O pagină regăsită printre hîrtii din 1990

Publicat în Dilema Veche nr. 667 din 1-7 decembrie 2016
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

În atmosfera sărbătorească a lui decembrie (Marea Unire, Revoluţia din 1989) mi se pare încă utilizabil ca materie de reflecție un text scris acum vreo 26 de ani. E despre episodul „evenimentelor“ care au evacuat regimul comunist din România, despre faptul că acele evenimente ne-au găsit nepregătiţi şi despre o stare de spirit din care n-am ieşit încă nici astăzi, cînd stăm, destul de nedumeriţi, în pragul unor decisive alegeri. Judecaţi şi domniile-voastre.

Cînd, la sfîrşitul anului trecut (decembrie 1989), regimul comunist din România s-a prăbuşit, nimeni, dar absolut nimeni nu era pregătit pentru o noutate de asemenea anvergură. Deşi toată lumea sperase, decenii întregi, să se ajungă aici, deşi toată lumea aştepta de mult, cu un patos mut, să se întîmple ceva, în clipa în care evenimentul aşteptat s-a produs, toţi am reacţionat cu un amestec de euforie şi perplexitate. Dar nici perplexitatea, nici euforia nu sînt substanţa optimă a unui reînceput… E ca şi cum am fi stat cu toţii pe un peron mizer, privind furtiv în direcţia unui tren care nu mai venea. Şi, deodată, ca prin farmec, trenul soseşte. Ne aflăm faţă în faţă cu incredibilul, cu miracolul pur. Trenul opreşte brusc lîngă noi, palpabil, sonor, învăluit în aburi calzi. Iar noi privim sideraţi, urlăm de bucurie, ne îmbrăţişăm unii cu alţii, după care constatăm că, de fapt, nu sîntem încă gata de plecare. Avem bagajele nefăcute (şi, de altfel, n-am reflectat niciodată ce luăm cu noi şi ce nu), avem o imagine neclară a destinaţiei spre care pornim, a traseului care ne aşteaptă. Tot ce ştim e că nu mai vrem să întîrziem nici o clipă pe peronul mizer pe care ne aflăm. Rezistaserăm, cataleptici, într-un pustiu arctic şi iată-ne preluaţi de valul unui dezgheţ brutal. Trecem, dintr-odată, de la frig la febră. Plutim. Cînd însă beţia desprinderii de tărîmul constrîngător al banchizei se şterge, ne trezim pe nepregătite într-o lume fără repere. Voluptatea derivei eliberatoare e de scurtă durată. Începe dubiul, teama şi, în cele din urmă, dezamăgirea; cea mai amară dintre dezamăgiri. Descoperim, melancolici, că e mai uşor să suporţi istoria decît s-o faci.

Simpla descriere a nepregătirii noastre e un portret al strîmbătăţii interioare pe care comunismul o impune firii omeneşti. Comunismul este campionul inegalabil al unei performanţe negative: el nepregăteşte oamenii, îi neisprăveşte. Îi transformă, cu alte cuvinte, în vietăţi inconsistente, incapabile de iniţiativă, de acţiune riscantă, de răspundere asumată. Anexe ale unei tutele inflexibile şi generalizate. Comunismul – în care totul e politizat – dezvaţă de politic. Adică de participare, de viaţa solicitantă a cetăţii. Întrucît orice viaţă comunitară e, în regimurile comuniste, trucată (sub formă de „adunări spontane“, „şedinţe“, „acţiuni colective“ etc.), omul devine, în adînc, un animal singuratic şi neîncrezător, o fiinţă fără reflexe civice, o non-persoană. Organul comunicării şi al comuniunii se atrofiază. Limba însăşi devine o schemă organizată spre a camufla. Individul ajunge politiceşte idiot, în sensul originar, grecesc, al termenului: lipsit de instinct comunitar, izolat, asocial.

Să adăugăm că a nu te integra, a nu te angaja, a evita orice intersectare cu forma comunistă a civismului (singura acceptată de autoritatea de stat) este, în orice regim totalitar, singura modalitate de a-ţi salva sufletul. Prin urmare, nu numai acţiunea directă a politicii comuniste era deformatoare, ci şi reacţia intimă la care te obliga, efectul indirect al opresiunii. Căci trebuia să te mutilezi pentru a supravieţui. Marea automutilare era tăcerea: o tăcere unanimă, nici măcar elocventă. Pentru că nu atît refuzul de a participa la butaforia publică se vedea exprimat în această tăcere, cît o variantă tot mai compactă de resemnare. Iar resemnarea nu e niciodată pregătită să făptuiască; nici măcar să reflecteze asupra faptei posibile. Cu o comunitate atît de bine antrenată spre a se resemna nu se poate construi nimic.

N-am fost pregătiţi pentru marea schimbare. Şi n-am înţeles că, dacă vrem cu adevărat să începem această schimbare radicală, trebuie să începem cu noi înşine.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

cropat traian savu foto linkedin jpg
Chirurg român de excepție, mort în Franța într-un teribil accident cu bicicleta
Traian Savu, chirurg român stabilit în Franța, a murit într-un accident de bicicletă. Vehiculul său a rămas blocat într-o șină de tramvai, iar doctorul a fost proiectat pe carosabil izbindu-se cu capul de asfalt.
facturi
Calculul facturilor la energie, modificat din nou. Când primesc oamenii banii înapoi
Iarna care vine rămâne incertă din punct de vedere al cuantumurilor facturilor la energie, autoritățile luând în calcul noi modificări ale legislației abia trecute de Senat.
Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Volodimir Zelenski salută sprijinul Indiei pentru Ucraina
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a avut o discuție telefonică cu premierul indian Narendra Modi căruia i-a mulțumit pentru sprijinul acordat Ucrainei.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.