Insula fisticului

Publicat în Dilema Veche nr. 665 din 17-23 noiembrie 2016
Insula fisticului jpeg

Iarna se apropie, nu doar calendaristic, ci și geopolitic, din cîte se vede, iar eu continui tot cu povestea noastră din mările calde, acelea pînă la care Petru cel Mare visa să-și întindă imperiul, vis care pe noi ne îngrijorează și astăzi. Ca orice poveste însă, și cea a călătoriei noastre se apropie de sfîrșit. Mai avem două zile. Sîntem deja pe ape mai liniștite, în regiunea saronică a Mării Egee, ancorați într-un mic golf pitoresc. După o noapte senină și calmă facem baia de dimineață înconjurați de o mulțime de dorade și alți pești (unii foarte colorați) pe care nu-i cunoaștem. Sînt atrași de o mare bucată de pîine pe care a aruncat-o probabil cineva de pe un yacht vecin. Luăm lecții de la americanii de lîngă noi care ridică ancora. Femeia care stă la prova și apasă butonul de ridicare automată a ancorei indică permanent cu mîna direcția lanțului, așa încît timonierul să știe să nu dea peste el pînă ce ancora ajunge pe punte, la locul ei. Osoasă și bronzată, cu mîna ei întinsă, americanca arată ca o figură de galion. Ne hotărîm să adoptăm și noi procedura asta care pare foarte sănătoasă. Ridicăm la rîndu-ne ancora pe la zece și ceva și fixăm cap compas 340 de grade spre insula Eghina. Ne însoțesc Capriciile lui Paganini, dar și ale vîntului. Mai bine zis, vîntul ne este potrivnic, bate chiar din direcția în care vrem să mergem. Navigația cu vele te obligă de cele mai multe ori la un compromis cu vîntul. Timonierul simte întotdeauna la mînă cum trebuie să negocieze cu Eol, păzitorul vînturilor, dar se poate orienta și după fumurile pînzelor. De data asta e limpede că, dacă nu vrem să pornim mașina, trebuie să facem volte. Dezbatem dacă să le facem mai dese sau mai rare (adică zigzaguri mai scurte sau mai lungi). Teoretic, rezultatul e același, doar că la voltele mai dese echipajul muncește mai mult. Iar dacă între două volte trece mai mult timp, poți spera că și vîntul își mai schimbă direcția devenind mai favorabil. E ca în zicala aia pervertită de pe vremea comunismului: „Lasă pe mîine ce poți face astăzi, că poate nu mai e nevoie“. Nouă nu ni se întîmplă însă asta, iar voltele sînt destul de ineficiente și pentru că barca noastră are un unghi „NO GO“ destul de mare (120 de grade), nu e prea sportivă. În cele din urmă, pornim mașina. În sudul Eghinei e un munte vulcanic (stins) care din depărtare se zărește ca un triunghi albastru. Îl luăm drept reper și îndreptăm prova spre el fără să mai privim busola.

Între muzica clasică pe care o ascultăm (uneori) la bord și navigație n-aș spune că e neapărat vreo legătură. Ne aducem aminte însă de pasiunea pentru navigație a lui Herbert von Karajan. Dirijorul avea yachtul personal, cu un catarg mai mare decît al tuturor și o echipă cu care participa la regate, pe care voia mereu să le cîștige. E de presupus că experiența concertelor îl ajuta să-și dirijeze cu măiestrie și echipajul. Încet-încet, ne apropiem de Eghina. Undeva spre babord e Poros, insula portocalilor. Se spune că, atunci cînd sînt înfloriți, mirosul nenumăraților portocali se simte de pe mare, de la multe mile distanță. Trecem pe lîngă niște mici golfuri ale Eghinei unde sînt ancorate yachturi. Unul are pavilion românesc. Pe fiecare vîrf al insulei pare să fie cîte o bisericuță albă. Aș îndrăzni să spun că grecii au un fel de manie a bisericilor. Sînt cu siguranță mai multe decît preoții. Peisajul e splendid.

