Taine

Publicat în Dilema Veche nr. 667 din 1-7 decembrie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Cum de nu doar bieții oameni luați cu amănuntul, ci și nații întregi cu ridicata pot avea o memorie atît de scurtă e pentru mine o mare taină. De cum a căzut comunismul ne-am gîndit să punem și învățămîntul pe-un calapod nou, sănătos, democratic. Intrați în zodia libertății, se cuvenea să ascultăm vocea celor mulți și obidiți. Numai că vocea asta intona simultan lucruri diferite, ba chiar care se băteau cap în cap. „Vrem la școală“, strigau unii, așa că li s au deschis peste noapte porțile a multe-multe facultăți, ba chiar universități, răsărite prin toate ungherele țării, precum ciupercile de sub frunziș. „Mai lăsați-ne în pace cu școala“, țipau alții, așa că au fost miluiți cu doi ani zăbavă – să-și vadă fiecare de pofta inimii după încheierea gimnaziului. Bună socoteală. Mai tăiem de aici, mai înnădim acolo, să iasă croiul pe măsură. Dup-aia s-a vădit că un absolvent de școală de numai 14-15 ani e sortit tăierii frunzei la cîini, că de angajat nimeni n-are voie să-l angajeze. Că doar, Doamne ferește, n-o să muncească la negru. S-a mai tras un croi, cu începerea școlarității la abia 7 ani împliniți și cu generala de cinci clase, dar nici n-a apucat să fie probat, că era clar că strînge la coate. Așa că, exceptînd introducerea clasei pregătitoare, s-a ajuns, tîrîș-grăpiș, de unde plecaserăm, cu un liceu retezat pe din două, jumătate obligație, jumătate desfătare, doar că nu le mai zice „trepte“, ci „cicluri“ și că între ele nu mai e încă un examen de admitere care, oricum, pare să cam fi fost de prisos. Că vechea structură își dovedise cu vîrf și îndesat falimentul în „vechiul sistem“, pare să fi uitat cu toții. Desigur, nu poate fi vorba, într-un nou sistem, de o structură veche. Ea se primenește de la sine, în virtutea legilor de funcționare a sistemului. Așa, de pildă, școlile profesionale nu mai pot fi școli profesionale. Ele, precum pasărea Phoenix, renasc drept școli de arte și meserii. Și tot așa.

Azi pare că intrăm într-o nouă etapă amnezică, pe măsură ce ne apropriem tot mai larg și mai vehement comandamentul legăturii dintre studii și piața muncii. Tocăm, ni se spune, banii contribuabililor de pomană, pregătind absolvenți de care nimeni nu are nevoie. Am invadat, ni se spune, piața muncii cu diplome de prisos, care nu au nici o căutare. Mai că-mi vine să întreb care piață a muncii. E cumva vorba despre cea din România? După mine, e una decrepită și confuză. Dar, în fine, nu mă bag, nu mă amestec: nu mă pricep. Atîta doar, mă gîndesc și eu să ne gîndim de trei ori înainte de a ne face un ideal din a turna educația după chipul și asemănarea ei. S-ar putea să iasă o chestie la fel de bezmetică și sclerotică. Să mai avem puțintică răbdare înainte de a proclama voinicește „un program de studii = o calificare = o meserie = un viitor de aur“.

Dar nu despre asta voiam să vorbesc, ci despre amnezie. Mai rău chiar: despre ciclicitate. Despre faptul că mitul eternei reîntoarceri nu e doar un mit.

