Pus pe tapet

Expresia a pune pe tapet, apărută în română în secolul al XIX-lea, s-a dovedit destul de rezistentă, fiind folosită des şi azi, mai ales în limbajul presei şi al politicii. Formula (cu varianta mai rară a aduce pe tapet) are sensul „a aduce în discuţie (publică)“, iar varianta a veni pe tapet poate fi parafrazată prin „a fi la ordinea zilei“ (DEX). Cum tapet este folosit în prezent exclusiv cu sensul „hîrtie, pînză etc. care acoperă şi decorează pereţii“, probabil că mulţi vorbitori îşi imaginează la baza metaforei un scenariu concret destul de particular: un fel de atîrnare sau lipire a unei poze pe un perete tapetat. Expresia nu este însă creată în română, ci pur şi simplu preluată şi tradusă. Forma tapet trimite la italiană, limbă în care expresiile mettere, porre („a pune“), portare („a aduce“) etc. sul tappeto au exact sensul „a aduce în discuţie“. Doar că şi acestea sînt considerate de specialişti ca imitate – şi anume după franceză. Expresiile franţuzeşti jeter („a arunca“), mettre („a pune“), remettre („a repune“), tenir („a ţine“) sur le tapis, sau être („a fi“), revenir („a reveni“) sur le tapis sînt atestate deja din secolul al XVII-lea, cu sensurile „a face, a fi, a deveni etc. obiectul unei discuţii“ (Trésor de la langue française informatisé). Cum se observă uşor, româna putea să preia sensul şi tiparul expresiei la fel de bine din italiană şi din franceză, preferînd însă pentru substantiv o formă deja intrată în limbă, tapet, care corespunde cuvîntului italienesc tappeto. Motivarea semantică a expresiei e mai puţin clară în limbile actuale, în care italienescul tapetto, ca şi tapis din franceză, înseamnă în primul rînd „covor“. În franceză, mettre sur le tapis pare să fi fost însă legat iniţial de un alt sens al lui tapis – materialul textil care acoperă o masă de lucru, un pupitru. Sensul expresiei ar fi deci echivalent cu „a pune pe masă“ (şi nu cu „a pune pe perete“).

Tapet avea în româna mai veche, din secolul al XIX-lea, sensul „covor“, cu care fusese cel mai probabil împrumutat din italiană. Heliade, în faza italienizantă a literaturii sale, descrie poetic „un tapet de iarbă“; şi în poezia lui Bolintineanu apare, într-o descriere de natură, „un tapet de ghiocei“ (exemplele sînt înregistrate în Dicţionarul limbii române – DLR). În Vocabularul franţezo-romănesc al lui Petrache Poenaru (volumele I şi II, 1840-1841), tapis era tradus prin „covor, velinţă“; dicţionarul enumera mai multe expresii care conţineau cuvîntul francez, în primul rînd mettre une affaire sur le tapis, echivalat prin „a propune o pricină pentru a o cerceta, a o judica“ şi être sur le tapis – „a fi subjectul de vorbă“. Expresia calchiată în română e atestată la Codru-Drăguşanu, al cărui scris abunda în franţuzisme şi italienisme: „în vremea ospăţului adusei pe tapet ce văzusem de curînd în Italia“. Variantele expresiei deveniseră foarte frecvente în discursul public românesc din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea; în replica lui Trahanache – „Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg… pentru că de la partidul întreg atîrnă binele țării și de la binele țării atîrnă binele nostru“ –, a pune pe tapet înseamnă, contextual, ceva mai mult decît „a aduce în discuţie“, ajungîndu-se de la „a propune“ pînă la „a impune“. În momentul de faţă, expresiile în discuţie circulă mai ales în publicistică – „proiectul legislativ cu pricina are puternice influenţe electorale, avînd în vedere perioada cînd a fost pus pe tapet“ (romanialibera.ro); „Problema manoperei, pusă pe tapet“ (adevarul.ro); „Am pus pe tapet exact lotul de care am nevoie pentru 2014“ (prosport.ro). Cu toată vechimea lor, expresiile sînt încă percepute ca non-standard şi sînt puse uneori între ghilimele: „«a pune pe tapet» problema eliminării imunităţii parlamentare“ (gandul.info).

Sensul actual al cuvîntului românesc tapet, corespunzînd englezescului wallpaper, fr. papier peint, it. carta da parati, se explică – aşa cum indică, laconic, dicţionarele noastre – ca preluare din germană (după accepţia curentă a substantivului Tapete). Forma cuvîntului evocă etimologic vechile covoare, tapiserii şi ţesături pentru acoperit şi decorat pereţii, dar e asociată azi cu produsele moderne („tapet superlavabil, vopsibil, magnetic“) care le continuă funcţia.

Din cele de mai sus se înţelege, cred, că metafora care stă la baza expresiilor discutate – imaginea unui dosar scos dintr-un teanc şi pus pe masa de lucru – nu e tocmai surprinzătoare. Doar prin ieşirea din uz a sensurilor vechi ale lui tapet formulele pot capăta pentru unii vorbitori o notă pitorească şi un efect de expresivitate. 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).