Insula fisticului

Publicat în Dilema Veche nr. 665 din 17-23 noiembrie 2016
Insula fisticului jpeg

Iarna se apropie, nu doar calendaristic, ci și geopolitic, din cîte se vede, iar eu continui tot cu povestea noastră din mările calde, acelea pînă la care Petru cel Mare visa să-și întindă imperiul, vis care pe noi ne îngrijorează și astăzi. Ca orice poveste însă, și cea a călătoriei noastre se apropie de sfîrșit. Mai avem două zile. Sîntem deja pe ape mai liniștite, în regiunea saronică a Mării Egee, ancorați într-un mic golf pitoresc. După o noapte senină și calmă facem baia de dimineață înconjurați de o mulțime de dorade și alți pești (unii foarte colorați) pe care nu-i cunoaștem. Sînt atrași de o mare bucată de pîine pe care a aruncat-o probabil cineva de pe un yacht vecin. Luăm lecții de la americanii de lîngă noi care ridică ancora. Femeia care stă la prova și apasă butonul de ridicare automată a ancorei indică permanent cu mîna direcția lanțului, așa încît timonierul să știe să nu dea peste el pînă ce ancora ajunge pe punte, la locul ei. Osoasă și bronzată, cu mîna ei întinsă, americanca arată ca o figură de galion. Ne hotărîm să adoptăm și noi procedura asta care pare foarte sănătoasă. Ridicăm la rîndu-ne ancora pe la zece și ceva și fixăm cap compas 340 de grade spre insula Eghina. Ne însoțesc Capriciile lui Paganini, dar și ale vîntului. Mai bine zis, vîntul ne este potrivnic, bate chiar din direcția în care vrem să mergem. Navigația cu vele te obligă de cele mai multe ori la un compromis cu vîntul. Timonierul simte întotdeauna la mînă cum trebuie să negocieze cu Eol, păzitorul vînturilor, dar se poate orienta și după fumurile pînzelor. De data asta e limpede că, dacă nu vrem să pornim mașina, trebuie să facem volte. Dezbatem dacă să le facem mai dese sau mai rare (adică zigzaguri mai scurte sau mai lungi). Teoretic, rezultatul e același, doar că la voltele mai dese echipajul muncește mai mult. Iar dacă între două volte trece mai mult timp, poți spera că și vîntul își mai schimbă direcția devenind mai favorabil. E ca în zicala aia pervertită de pe vremea comunismului: „Lasă pe mîine ce poți face astăzi, că poate nu mai e nevoie“. Nouă nu ni se întîmplă însă asta, iar voltele sînt destul de ineficiente și pentru că barca noastră are un unghi „NO GO“ destul de mare (120 de grade), nu e prea sportivă. În cele din urmă, pornim mașina. În sudul Eghinei e un munte vulcanic (stins) care din depărtare se zărește ca un triunghi albastru. Îl luăm drept reper și îndreptăm prova spre el fără să mai privim busola.

Între muzica clasică pe care o ascultăm (uneori) la bord și navigație n-aș spune că e neapărat vreo legătură. Ne aducem aminte însă de pasiunea pentru navigație a lui Herbert von Karajan. Dirijorul avea yachtul personal, cu un catarg mai mare decît al tuturor și o echipă cu care participa la regate, pe care voia mereu să le cîștige. E de presupus că experiența concertelor îl ajuta să-și dirijeze cu măiestrie și echipajul. Încet-încet, ne apropiem de Eghina. Undeva spre babord e Poros, insula portocalilor. Se spune că, atunci cînd sînt înfloriți, mirosul nenumăraților portocali se simte de pe mare, de la multe mile distanță. Trecem pe lîngă niște mici golfuri ale Eghinei unde sînt ancorate yachturi. Unul are pavilion românesc. Pe fiecare vîrf al insulei pare să fie cîte o bisericuță albă. Aș îndrăzni să spun că grecii au un fel de manie a bisericilor. Sînt cu siguranță mai multe decît preoții. Peisajul e splendid.