În momentul de față, evoluția învățămîntului superior românesc pare să reia ciclul străbătut de acesta în perioada comunistă. Mai întîi, în anii ’50, o explozie efervescentă. Carte pentru popor. Largi cohorte de tineri invadînd porțile facultăților cu elan revoluționar, profesori făcuți sau reciclați peste noapte întru dreapta învățătură – schimbînd ceea ce e de schimbat, taman ca în anii ’90. Apoi, de prin anii ’70, o nouă viziune își face loc, inițial timid, apoi tot mai viguros, în învățămîntul românesc. I se spunea, în jargonul mai primitiv de pe atunci, „legătura cu producția“. Asta a însemnat, de pildă, că Liceul 32, o excelentă unitate școlară cu 12 clase din cartierul în care locuiam, s-a făcut școală de pielărie și blănărie. Mă întreb cîte eforturi s-au depus pentru reconstrucția acestui liceu, actualmente sub titulatura „Nicolae Iorga“.

Mai departe. La „I.L. Caragiale“, unde am fost nevoit să mă strămut după încheierea gimnaziului, aveam parte o zi întreagă pe săptămînă de ceva ce cred că se numea „educație tehnologică“ – înșurubam timp de șase ore niște piese pe niște tăvi de metal. Îmi amintesc că o dată, deoarece aveam inspecție în școală și ritmul nostru de asamblare, impulsionat de maistrul-profesor, devenise periculos de alert, am fost puși după vreo trei ore să deșurubăm tot și să o luăm de la capăt, că doar nu era să fim surprinși stînd degeaba. Cred că am primit, la sfîrșitul liceului, și o diplomă de tehnician electronist sau cam așa ceva.

Mai departe. În armată fiind, cea scurtă, menită fericiților care tocmai promovaseră concursul de admitere la facultate, ne-am trezit cu zvonul că facultățile la care fuseseră admiși parte dintre colegii noștri, cea de sociologie și cea de psihologie, fuseseră desființate. După cîteva zile s-a adeverit că zvonul nu era zvon, iar împricinaților li s-a cerut să declare la ce alte facultăți doresc să meargă. Spuneți și dumneavoastră: ce pot produce niște sociologi sau psihologi, afară de dezordine și indisciplină? Însă n-au fost nici pe departe singurele domenii afectate. Se pare că întreg învățămîntul teoretic a colapsat, pe toate treptele lui. Că și atunci, ca și azi, „teorie“ și „teoretic“ deveniseră cuvinte de ocară. Avem nevoie de oameni pricepuți, nu de oameni inteligenți.

S-au economisit, în schimb, niște bani la buget. S-au mai plătit niscaiva datorii externe, dar, după cum bine se știe, nu suficient. Iar în anii ’90, cînd a început goana după specialiștii care să reconstruiască ce se dărîmase cu atîta rîvnă – ia-i de unde nu-s. Poate de pe la Uzinele „Tractorul“. Sau poate de la uzina de armament de la Mîrșa – oare mai e un secret că acolo se fabrică blindate, nu biciclete? – unde a fost trimis un coleg de facultate, absolvent de limbi orientale, prin repartiția obligatorie de la final de studii. Iar acolo i s-au repartizat și sarcinile de serviciu: să vegheze asupra copiatorului instituției. Opt ore pe zi. Chiar așa. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Zona Merișor   Dealul Babii  Foto Daniel Guță (4) JPG
Ținutul momârlanilor își dezvăluie secretele. Noua șosea din munți, devenită atracție turistică VIDEO
Două sate izolate în ținutul momârlanilor - primii locuitori din Valea Jiului - au devenit mai accesibile odată cu construirea șoselei care traversează Dealul Babii. Traseul are o priveliște aparte.
Mirciulică afis film jpg
Mircea Bravo, debut în film. Comedia „Mirciulică“, în cinematografe din 7 octombrie VIDEO
După succesul din mediul online, Mircea Bravo se lansează în cinematografie cu un lungmetraj în care joacă rolul principal.
Donald Trump FOTO EPA-EFE
Trump depune plângere împotriva CNN pentru defăimare și cere 475 de milioane de dolari
Fostul președinte american, Donald Trump, a depus o plângere împotriva CNN. Acesta acuză canalul de știri că îl defăimează de teama că va candida din nou la alegerile prezidențiale din 2024.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia