Politici şi istorie

Un muzeu stîrneşte controverse aprinse în Polonia. Guvernul conservator de la Varşovia vrea să rescrie istoria recentă, să elimine din trecut capitolele ruşinoase pentru a-şi construi o istorie a prezentului glorioasă. Noul naţionalism polonez exclude atît autovictimizările, cît şi orice sentiment de culpă al polonezilor de astăzi pentru erorile şi ororile din trecut. Cel de-al Doilea Război Mondial e, fireşte, un capitol foarte sensibil. Mult aşteptatul Muzeu al celui de-al Doilea Război Mondial care urma să se inaugureze în curînd, la Gdansk, e în pericol de a fi deturnat de la misiunea iniţială. Despre acest muzeu se vorbeşte de mai bine de zece ani. S-au investit peste o sută de milioane de euro. Clădirea e aproape gata – conform planului, ar trebui finalizată pînă la sfîrşitul anului –, iar conceptul expoziţional e deja în curs de implementare.

Încă din aprilie, s-a aflat că Ministerul Culturii are obiecţii cu privire la conceptul general al muzeului. Nu s-ar dori un muzeu al celui de-al Doilea Război Mondial, ci mai degrabă un muzeu al invaziei germane în Polonia. Adică nu un muzeu al experienţelor comune, al crimelor naziste, al distrugerii Europei, ci un muzeu despre patriotismul polonez.

Preşedinte al Consiliului onorific al muzeului este istoricul britanic Norman Davies. Autor a zeci de lucrări ştiinţifice despre Polonia şi despre cel de-al Doilea Război Mondial, o somitate în istoria nazismului, e unul dintre cei care au contribuit, în ultimii ani, la definirea acestui muzeu. Tot el este şi primul vizat de noua direcţie pe care s-au înscris politicile muzeale şi de valorizare a istoriei din Polonia. Căci guvernul de la Varşovia ia decizii peste capul membrilor Consiliului. Într-un interviu pentru The Observer, Davies a spus că aceste planuri ale puterii politice de a confisca o instituţie culturală autonomă sînt de-a dreptul „bolşevice“ şi „paranoice“. După Norman Davies, aceasta ar fi „o încercare xenofobă de a rescrie istoria“. Astfel de atitudini ar fi existat şi în istoria socialistă a Poloniei, aminteşte el.

Planurile sînt, de fapt, mult mai vechi, ele se concretizează însă de-abia acum. Jaroslaw Kaczynski anunţase încă din 2013 că partidul său vrea să schimbe conceptul muzeului astfel încît acesta să „reflecte perspectiva poloneză“. Un an mai tîrziu, un secretar de stat din Ministerul Culturii avea să „rafineze“ viziunea asupra muzeului: „Nu vrem să construim un muzeu care să se piardă prin povestea cine ştie cîtor sentimente universale ale omenirii cu privire la cel de-al Doilea Război Mondial. Fiecare naţiune, fiecare mare naţiune care a participat la tragedia celui de al Doilea Război Mondial îşi spune propria poveste.“

Directorul muzeului i-a solicitat ministrului Culturii Piotr Glinski să renunţe la planurile de restructurare şi i-a arătat, într-o scrisoare, că multe dintre criticile aduse sînt fără obiect. Şi societatea civilă a reacţionat, numeroşi intelectuali publici şi oameni de ştiinţă din Polonia şi din Europa arătîndu-şi sprijinul pentru conceptul iniţial al muzeului. O solidaritate care însă nu înseamnă prea mult pentru guvernul conservator din Polonia. Foarte prompt a reacţionat şi Primăria oraşului Gdansk, care a anunţat că retrage actul de donaţie a terenului pe care e construit muzeul dacă se schimbă ceva din planurile iniţiale. La fel cum şi mulţi dintre cei 13.000 de donatori privaţi, care au oferit spre expunere obiecte din colecţiile personale, ameninţă că vor solicita restituirea lor.

Ministerul Culturii a anunţat, pînă una-alta, că, din raţiuni economice, va comasa muzeul de la Gdansk cu memorialul bătăliei de la Westerplatte. Cînd vine vorba de traume şi istorie, patriotismul începe şi se termină cu bugetul de stat.