În dreptul marinei din localitatea Perdika vedem prin binoclu că toate locurile de acostare sînt ocupate. La fel și în portul de pe o mică insulă de vizavi. Vinerea, foarte multe yachturi închiriate trebuie să ajungă la Atena, așa că joia „stațiile“ cele mai apropiate sînt întotdeauna aglomerate. Ne îndreptăm spre capitala care poartă chiar numele insulei. Nici acolo nu e loc și ne vedem nevoiți să aruncăm ancora în largul portului. Vorba vine în larg, fiindcă eu încerc să „parchez“ ambarcațiunea cît mai aproape de mal, cam la o sută de metri. Apa fiind foarte limpede, văd fundul mării și pot aprecia cît de mult putem înainta fără riscuri. Trecem peste niște bolovani rotunzi și periculoși. Ignor alarmele de mică adîncime care se stîrnesc la bord. Aruncăm ancora. Manevra iese perfect. Avem peste un metru între chilă și fundul mării. Mă simt deja „meseriaș“. Nu prevăd însă, deșteptul de mine, ce se poate întîmpla dacă peste noapte se stîrnesc valuri mai mari. Coborîm barca de serviciu. Nu încăpem toți șase în ea, așa că trebuie să facem două curse. Nu arătăm ca-n scena de la sfîrșitul filmului Unora le place ­jazz-ul. Pe coaja aia de nucă părem niște refugiați în șlapi și cu punga de gunoi în mînă. Nimeni nu mai bănuiește că descindem de pe un yacht strălucitor.

20160915 220604 jpg jpeg

O bună perioadă, în antichitate, Eghina a fost o mare rivală maritimă și comercială a Atenei. În cele din urmă atenienii au supus-o. Capitala insulei fisticului e acum în toiul unui tîrg handmade. Faleza, puternic luminată, geme de tarabe și de turiști de toate națiile. Se fac pregătiri cu lumini colorate pentru niște concerte. Vînzători ambulanți vînd baloane de plastic și de săpun. Mulți dintre comercianții cu bunătățuri au în spatele tarabei cîte o ambarcațiune prăpădită pe care își țin marfa și cîntarul. Îmi imaginez că trebuie să fie și vreo regulă privitoare la impozite, de care ești scutit dacă marfa e pe apă. Yachturile acostate la ponton sînt înghesuite într-un mod de nedescris, cu fenderele turtite unele într-altele. Băieții își cumpără șerbet de fistic și rahat cu fistic. Delicioase. Mîncăm cu toții la una din clasicele taverne grecești cu mese pe malul mării. Plimbarea de seară se încheie la locul unde am lăsat bărcuța de serviciu, care, în tot timpul ăsta, ne-a așteptat cuminte pe plajă. Facem înapoi cele două curse de rigoare pînă la „hotelul“ nostru plutitor. Îmi aduc aminte ce scrie în caietul meu de notițe de la școala de navigație: „La ancoră nu se doarme bine“. Pînă acum, lucrul ăsta nu s-a verificat. Dar mai e o noapte de petrecut în larg.

Foto: Andrei Manolescu

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

image png
LIVE TEXT | Război în Ucraina. După Lîman, ucrainienii vor elibera Kreminna, apoi trupele se pot deplasa către Severodonetsk, Lîsîceansk, Rubijne
Pentagonul a remarcat importanța eliberării Lîmanului. Potrivit secretarului american al apărării, orașul era situat peste liniile de aprovizionare pe care rușii le foloseau pentru a transfera trupe și echipamente.
edi iordanescu selectioner jpg
Edward Iordănescu, făcut praf: Gică Popescu a dat un verdict devastator după campania din Liga Națiunilor
În ianuarie, selecționerul vorbea despre promovarea în Liga A. În septembrie, a dus România în Liga C. De pe ultimul loc în grupă!
parlamentar bosnia jpg
Fost parlamentar bosniac, arestat la Timișoara. Este condamnat în țara lui pentru corupție
Un fost parlamentar bosniac, condamnat în țara sa la trei ani de închisoare pentru corupție, a fost arestat la Timișoara în baza unui mandat european de arestare. Fostul parlamentar a fost introdus în arestul IPJ Timiș.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.