În dreptul marinei din localitatea Perdika vedem prin binoclu că toate locurile de acostare sînt ocupate. La fel și în portul de pe o mică insulă de vizavi. Vinerea, foarte multe yachturi închiriate trebuie să ajungă la Atena, așa că joia „stațiile“ cele mai apropiate sînt întotdeauna aglomerate. Ne îndreptăm spre capitala care poartă chiar numele insulei. Nici acolo nu e loc și ne vedem nevoiți să aruncăm ancora în largul portului. Vorba vine în larg, fiindcă eu încerc să „parchez“ ambarcațiunea cît mai aproape de mal, cam la o sută de metri. Apa fiind foarte limpede, văd fundul mării și pot aprecia cît de mult putem înainta fără riscuri. Trecem peste niște bolovani rotunzi și periculoși. Ignor alarmele de mică adîncime care se stîrnesc la bord. Aruncăm ancora. Manevra iese perfect. Avem peste un metru între chilă și fundul mării. Mă simt deja „meseriaș“. Nu prevăd însă, deșteptul de mine, ce se poate întîmpla dacă peste noapte se stîrnesc valuri mai mari. Coborîm barca de serviciu. Nu încăpem toți șase în ea, așa că trebuie să facem două curse. Nu arătăm ca-n scena de la sfîrșitul filmului Unora le place ­jazz-ul. Pe coaja aia de nucă părem niște refugiați în șlapi și cu punga de gunoi în mînă. Nimeni nu mai bănuiește că descindem de pe un yacht strălucitor.

20160915 220604 jpg jpeg

O bună perioadă, în antichitate, Eghina a fost o mare rivală maritimă și comercială a Atenei. În cele din urmă atenienii au supus-o. Capitala insulei fisticului e acum în toiul unui tîrg handmade. Faleza, puternic luminată, geme de tarabe și de turiști de toate națiile. Se fac pregătiri cu lumini colorate pentru niște concerte. Vînzători ambulanți vînd baloane de plastic și de săpun. Mulți dintre comercianții cu bunătățuri au în spatele tarabei cîte o ambarcațiune prăpădită pe care își țin marfa și cîntarul. Îmi imaginez că trebuie să fie și vreo regulă privitoare la impozite, de care ești scutit dacă marfa e pe apă. Yachturile acostate la ponton sînt înghesuite într-un mod de nedescris, cu fenderele turtite unele într-altele. Băieții își cumpără șerbet de fistic și rahat cu fistic. Delicioase. Mîncăm cu toții la una din clasicele taverne grecești cu mese pe malul mării. Plimbarea de seară se încheie la locul unde am lăsat bărcuța de serviciu, care, în tot timpul ăsta, ne-a așteptat cuminte pe plajă. Facem înapoi cele două curse de rigoare pînă la „hotelul“ nostru plutitor. Îmi aduc aminte ce scrie în caietul meu de notițe de la școala de navigație: „La ancoră nu se doarme bine“. Pînă acum, lucrul ăsta nu s-a verificat. Dar mai e o noapte de petrecut în larg.

Foto: Andrei Manolescu

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Hailie Jade Scott, fiica lui Eminem, s-a căsătorit. Cum a arătat marele eveniment: „M-am trezit soție” FOTO
Fiica cunoscutului rapper Eminem, Hailie Jade Scott, și-a pus pirostriile. Tânăra de 28 de ani s-a căsătorit cu Evan McClintock sâmbătă, 18 mai, în orașul Battle Creek, Michigan.
image
Fiica Lisei Marie Presley se opune licitației Graceland, proprietatea emblematică a legendarului Elvis Presley
Nepoata lui Elvis Presley, actrița Riley Keough, încearcă să împiedice vânzarea Graceland, reședința regretatului cântăreț din Memphis, Tennessee, relatează BBC.
image
Vești bune pentru șoferii de camion: soluții pentru traficul intens din vama Giurgiu-Ruse
Șoferii de TIR ar putea scăpa de cozile interminabile din punctul de trecere al frontierei Giurgiu-Ruse. Autoritățile române și bulgare vor să redeschidă conexiunea de feribot pe ruta Giurgiu-Ruse pentru a reduce traficul intens și blocajele de pe podul peste Dunăre.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.