Chef de ţaţa Rada

Publicat în Dilema Veche nr. 666 din 24-30 noiembrie 2016
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Am vreo 4 ani şi sînt la Budrea. E vară tîrzie şi sînt fericit că sînt cu bunica, iar ea mă tratează ca pe un prinţ. Un prinţ în puţa goală, e drept, care e trimis la vacă sau la capră ca să bea lapte sau în grădină, cînd îi e foame. Îmi face o dată pe săptămînă cozonaci din care trăiesc şi eu, şi cîinele, şi dorm ca boierul, pe cuptor. Nini mă lasă cînd am eu chef să mă caţăr pe Reta – o ditamai iapa – care în mod sigur mă iubeşte mult, că altfel nu m-ar lăsa să o chinui toată ziua. Am curul cam tăbăcit de călărit fără şa, dar chestia asta mă ajută la sportul preferat – datul cu sacul de plastic pe dealul din fundul grădinii. E aproape de prînz şi fac cu rîndul la sacul de plastic cu văru-miu Nelu, cînd începe să plouă. Nelu, care e mai cult şi cu doi ani mai mare decît mine, începe să cînte tare:

– Plooouăă, plooouăă, babele se ooouăă!

Îmi e foame, aşa că mă duc ţintă la țața Rada. E afurisita satului, dar e singura babă care stă pe-aproape. Intru plin de noroi în bordeiul ei şi îi cer cu tupeu să îmi dea şi mie un ou. Îmi zice să mă duc să caut la coteţul găinilor, să văd dacă sînt ouă şi să îmi iau unul, iar restul să le aduc în casă. O întreb de ce s-a dus şi ea să facă ouă în coteţul găinilor, că era mai bine în casă. Felul în care se uită la mine, un pic confuz şi cu licăriri ucigaşe, o să îl redescopăr de zeci de ori, mai ales în ultimul an ca angajat al Guvernului. Nu ştie ce să creadă, mai ales că am o reputaţie destul de solidă că sînt „deşteptu’ familiei“. Nini m-ar duce la bîlci dacă ar putea, ca să facă şi el un ban rapid, nu de alta, dar reuşesc să fac cu uşurinţă adunări relativ complicate în cap şi ţin minte cam toate oraşele României. Îi explic că plouă, ea e babă şi deci ar trebui să se ouă, că aşa a zis Nelu. Mă înjură cu toată distincția şi mă dă afară din bojdeucă. Sînt un pic dezamăgit, dar satisfăcut că am scăpat de mătura țaței Rada. Ajung acasă la bunica şi o pîrăsc cu entuziasm pe ţaţa Rada. Rîde, mă ia în braţe şi îmi face un ou, deşi asta implică aprinderea focului, chestie complicată.

Au trecut peste 40 de ani. Sînt în holul unui hotel unde am avut o întîlnire şi mă uit cu fascinaţie la televizor, la dezbaterile politice. Am fost sfătuit ca în timpul întîlnirii să nu mai am păreri, mai ales că sînt în ditamai poziţia la o organizaţie interguvernamentală şi e campanie electorală la noi. Nu am realizat că ar trebui să mă castrez intelectual ca să pot să fiu neutru. Am încercat să explic că neutralitate nu înseamnă să alegi să mănînci căcat pentru că ţi-a fost prezentat ca un rafinament culinar. Dacă miroase şi arată a căcat, faptul că decizi să spui că e căcat şi că nu îl mănînci te ajută în primul rînd pe tine şi cel mai probabil şi pe alţii mai puţini neutri.

Ditamai politicianul îmi spune la televizor că el simte că românii simt că premierul nu e bun pentru ei. Aşa simte el că simt ei. Şi dacă simte omu’ aşa, atunci clar ăsta e adevărul. Altul spune că România nu a fost nicicînd într-o situaţie mai proastă ca acum. Că nu a fost mai prost guvernată nicicînd. Aşa simte el, frăţică, deci aşa e. După acelaşi model cu simţitul prestează şi televiziunile cele bune. Nu contează că cifrele spun altceva – dă-le în mă-sa de cifre! –, ce simt oamenii, aia e!

