Nu eşti de acord? Eşti prost. Sau primitiv

Publicat în Dilema Veche nr. 665 din 17-23 noiembrie 2016
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Cam așa sună micul pachet de concluzii de la capătul multor discuții de azi. Nu e deloc obligatoriu ca aceste cuvinte să își ia zborul de pe buzele cuiva. Deseori, ele se organizează în mințile unora dintre noi sub forma unor ștampile, pe care le aplicăm – uneori ca pe un pumn imaginar – pe figura interlocutorului. Răbdarea de a sta de vorbă cu cineva care nu e de acord cu tine se poate solda, în anumite cazuri, cu crampe la stomac și cu umflări de vene. Pentru că ambiția și pasiunea cu care susținem un punct de vedere, un sentiment, o convingere tind să ia locul subiectului aflat în discuție. Nu mai contează esența temei pe care o dezbatem, ci nevoia de a avea dreptate, de a obține o victorie rapidă, o convertire instantanee a partenerului de dialog.

La noi, lista subiectelor fierbinți e lungă. De la Basarabia la Donald Trump și alegerile din Statele Unite, pînă la refugiații din Siria și Afganistan, de la definiția familiei pînă la Catedrala Mîntuirii Neamului, și de la Vladimir Putin pînă la Florin Salam. Întotdeauna uităm că militantismul multora dintre noi e la fel de justificat ca ceea ce identificăm la alții sub numele de conservatorism. Asta ca să folosim o formulă cît se poate de îmbrăcată în hainele diplomației. Pentru că cel mai des unii cred despre alții că sînt iremediabil mancurtizați, bătuți în cap, rămași în brațele unei gîndiri „medievale“, în timp ce aceștia din urmă cred despre ceilalți că sînt tembelizați de ideile la modă, stricați și pervertiți de niște tipi defecți care au o agendă de îndrăcire a lumii. Și unii, și alții cred despre ceilalți că sînt victimele unor cețuri pe creier.

Sînt lucruri care nu se petrec doar pe la noi, ci bîntuie lumea întreagă. E drept, în fiecare spațiu geografic în care se poartă discuțiile astea există în mod inevitabil și o puternică doză de culoare locală. Peste tot însă, această stare de tensiune se petrece pe fondul unei isterii a consumerismului, sub care cei mai mulți citesc – fiecare în felul lui, mai mult sau mai puțin conștient – un soi de iminență a dării în clocot. O ghiftuire complexă ne apasă pe toți. Cei care au ce să mănînce pun senzația de balonare și sastisire pe seama „lumii aflate în pragul prăbușirii“ din cauza „fomiștilor“ porniți să dea năvală, a „leneșilor care trăiesc din ajutoare sociale“ și a „stricaților care vor drepturi“. Cei care nu au ce să mănînce se îmbuibă cu teorii ale conspirației, cu resentiment venit din foamea fizică și cu speranța că obezii vor exploda ca niște baloane umplute cu aer rău mirositor. Cei care au crescut știind una și bună, că lucrurile sînt doar într-un singur fel, au senzația că planeta se va prăbuși din cauza cretinilor care respiră corectitudine politică și nu sînt conștienți de cît de mult rău și dezechilibru aduc în lume. Iar cei care intuiesc faptul că nu trăiesc într-o lume liberă, pînă cînd toți ocupanții acesteia nu vor fi liberi, cred că ne ducem de rîpă din cauza împietriților în convingeri venite din bezna timpului, a celor care tolerează abuzuri inacceptabile, deghizate sub masca „legilor firii“.

Într-un asemenea peisaj, militantismul de orice fel devine o formă de isterie. Unii dintre adepții societății incluzive uită că misiunea lor este să-i convingă pe ceilalți de faptul că e loc sub soare pentru toată lumea și că noțiunea de drepturi ale omului nu e doar un text de fluturat prin discursuri, ci înseamnă și drepturi ale celor care nu seamănă cu majoritatea. În loc de toate astea, se construiește un zid din cărămizi de dispreț, legate cu cimentul ironiei mușcătoare. Iar unii dintre adepții societății tradiționale uită că vorbesc tot timpul despre valori și că trebuie să-i convingă pe ceilalți de natura profundă a acestora. În loc de așa ceva, se organizează oști ale adevărului care trebuie să apere lumea de devianți. Unii dintre cei care apără demnitatea și drepturile persoanelor cu altă opțiune sexuală decît cea a majorității cred despre un ortodox, bunăoară, că e un înapoiat iremediabil. La fel de bine cum unii dintre cei care apără societatea tradițională cred că o persoană gay e apogeul ideii de stricăciune.

Gruparea pe tabere transformă întreaga societate, oriunde va fi fiind ea, într-un spațiu al războiului de tranșee. Un război care uită de faptul că însăși noțiunea de ființă umană e într-un imens pericol. Într un fel, există un terorism al ideilor, o varietate stupefiantă de centuri explozive legate în jurul gîndurilor, care fac mai multe victime decît explozivii reali ai atentatorilor sinucigași. Pe măsură ce, în lume, „schimbarea de paradigmă“ devine, de fapt, un război al tuturor împotriva tuturor, pare că nu mai interesează pe nimeni ce se va alege din această escaladare isterică.

Deseori, acum, militantul contemporan devine mai degrabă cineva care își adresează discursul spre ușile deschise, adică spre cei care, oricum, îi împărtășesc punctul de vedere. Ceilalți sînt puși în categoria „irecuperabili“. Uităm că cineva care militează pentru o cauză, în societatea civilizată, nu e un cavaler pedepsitor, ci o persoană care arată lumii ceva important. Faptul că nu doar un singur chip al ei e valabil. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Vladimir Putin FOTO Shutterstock
Rusia construiește apartamente de lux în centrul Londrei: Putin va câștiga o avere
Vladimir Putin urmează să câștige sute de milioane de lire sterline dintr-o dezvoltare de lux într-o zonă exclusivistă a Londrei, scrie dailymail.co.uk.
monument bacainti
Monumente din Ardeal, vândute ilegal unei fundații din Ungaria. Notarul a desființat documentul
Cazul controversat al cumpărării unui ansamblu format din trei monumente istorice din satul Băcăinți, județul Alba, de către o fundaţie din Ungaria, a fost elucidat. Notarul a anulat tranzacția.
florin raducioiu
FCSB, în derivă: Răducioiu, verdict devastator pentru echipa lui Becali
Bucureștenii plătesc pentru amatorismul care face ravagii la club, de câțiva ani buni.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia