studenții români plecați la studii în Germania delicaților ani 1932-33 urmau dreptul/filozofia, față de o medie de 30% la nivelul ansamblului studenților. În plus, aflăm o serie de detalii despre Școala Superioară de Științe de Stat, această proto-INA cu o menire măreață, dar cu un statut academic incert. În sfîrșit, o primă comparație cu situația din Polonia aceleiași perioade ne scoate puțin din româno-centrismul nostru ușor parohial.

Toate aceste informații minuțios adunate și ordonate sînt „piese în puzzle-ul interbelic“, dar imaginea de ansamblu este încă vagă. În acest sens, unul dintre cei mai reprezentativi „cooperativiști“, Ionuț Butoi, emitea chiar o critică extrem de dură a „detailismului parțial și decontextualizat“ de care s-ar face vinovată o bună parte a cercetărilor grupului, adică „un fel de asimetrie în abilitățile și tacticile de cercetare: hiperspecializare pe un anume subiect, lipsă de interes și de acribie pe orice depășește respectiva «pătrățic㻓. Poate, dar semnificativ, în acest caz, mi se pare modul de a privi; despre toate cele care rămîn de văzut… mai vedem.

Așteptăm însă și vremea sintezelor…

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Imagini emoționante cu Bruce Willis sărutându-și soția, la aniversarea nunții. Actorul luptă cu demența
Bruce Willis și Emma Heming au sărbătorit marți cea de-a 14-a aniversare a căsătoriei lor. Soția starului și-a amintit cum și-au reînnoit jurămintele și a postat pe Instagram o fotografie emoționantă cu un sărut de la o aniversare anterioară.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Un șofer român de TIR a explicat cum a ajuns să câștige 4.200 de euro pe lună VIDEO
Un tânăr român, care lucrează ca șofer de TIR la o firmă de curierat din Germania, a dezvăluit într-un clip video publicat pe TikTok cum a ajuns să încaseze 4.200 de euro pe lună.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.