Şoc şi oroare: Prim-ministrul României e un trădător de neam, pentru că îl cheamă Julien! Aşa ne dă de înţeles şeful celui mai mare partid din ţărişoara noastră frumoasă şi modernă. Bănuiesc că fostul bărbat al Bombonicii crede că Julien e traducerea DNA-ului în franceza de Bruxelles, căci altfel e greu de înţeles înverşunarea dînsului şi a colegului de coaliţie, un personaj de poveste cu multe neveste, şi el un mare, mare apărător al puşcăriabililor români. E drept că Dacian are îndeajuns de mult bun-simţ încît să compenseze mîrlănia unei bune părţi a partidelor mari şi că a fost cam cel mai de succes funcţionar public european pe care l-a dat România pînă acum, dar, frate, problema mare rămîne că îl cheamă cu J de la duJmani.

Alt politician faimos, fostul preşedinte cu nume de împărat daco-roman – Băsescu – insistă şi el pe reflexul rasist al naţionalistului anesteziat de discursul isteric al trîmbiţelor de la televiziuni care îşi simt poziţiile ameninţate datorită accesului din ce în ce mai limitat al patronilor lor la manevre cu bani publici. Da, șăfu’ Julien e un amărăştean care nu învie morţi de alegeri, nu ne îndeamnă să îi numărăm ouăle, nu ştie cum se bea whisky-ul, nu şi-a pus nevasta sau fata în Parlamentul European, nu e frăţică cu Cocoşi, Ghiţi sau Vânţi, nu are probleme cu Justiţia şi mai şi recunoaşte că o dă în bară din cînd în cînd. Adică nu e deloc reprezentativ pentru politichianul român. În plus, dacă continuă, va fi un dezastru: ardeleanul ăsta obsedat de muncă şi de cinste ne va conduce sigur către Apocalipsă. Cum să mai faci şi tu, politician român serios, un parandărăt elegant cu fonduri publice, o angajare la vrăjeală pentru neamurile neajutorate, un mic trafic de influenţă care să prevină procesele în justiție? Cît de minunat ar fi să revenim la conducerile minunate în care funcţionarul public, angajat de multe ori la mica înţelegere de mahărul politician, să răspundă imediat comenzilor politice, indiferent cît de corupte sînt ele!

Am în aceeaşi seară o discuţie despre simţăminte, logică şi cifre cu unul dintre mulții pseudo-oengişti care au afilieri politice mai ţepene decît zdrobitoarea majoritate a membrilor de partid. Îmi spune că şi el simte că Dacian nu e bun pentru România. Şi simte el asta pe pielea lui. Sigur că nu e bun, că de un an de zile nu a mai ieşit nici o finanţare cu dedicaţie, nici un contract meseriaş cu parandărăt inclus, nici un studiu şmecher pentru prietenii noştri. Nu mă pot abţine şi îl întreb elegant dacă încă îl mai excită lucruri. Nu înţelege. Îi explic că mă interesează dacă se mai simte din cînd în cînd excitat de ceea ce face. Îmi spune mîndru şi mîrlăneşte că da şi îmi face cu ochiul. Sigur, şi nu numai bazat pe simţămînt, băiatul e un organ.

Sînt sătul de coprofagii care se dau gurmanzi experţi în bucătăria democraţiei de Dîmboviţa. Brusc, am chef de bunica. Şi de țața Rada. Plouă. Şi încep să îmi cînt în cap: plooouăă, plooouăă…

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Spioni ruşi FOTO SHUTTERSTOOCK
Rușii își intensifică acțiunile de spionaj în România: „Vor să știe tot”
Spionii ruși vor să știe tot, de la ce resurse minerale avem până la starea drumurilor sau a căilor ferate din România, atrag atenția experții.
Catalin Predoiu si Nicolae Ciuca INQUAM Photos Octav Ganea jpg
Legile Justiției. Coaliția sfidează Comisia de la Veneția
Coaliția nu va aștepta avizul Comisiei de la Veneția privind legile Justiției, fiind decisă să le voteze până la sfârșitul acestei luni, în ciuda solicitării venite inclusiv de la Comisia Europeană.
Elevele din Iran s-au alăturat protestelor împotriva guvernului foto captură de ecran
Elevele din Iran s-au alăturat protestelor. „Dacă nu ne unim, ne vor ucide unul câte unul” FOTO VIDEO
Elevele din Iran s-au alăturat protestelor. Ele și-au dat jos vălurile și au scandat împotriva autorităților clericale, într-o demonstrație fără precedent. Înregistrări video verificate de BBC au arătat mai multe demonstrații.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.