Un euforic riguros: Eugen Schileru

Publicat în Dilema Veche nr. 666 din 24-30 noiembrie 2016
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

Nu mi-a venit să cred cînd, săptămîna trecută, am întîlnit-o, la Colegiul „Noua Europă“ din strada Plantelor, pe doamna Micaela Schileru, fiica primului meu profesor de istoria artei, Eugen Schileru. Mi-a adus o foarte frumoasă carte despre tatăl ei, de la a cărui naștere s-au împlinit, anul acesta, în septembrie, 100 de ani. O sută de ani, din care profesorul n-a trăit decît 52. Am avut norocul să l întîlnesc în primul meu an de studenție la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“, secția de Istoria și Teoria Artei. Cursul său de „introducere în istoria artei universale“ a fost, pentru mine, prilejul unei aventuri intelectuale fără egal, cu consecințe decisive în formația mea profesională. Dar a fost și șansa unei experiențe omenești cu un sunet unic: Eugen Schileru era un personaj greu sistematizabil, tulburător, un amestec de exuberantă voluptate cognitivă, bucurie existențială și rigoare analitică. Nu avusesem de a face, pînă atunci, cu o conștiință de cultură atît de impozantă: lăsa impresia că știe tot, de la arte vizuale pînă la literatură, de la metafizică la muzică și istorie, dar adăuga informației și interogației experte un patos al asumării, o euforie a degustării, o iubire pentru imediatul trăit, de natură să provoace entuziasm, emulație și un fel de neliniște, ea însăși provocatoare și, prin aceasta, formativă. Imediat după liceu, eram confruntat cu o „stihie“ pedagogică pe care n-o putusem anticipa. A fost primul episod dintr-o norocoasă suită de profesori pe mîna cărora am ajuns în anii de facultate: Ion Frunzetti, Edgar Papu, Vasile Drăguț, Adina Nanu, Dan Grigorescu, Dan Hăulică și alți cîțiva, fără de care profilul meu intelectual ar fi fost condamnat la paloare…

Mă simt îndemnat să ilustrez acest moment aniversar printr-o rapidă pagină de memorialistică, utilă, poate, pentru reconstituirea unui portret viu, dincolo de performanța lui propriu-zis culturală. Am în minte trei episoade:

1. Primul contact. Am făcut parte dintr-o promoție „avantajată“ de o întîmplătoare „contemporaneitate“ cu Zoia Ceaușescu. În anul absolvirii liceului (1966) – și numai în acel an – s-a decis ca elevii cu nota maximă la bacalaureat și cu media maximă în ultimele patru clase de liceu (era cazul Zoiei) să intre fără examen la orice facultate poftesc, cu excepția acelora care implicau înzestrări specifice (muzică, actorie, pictură etc.). Așa se face că m-am înscris la Istoria și Teoria Artei, o instituție „de elită“, care nu scosese la concurs decît cinci locuri. În situația mea erau și alte două colege, astfel încît, în loc de cinci, am intrat în anul I opt inși. Cînd Eugen Schileru a intrat la prima lui oră de curs a cerut, imperativ, ca cei intrați fără examen să se ridice în picioare. Ne-am ridicat, oarecum mîndri, dar și oarecum stînjeniți. Profesorul ne-a contemplat sever și, după o pauză plină de „subtext“, ne-a spus, cu timbrul și intonația lui caracteristice (ușor nazalizate): „Stați jos!“ Era un complicat amestec de dispreț, melancolie „sociologică“ și stupoare față de nebunia vremurilor. Am purtat cu noi ani de-a rîndul acest stigmatizant „Stați jos!“.

2. În timpul anului, am fost, la un moment dat, victima unui malentendu penibil: profesorul vorbea și i s-a părut că, în loc să urmăresc atent prelegerea, surîd echivoc asistentei sale, domnișoara, pe atunci, Marina Vanci (ulterior soția, la Paris, a lui Jules Perahim). Eugen Schileru s-a enervat: „Dumneata crezi că eu scot din burtă ceea ce spun?“ „Ridică-te-n picioare!“ (Iar!) „Și rămîi așa!“ Aveam o biografie de elev silitor și cuminte, așa că am fost uimit de postura în care mă aflam. Mă gîndeam deja că, dat fiind acest regretabil incident, nu voi trece examenul de sfîrșit de an. M-am pregătit cu atît mai tenace și am luat nota cea mai mare, obligat să constat cît de echitabil și neranchiunos era dl Schileru. Dar la scurtă vreme după această întîmplare, mă găseam în anticamera profesorului Dan Grigorescu, la Editura Meridiane, al cărei director devenise. Generos, Dan Grigorescu mă invitase ca să-mi propună o colaborare (un album Guardi) care să mă ajute financiar. După cîteva clipe de așteptare, din cabinetul directorului iese Eugen Schileru, care trecuse să-l vadă. M-am făcut mic! O să-și amintească, mi-am zis, de „indisciplina“ mea și o să mă „toarne“ editorului. „Ce-i cu domnul ăsta aici?“, a întrebat profesorul. „L-am chemat să-i dau ceva de lucru“ – a fost răspunsul. „Bine-ai făcut! Dar pe băiatul ăsta să-l ții așa, de suflet!“ Nu povestesc asta ca să mă pun într-o lumină favorabilă pe mine (deși tocmai auzisem una din cele mai mîngîietoare vorbe din cîte am auzit pînă azi), ci ca să pun în lumină noblețea cuiva care înțelegea să treacă „sufletul“ printre preocupările sale pedagogice și să dea unui tînăr timid un impuls de început, o încurajare atentă, venită dintr-o mare bunătate a inimii.

3. Am fost coleg de an cu Marin Tarangul, o altă întîlnire destinală pentru mine. Marin era mai în vîrstă și scria deja prin diverse gazete. Uneori, stilul lui avea o anumită tentă de obscuritate, ceea ce l-a făcut, odată, pe Eugen Schileru să-i dea un sfat, în beneficiul nostru, al tuturor: „Marine, cînd scrii un text, ferește-te să dai cititorului impresia că te miști într-un teritoriu la care el nu are acces!“ N-am uitat pînă azi lecția aceasta. Și mă gîndesc adesea la profesorul Schileru ca la un mare maestru, pe care n-am avut destul timp să-l iubesc…

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Coloană de tancuri ucrainene în timpul unei ofensive în Ucraina AFP PHOTO / UKRAINIAN MINISTRY OF DEFENCE
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Zelenski anunță progrese „puternice“ ale forțelor armate ucrainene în sudul țării
Este a 223-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Zelenski anunță progrese ale forțelor armate în sudul Ucrainei.
Burleanu
România vorbelor goale: Naționala, batjocorită de niște oameni care una spun, alta fac
O trecere în revistă a declarațiilor oferite de Răzvan Burleanu, Mihai Stoichiță și Edward Iordănescu, de la începutul anului până acum, ne oferă un tablou șocant.
disparuta olt foto ipj olt png
Tânără din Olt, dispărută în drum spre notarul de la oraș. Ultima dată, Alina a vorbit la telefon cu mama sa
O tânără în vârstă de 26 ani, Alina Ciulu, dintr-o localitate din Olt, a dispărut marți, 4 octombrie 2022. Acasă o așteaptă un copil de 8 ani. Mama tinerei este cea care a anunțat poliția.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.