Trump. „Corporatizarea“ relaţiilor internaţionale

Publicat în Dilema Veche nr. 665 din 17-23 noiembrie 2016
Trump  „Corporatizarea“ relaţiilor internaţionale jpeg

Dacă am fi și noi un ziar românesc ca toate celelalte, am fi titrat gros: „Așa cum Dilema veche a anunțat încă de joia trecută, alegerile americane de marți au fost cîștigate de Donald Trump“. Acest titlu ar fi apărut într-un chenar strident deasupra căruia am fi scris: „Dilema veche a avut din nou dreptate!“ și sub titlu, cu alt font de literă, dar nu mai timid decît cel din titlu, am fi scris, ca să înțeleagă bine tot românul: „Dilema veche, singura publicație din România care a știut dinainte cine va fi președintele Americii!“ Apoi, am fi luat și noi o declarație oarecare vreunui român care are o mătușă a cărei vecină are un copil care a dat mîna cu Trump acum douăzeci de ani la o ocazie și am fi anunțat, îngroșat: „Ce spune despre Trump un român care îl cunoaște bine, de douăzeci de ani“. Dar noi nu sîntem un ziar românesc ca toate celelalte. Nu sîntem nici măcar ziar. Așa că nu avem aceste titluri și rămînem, vorba poetului, ce-am fost: dilematici. Asta nu înseamnă că nu rămînem, măcar între noi, dacă nu și în memoria cititorilor, cu amintirea plăcută că, pe prima pagină a numărului nostru care era în chioșcuri deja de cîteva zile cînd în America s-au deschis secțiile de votare, apărea titlul „Zombie Trump revine pe ultima sută de metri“. Și nu ne fălim, ci zîmbim. Dar nu neapărat cu satisfacție…

Așadar, Donald Trump este omul! Întreaga lume se uită acum, cu atenție, la fiecare mișcare, gest, cuvînt pe care năbădăiosul miliardar le rostește. Unii se tem că Trump va purcede, în stil „bully“, să facă ce a zis că va face. Alții clipesc firoscos: nu va face chiar ce a zis pentru că n-o să-l lase Sistemul. Misteriosul Sistem, pe care toată lumea îl simte, dar nimeni nu știe prea bine să spună în ce constă. După o școală de gîndire, Sistemul este o adunare de tip secret-masonic care trage sforile dintr-o umbră deasă, impenetrabilă. Adică nu știm lotul din care este alcătuit Sistemul. În această variantă, Sistemul este un fel de monstru kaf­kian, înfricoșător de indescriptibil și de eficient. După altă școală de gîndire, Sistemul este, totuși, la vedere. Ar fi un fel de sumă a serviciilor secrete. Alții, mai instituționali, spun că Sistemul este întregul establishment politic. Mai există și varianta generoasă în care Sistemul cuprinde și serviciile secrete, și politicienii, dar și oameni din afara cercului oficial: jurnaliști, intelectuali publici, ONG-uri etc. De la ei se așteaptă unii să vină disciplinarea lui Donald Trump – că nu e singur, de capul lui, se adaugă neaoș, peremptoriu.

Cum nu mă bag în cele oculte pentru că, admit, mi-e frică de umbre, prefer să mă gîndesc privind ceea ce se vede la lumină. În primul discurs susținut în fața suporterilor săi în chiar noaptea victoriei, Donald Trump a spus doar cîteva vorbe despre felul în care crede că trebuie condusă politica externă americană. Trump dixit: „Vreau să spun comunității internaționale că, punînd pe prim-plan interesele Americii, vom trata corect pe oricine – toate popoarele, toate națiunile. Vom căuta ceea ce avem în comun și nu vom căuta ostilitatea; parteneriat și nu conflict“, și cred că aici se poate vedea esența doctrinei sale. Așadar, nu mai este vorba despre ghidajul după valorile care au constituit fundamentul politicii externe americane de la al Doilea Război Mondial încoace: libertate, democrație, rule of law. Conceptul nou al lui Trump este unul de afaceri: America va încheia cu toate statele înțelegeri corecte, punînd în prim-plan propriul interes. Se anunță, de fapt, moartea wilsonismului. Ca să înțelegem ce anume crede Trump că este corect („fair“) nu mai trebuie să umblăm prin cărțile de relații internaționale, ci prin cărțile de business. Și, poate, nici măcar acolo, pentru că Trump nu este deloc un om al cărții, ci în practica de afaceri a corporațiilor americane. Trump, la 70 de ani, după un șir uluitor de succese în viață, nu-și va schimba viziunea asupra lumii și vieții. În ochii săi, nu mai există state paria. Va angaja, dezinhibat de ideologii și valori politico-morale, un dialog și cu alde Kim Jong-un, și cu Putin, și cu China. Pe cei care îi vor fi ostili nu va ezita să-i distrugă (economic și politicește vorbind). Pe cei care vor cădea la înțelegere cu el, indiferent de trecutul lor, îi va considera parteneri. Așa cum un om de afaceri face comerț cu oricine, indiferent cine este, atîta timp cît nu va fi păcălit, Trump va face parteneriate cu oricine, atîta timp cît nu se va simți înșelat. Asta nu înseamnă că va avea prieteni. Va avea doar parteneri.

Trump nu gîndește, așadar, în termeni morali și principiali, dar nici în termeni geopolitici. Trump gîndește lumea în termeni economici. Politica este un apendice al economicului pentru el. Sînt convins că, imediat după ce va prelua puterea, Trump se va repezi pe două direcții. Prima îi va aduce o victorie simbolică. Se va înțelege cu Putin, peste capul europenilor, să distrugă ISIS. O vor face. Apoi, se va înțelege cu Putin pentru un nou sistem de ordine în Orientul Mijlociu – vom vedea care. A doua, se va repezi să rearanjeze sistemul mondial de acorduri economice în care America – cea mai puternică economie a lumii – are un rol pivotal. Aici, ca să mă exprim în cuvintele timpului, va fi deranj mare. Efectele sînt impredictibile.

Și încă ceva foarte important: Trump, chiar așa violent în limbaj și în idei, nu este un „warmonger“. Dimpotrivă, aș spune. Va încerca să facă afaceri pentru America și orice om de afaceri știe că războiul nu folosește afacerilor (aici, știu, o prejudecată bine înfiptă în capul nostru de marxiști spune contrariul, dar întrebați orice om de afaceri dacă și-ar pune banii într-o zonă de război și veți vedea ce va spune). Războiul este o oportunitate pentru un foarte mic segment, întotdeauna dubios, de afaceri. Cele mai multe și mai bănoase afaceri se fac în vreme de pace.

Cred că se cuvine și un cuvînt despre viitorul relației americano-ruse, că asta ne îngrijorează cel mai mult acum. Vă reamintesc că și Barack Obama a început primul său mandat cu dorința de a relansa relația dintre cele două mari puteri. Bush, spunea Obama, a dus relația cu Rusia în termenii vechiului Război Rece și a anunțat, emfatic, „a major reset“. Atunci, era prin 2009, țările din centrul și estul Europei au reacționat imediat: scrisori deschise cu semnături prestigioase, efort diplomatic serios, presiune mediatică. Noi, cei care avem neșansa unei vecinătăți imediate cu Marele Urs rănit, ne-am temut. Nu cumva acest „reset“ să se facă pe socoteala noastră. La finalul mandatelor Obama, relația cu Rusia a revenit la temperaturile reci de dinainte de 1990, adică acolo unde o lăsase Bush. Multe s-au întîmplat și „reset“-ul nu a mers. Așadar, să nu ne grăbim. Este foarte posibil ca, folosind deschiderea americană, rușii să-l calce pe bombeu pe Trump și să se reediteze povestea. În paranteză fie spus, după 1990, toate încercările americane de a normaliza pe termen lung relația cu Rusia au eșuat, de fiecare dată pentru că Rusia a folosit în interes expansionist și revizionist oportunitatea deschiderii americane. Ce va fi, vom vedea.

În fine, tot citez în ultimele zile vorba unui filozof: important nu este ce face Dumnezeu din noi, ci ce facem noi cu ceea ce face Dumnezeu din noi. Acum, Dumnezeul democrației, poporul, ni l-a dat pe Trump. Ce facem noi? – și cînd spun „noi“, mă gîndesc la România. Este un bun moment să ieșim dintr-o lungă tradiție a exprimării noastre internaționale, aceea a reactivității și a politicii de cîrd. Nu vreau deloc să spun că e cazul să ieșim din rînd. Să stăm aproape de partenerii noștri europeni este esențial. Problema este că ei nu prea mai pot sta aproape unii de ceilalți – cîrdul se zburătăcește. După Brexit și victoria lui Trump, mă aștept ca anul 2017 (cu alegeri cruciale în Franța și Germania) să schimbe profund substanța politică a Europei. Valul populismului național crește sub ochii noștri și nu se va lovi de țărm prea curînd. Evident, cel mai rău lucru este să rămînem singuri, cu iluzia că există încă un cîrd. Există soluții. Totul este să identificăm exact ce vrem pe termen mediu și să folosim cu îndrăzneală toate pîrghiile pe care le avem. Căci avem cîteva…

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

blog unteanu
Care este miza reală a referendumurilor organizate de ruși în zonele ocupate din Ucraina?
Aparent, răspunsul este clar, simplu și evident: vor să anexeze teritoriile respective și să le adauge ca parte componentă a Federației Ruse.
Lucian Ovidiu Heiuş  INQUAM Photos George Calin jpg
Șeful ANAF: Un timișorean are de plătit peste un milion de lei. Estimăm încasări de 376 milioane
Șeful ANAF, Lucian Heiuș, estimează că până la finalul anului va aduce la bugetul de stat o sumă totală de peste 370 de miliarde de lei.
Protest împotriva mobilizării în Sankt Petersburg FOTO EPA-EFE
Rușii fug pentru că sunt îngroziți de teroarea din propria armată, spune un general
Groaza față de regimul de teroare din propria ar putea fi unul dintre motivele pentru care rușii au fugit în număr mare din țară după anunțul mobilizării parțiale a populației, relatează The Sun.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?